„Luni seară a fost videoconferință cu Biden, la care au participat liderii Italiei, Germaniei, Franței, Poloniei, țărilor care contează. Geografic, România are cea mai lungă graniță cu Ucraina, mai lungă decât a Poloniei. România e situată cel mai aproape de Crimeea, de Donbas. Nu Estonia, nu Norvegia, nu Italia. Sigur că poți să explici cu argumente raționale de ce nu ai fost invitat acolo, dar ai fi vrut ca român să fii și tu acolo, să contezi în discuțiile astea. Ai la graniță regiunea Odessa, Moldova cu Transnistria, unde sunt circa 1800 de militari ruși. Deci Bucureștiul are interese de securitate de promovat acum. Din păcate, nu contezi. Asta se întâmplă când ai o clasă politică mediocră”, spune Armand Goșu, istoric și profesor asociat la Facultatea de Științe Politice a Universității din București.
Cu o lungă experiență în analiza spațiului ex-sovietic, Armand Goșu vorbește, într-un interviu pentru Republica despre scenariile în care ar putea evolua situația tensionată din Ucraina, despre faliile de diviziune dintre statele NATO, care slăbesc forța alianței în fața Rusiei, dar și despre marea vulnerabilitate a României în acest moment.
Cum ați descrie situația din Ucraina, luând în calcul desfășurarea evenimentelor, succesiunea deciziilor și a luărilor de poziție? Dincolo de declarații, vorbim de trupe rusești în apropierea frontierei cu Ucraina, asistență militară trimisă Kievului, militari americani care stau în așteptare.
Oficialii ruși și purtătorii secundari de mesaj, comentatorii apropiați Kremlinului, subliniază un lucru: că lumea nu va mai fi aceeași, se va schimba, după ce Rusia a prezentat acele drafturi de acorduri la 17 decembrie. Orice se va întâmpla lumea se va schimba. Ei spun că Putin, cu mijloace diplomatice, oricum o să schimbe statutul Rusiei pe arena internațională și că apelează la niște mijloace diplomatice ceva mai dure, mai neobișnuite. Și, vezi Doamne, după Războiul Rece, lumea a uitat, și-a pierdut abilitățile de negociere diplomatică. Ei spunând că, până la urmă, ceea ce se întâmplă acum nu e cu mult mai mult decât în alte crize. Dar asta e criza aia care va schimba fața lumii.
De cealaltă parte, în Ucraina, Zelenski dorind să liniștească populația, vine și spune următorul lucru: Oameni buni, stați liniștiți, noi suntem în război cu Rusia din 2014, nu de câteva luni, noi ne-am obișnuit cu acest război, noi putem să-l câștigăm, dar nu trebuie să ne panicăm. În același timp, amintiți-vă că în octombrie-noiembrie, ucrainenii le spuneau americanilor același lucru: Sunt manevre obișnuite ale rușilor, ei tot timpul sunt la granița noastră, nu e nimic neobișnuit. Era perioada în care americanii le atrăgeau atenția ucrainenilor: Ce întâmplă? De ce tot se adună trupe la granița voastră, de ce e amenințarea asta?
„Nu poți spune că nu se întâmplă nimic. Totuși Putin a dat un ultimatum Occidentului, felul în care sunt formulate condițiile aruncă în aer ordinea mondială”
Poate ști cineva ce este în mintea lui Putin acum?
Ce se va întâmpla nu cred că știe nici Putin cu exactitate. El pur și simplu ia decizii în funcție de context. Dar argumentele în favoarea faptului că e altceva decât a fost în ultimii ani sunt mult prea importante. Nu poți să spui că nu se întâmplă nimic grav, totuși Putin a dat un ultimatum Occidentului.
De fapt toată ideea acestor acorduri, felul în care sunt formulate condițiile din drafturile respective aruncă în aer ordinea mondială din ultimii 30 de ani.
Cum credeți că se va schimba lumea după acest moment? Vom începe să trăim sub o amenințare crescândă a Rusiei?
Ponderea Rusiei în deciziile mondiale ar putea să fie mult mai importantă, dacă ar fi să primească satisfacție măcar și parțial. Iar asta nu ar fi în avantajul flancului estic al NATO. E greu de explicat publicului de aici: am făcut și noi niște mici concesii, ca să acomodăm Rusia, că e nervoasă, e stresată, hai s-o liniștim. Poate că la Berlin sau la Paris aceste mici concesii făcute Moscovei ar fi apreciate, dar în Țările Baltice, în Polonia, cedările, indiferent cât de mici, ar fi receptate foarte negativ.
„Putin încearcă să spargă unitatea Occidentului, ăsta e jocul lui, și, într-un fel, a și reușit să ne arate că avem păreri diferite despre Rusia”
Care este acum cea mai mare vulnerabilitate a Occidentului în fața Rusiei?
Putin încearcă să spargă unitatea Occidentului, ăsta e jocul lui, și, într-un fel, a și reușit să ne arate că avem păreri diferite despre Rusia. Recent, la Berlin șeful marinei militare a fost obligat să-și dea demisia după niște declarații cel puțin ciudate, iar Franța e în campanie electorală în care cei puțin doi candidați la prezidențiale, Eric Zemmour și Marine Le Pen, vorbesc de ieșirea Franței din NATO și de reamenajarea relațiilor dintre Franța și Rusia. În Italia ai lideri politici cu mesaje antiamericane și pro-rusești. Nu uitați că în Occident există o generație întreagă de politicieni cu sentimente antiamericane. Iau exemplul Germaniei federale cu vechea ei aristocrație. În 1917, SUA a intrat în Primul Război Mondial împotriva Germaniei. Un an și jumătate mai târziu, al doilea Reich se prăbușea cuprins de revoluție, iar aristocrația își pierdea privilegiile. Această aristocrație germană a fost de atunci și a rămas până astăzi foarte anti-americană. Iar anti-americanismul în Germania e împărtășit nu doar de stânga, ci și de dreapta politică și de extrema dreaptă. Mai ai în Germania problema energiei.
Germania se uită diferit la problema ucraineană, ea spune: la noi tradiția e să menținem cu orice preț pacea, trebuie să negociem cu Rusia, trebuie să găsim soluții diplomatice. Aici nu e vorba doar de pacifismul german, cum ni se repetă adesea de la Berlin. Adevărul e mult mai profund, anume că Germania a intrat în dependență energetică față de Rusia
După ce fosta cancelară Merkel a renunțat la energia atomică, după ce a închis minele de cărbune, Germania a rămas pe gaz devenind prizoniera Rusiei. Peste 40% din gazul ars în Germania e gaz rusesc, oamenii ăștia depind de Rusia. Între prima criză, declanșată în contextul războaiele gazului între Ucraina și Rusia, și ce avem acum, să zicem consumul pe anul 2020, nu doar că nu a scăzut cota pe care o are gazul rusesc pe piața germană, ci a crescut, de le 28-29% la 40% ceea ce e o nebunie.… E un eșec de proporții al politicilor europene în materie de securitate energetică.
Germania se uită diferit la problema ucraineană, ea spune: la noi tradiția e să menținem cu orice preț pacea, trebuie să negociem cu Rusia, trebuie să găsim soluții diplomatice. Aici nu e vorba doar de pacifismul german, cum ni se repetă adesea de la Berlin. Adevărul e mult mai profund, anume că Germania a intrat în dependență energetică față de Rusia, că există un puternic curent anti-american în societatea germană, de la elita aristocratică până la cea de stânga social-democrată și de extremă stângă, succesoarea partidului socialist muncitoresc din estul Germaniei. Mai sunt oamenii de afaceri germani conectați la Rusia, cu poziții în consiliile de administrație ale marilor firme rusești, personaje importante, încă influențează politica statului. Germanii vor să facă business cu Putin și îi acuză pe americani că le strică afacerile, mai ales firmele care fabrică mașini și care vând pe piața rusească destul de mult. Deci, lucrurile sunt mai complicate aici, iar Putin știe asta și se folosește de aceste contradicții între aliații occidentali. Joe Biden până acum a reușit oarecum să amenajeze toate aceste sentimente și interese divergente și să transmită mesaje de solidaritate cu Ucraina, dar realitatea e mult mai complicată.
Așadar, cea mai mare vulnerabilitate a Occidentului acum e că nu e unit în fața Rusiei și nu poate fi unit pentru că statele au interese diferite, uneori divergente, față de Rusia. Occidentul e fracturat pe mai multe falii: odată o fractură între estul și vestul Europei. Ai flancul estic - Țările Baltice, Polonia, România, chiar și Bulgaria, care au o abordare a relației cu Rusiei, dominată de teamă și amenințări de securitate. Și ai Vestul, Franța și Germania, unde opinia publică este dominată de anti-americanism și statele respective vor să facă bani din relația cu Rusia, vor afaceri, cooperare. Și ai încă o fractură, cea transatlantică între SUA și Europa. La asta se adaugă o notă specifică a administrației Biden. Președintele are o anumită vârstă. E o administrație care nu vorbește pe o voce, nici măcar pe dosarele importante. Nu știi cine ce influență are, nu știi cine ia decizia pe ce dosar.
Scenariu posibil: rușii ar putea întinde o capcană trupelor ucrainene în Donbas
În aceste condiții, cât de posibilă este o extindere a conflictului?
În Donbas, războiul a început în 2014. Sunt mai multe scenarii cu care se lucrează și cred că niciunul nu trebuie să fie scos din calcule. E mai puțin probabil, dar există și un scenariu în care americanii fac sau doar mimează niște mici concesii, rușii o să declare că sunt mulțumiți, Putin își salvează obrazul, o să fie un alt summit Biden - Putin și situația se detensionează. Nu aș exclude, dar e puțin probabil. În acest moment, mai probabil cred că este un alt scenariu: pentru că Putin a mers mult prea departe, el trebuie să dea o lovitură, dacă ar renunța și s-ar retrage fără să obțină nimic ar însemna o înfrângere. Pentru el e o problemă de prestigiu. În acest caz, sunt mai multe variante. Putin ar putea face ceva neobișnuit, o acțiune hibridă, în care să nu fie atât de evidentă agresiunea ca să nu declanșeze imediat sancțiunile Occidentului. În care Berlinul și Washington-ul se ceartă dacă e atac, incursiune, întâmplare nefericită sau … soldații ruși au alunecat pe o coajă de banană. Rușii pot să facă asta prin intermediul corpurilor de armată locale din Donețk și Lugansk - vorbim de 20.000 de oameni destul de bine antrenați, care ar putea să întindă o capcană trupelor ucrainene și să încerce să le atragă în niște lupte.
Un fel de capcană, provocare, unde trupele rusești să-i prindă și să-i încercuiască pe ucraineni, cum s-a întâmplat în 2014 și 2015. Astfel, Putin l-ar putea forța pe Zelenski să semneze un armistițiu cu niște cedări politice. De pildă, anexarea Donbasului la Rusia. Dar pentru asta, rușii trebuie să își creeze o superioritate militară evidentă, care să oblige Ucraina la niște concesii majore. Important e ca în orice analiză, să nu uităm, că Putin vrea toată Ucraina, obiectul lui nu e să mai ia o fâșie de teritoriu, ci să țină toată Ucraina în zona de influență a Rusiei. Pentru asta merge și un guvern marionetă, cum spunea Foreign Office acum câteva zile.
N-aș exclude - deși mi se pare foarte puțin probabil în acest moment - scenariul unui război pe un front mai mare. Nu vă închipuiți că pleacă rușii spre Kiev cu tancurile. E o grupare prea mică, de doar 130.000 de oameni, pentru o operațiune de anvergură cum ar fi cea presupusă de ocuparea militară a Ucrainei. Ar mai fi un scenariu, despre care s-a tot vorbit, adică să acționeze cu mai multe brigăzi în zona Donbasului și să forțeze spre sud, spre Mariupol, pe malul Mării Azov și apoi al Mării Negre. Să obțină un culoar teritorial, care să unească teritoriul Rusiei cu peninsula Crimeea. E clar că rușilor nu le ajunge doar acel pod minuscul de la Kerci. Peninsula Crimea în ultimii ani s-a deșertificat, se transformă în Sahara. Ei trebuie să găsească niște soluții pentru a menține viața în Crimeea. Ai anexat-o nu ca să o transforme în dune de nisip. Apoi din Crimeea rușii ar putea avansa spre Odesa. Ăsta e un scenariu și mai puțin probabil, dar trebuie luat și el în calcul. Rusia ar putea ajunge în Transnistria și pe Dunăre, la nordul brațului Chilia. Asta ar duce la sancțiuni foarte dure.
Orice agresiune împotriva Ucrainei va duce la consolidarea flancului estic cu noi trupe americane în primul rând, exact ceea ce Putin vrea să evite
Așadar, teama de sancțiuni temperează intențiile războinice ale lui Putin.
El poate să șantajeze Occidentul cu arma energetică. Putin mai are niște cărți de jucat în mână. Dar nu cred că partea economică e cea mai importantă aici, cât partea strategică a conflictului cu Occidentului.
Pentru că americanii spun: am respectat acordul fondator din 1997 între Rusia și NATO și n-am avansat trupe spre est, decât după ce Rusia a ocupat Crimeea. NATO ar trebui să aibă undeva la 8.000 de soldați pe flancul estic. Ar trebui să aibă 1.000 în România, dar nu au, au mult mai puțin. Ar trebui să aibă 4.000 în Polonia, i-am întrebat pe prietenii de la Varșovia, și ei spun că nici vorbă de 4.000 militari străini în Polonia. Mai sunt în Estonia, Letonia și Lituania câte o mie în fiecare. Sunt și britanici și canadieni, nu doar americani. O nimica toată. E o prezență simbolică.
Sunt foarte puține trupe NATO pe flancul estic. E ridicol Putin când spune că Rusia se teme de trupele NATO de pe flancul estic. Știți câți militari ar fi trebuit să fie? 8.000. Nu sunt 8.000, sunt mult mai puțini. Știți câte trupe are Rusia în Crimeea? Cel puțin 28.000.
Acum două zile, americanii au zis că pregătesc un desant de 8.500 de militari, ca să întărească flancul estic. Deci cu asta îl amenință americanii pe Putin: orice agresiune împotriva Ucrainei va duce la consolidarea flancului estic cu noi trupe americane, exact ceea ce Putin vrea să evite. Dacă te uiți pe drafturile acelea din decembrie, acolo scrie: să se retragă toate trupele dislocate spre est după mai 1997. Adică trupele NATO să rămână pe aliniamentul din timpul Războiului Rece, unde erau bazele în sud, din Italia, până în nordul Germaniei de Vest.
Adevărul este că sunt foarte puține trupe NATO pe flancul estic. E ridicol Putin când spune că Rusia se teme de trupele de pe flancul estic. Știți câți militari ar fi trebuit să fie? 8.000. Nu sunt 8.000, sunt mult mai puțini. Știți câte trupe are Rusia în Crimeea? Cel puțin 28.000. La asta se adaugă trupele din Belarus, Kaliningrad, în districtul militar nord-vest, de la granița cu Țările Baltice, apoi în districtele militare de vestul Rusiei. Diferența dintre numărul militarilor NATO și cei ai Rusiei este zdrobitoare în favoarea Rusiei. E ridicol să vină Putin să spună că se teme de NATO.
Ce rol joacă China în actuala criză?
China stă departe și-și freacă mâinile. Evident că alături de Rusia, subminează cât poate prezența americană în întreaga lume. Asta e foarte clar. Dar chinezii nu vor să joace în stilul Rusiei, să dea ultimatumuri, să zăngăne armele. Ei lucrează pe termen lung, nu vor să sperie vânatul. Ei știu să își urmărească obiectivele. Știu că marele meci se apropie și e în interesul Chinei ca această criză între Rusia și America să dureze cât mai mult și să genereze tensiuni în tabără occidentală. Tensiuni pe care și China se pregătește să le exploateze mai încolo.
Nu e nevoie de ruși ca statul român să se prăbușească, ajunge această clasă politică mediocră, lăsată de capul ei
Care este marea vulnerabilitate a României în acest moment?
Politica internă, politicile publice, mediocritatea clasei politice… E o degradare fără precedent. România s-a scos singură din jocurile regionale. Mult criticatul Traian Băsescu era acolo, era în joc, avea ceva de spus. Îți plăcea, nu-ți plăcea, era acolo… cu engleza lui aproximativă. La ce-i folosește României că Iohannis vorbește bine engleză și e frumos ca bradul? Că nu e pe nicăieri. Luni seară a fost videoconferință cu Biden, la care au participat liderii Italiei, Germaniei, Franței, Poloniei, țărilor care contează. Geografic, România are cea mai lungă graniță cu Ucraina, mai lungă decât a Poloniei. România e situată cel mai aproape de Crimeea, de Donbas. Nu Estonia, nu Norvegia, nu Italia. Sigur că poți să explici cu argumente raționale de ce nu ai fost invitat acolo, dar ai fi vrut ca român să fii și tu acolo, să contezi în discuțiile astea. Ai la graniță regiunea Odessa, Moldova cu Transnistria, unde sunt circa 1800 de militari ruși. Deci Bucureștiul are interese de securitate de promovat acum. Din păcate, nu contezi. Asta se întâmplă când ai o clasă politică mediocră. Sunt 20 de ani de când ai fost invitat în NATO și tu nu ai reușit să construiești niște autostrăzi sau să modernizezi niște căi ferate pe care aliații tăi să trimită tancuri ca să te ajute.
Astăzi, România asistă la certuri între generali, ce instituție a plagiat mai tare, SRI, SIE, Armata? Înainte, Armata Română se bucura de respect în opinia publică românească. Mi-e teamă că după mandatul de prim-ministru al generalului Ciucă, armata o să iasă șifonată, prestigiul ei va fi diminuat. Și asta tocmai într-un moment extrem de grav, în care aveai nevoie ca armată să fie la cotă maximă de încredere.
Până acum nici nu prea îi vedeai pe acești generali, iar publicul nu-i putea auzi cum vorbesc. Acum Nicolae Ciucă a trebuit să iasă să dea interviuri și vezi că leagă cu greu trei cuvinte. Și îl compari, că nu ai cum să nu-l compari, cu generalii altor state din NATO. Și te întrebi: Ăsta cum știe să vorbească așa de bine și al nostru nu. Cum se poate? Că el nici nu are doctorat. Nu e nevoie de ruși ca statul român să se prăbușească, ajunge această clasă politică mediocră, lăsată de capul ei. Și consecințele sunt pe termen lung. Lucrurile arată jalnic. Nu știu ce mai poate fi făcut.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mai incercam in alti 30-50 de ani, poate atunci va raspunde de noi o inteligenta artificiala :D
Se știe că de la băsescu-petrov încoace, România este stat-marionetă al Americii imperialiste, cu un președinte-marionetă care, tot de la băsescu-petrov încoace, "câștigă" alegerile cu sprijinul și implicarea directă a păpușarilor de la washington și al ambasadei amerloace la București.
Acum a fost instalat și un prim-ministru-marionetă pe placul washingtonului. În asemenea condiții și din tot ce s-a întâmplat în cele 2 decenii de la intrarea României în nato, este clar că statul-marionetă România nu a avut niciodată și nici acum nu are vreo părere proprie, ci se prosternează, ca de obicei, în fața imperialismului amerloc, își însușește automat părerea păpușarilor de la washington și execută absolut toate ordinele, recomandările, indicațiile, "foile de parcurs" și altele asemenea care vin de la washington, direct sau via ambasada amerloacă din București. Prin urmare, invitația lui prostannis la videoconferință oricum nu era necesară.
Spre deosebire de statul-marionetă România, Germania este un exemplu pozitiv: este un stat suveran și independent, nu un stat-marionetă al Americii imperialiste, este o țară, nu o (seni)colonie amerloacă și nu doar că este o țară, ci este țara cea mai puternică din UE, fiind, practic, motorul acesteia!
Germania a început să își cunoască interesele și să conștientizeze că ele nu coincid cu cele ale Americii imperialiste, interesată doar de implementarea politicii "America in, Russia out and Germany down", o politică atât de păguboasă și de nocivă pentru UE în general și pentru Germania în special!
Da, Germania are o politică energetică sănătoasă, al cărei scop este reducerea drastică a emisiilor de carbon. Da, asta implică oprirea centralelor electrice pe cărbune și a AKWurilor, ceea ce este foarte bine. Deja are loc conversia centralelor pe cărbune în centrale de cogenerare cu motoare pe gaz, a se vedea minunăția de centrală costieră de la Kiel, care produce cu 70 % mai puține emisii de dioxid de carbon comparativ cu fosta centrală pe cărbune. Și urmează și altele, deci se poate!
Prin urmare, politica energetică a Germaniei, care ar trebui extinsă în întreaga UE, nu este nicidecum o utopie, cum țipă trompetele de propagandă ale cia și ale imperialismului amerloc, ci este o politică sănătoasă, cu rezultate concrete excelente!
Da, Germania o fi dependentă energetic de gazul rusesc. Și ce dacă? A primit de la Rusia gazul de care a avut nevoie și va primi și în continuare gazul de care are nevoie tot de la Rusia. Inclusiv prin noul gazoduct Nord Stream 2, care, cu toate tergiversările inutile și cu toate șicanele washingtonului, sigur-sigur va fi pus în funcțiune în cele din urmă, că doar nu a fost construit degeaba?! Ce e rău în asta?
Și cine ne tot predică "independența energetică față de Rusia" și de ce? Evident că tot păpușarii de la washington, care au interesul nu ca UE să fie cu adevărat independentă energetic, ci să cumpere gaz lichefiat de la America imperialistă. O implementare a politicii unilaterale amerloace trumpiste, agresive, imperialiste și expansioniste de tip "America first", o alternativă categoric mai proastă, mai scumpă și mai nesigură pentru Europa, însă în avantajul clar al washingtonului!
Cât despre alianța fascistă și imperialistă nato, da, și asta e adevărat: tot mai multe minți luminate din țările europene normale și democratice, în frunte cu Germania și Franța, își fac auzite vocile, susținând cu argumente imbatabile teza corectă și sănătoasă a ieșirii țărilor lor din nato și implicit de sub bocancii imperialismului amerloc.
În Germania, Gregor Gysi de la DIE LINKE (Partidul Stângii) are o opinie și mai radicală: a vorbit și vorbește clar și răspicat în media audiovizuală, respectiv a scris și scrie negru pe alb în presa scrisă, despre DESFIINȚAREA alianței teroriste nocive nato, explicând că ea trebuia să se desființeze odată cu căderea URSS, a "cortinei de fier" și cu desființarea Alianței Tratatului de la Varșovia, nicidecum să existe în continuare și, chiar mai rău decât atât, să se extindă spre Est până în coasta Maicii Rusii!
De asemenea, Gregor Gysi arată că Germaniei nu îi este de niciun folos apartenența la alianța imperialistă nato, dar și că ieșirea Germaniei din ea de asemenea nu ar fi de niciun folos, fiindcă alianța fascist-teroristă ar continua să existe și fără Germania în ea și ar continua să săvârșească amenințări, agresiuni și atrocități, să subjuge țări și popoare, să organizeze "revoluții" și să-și impună regimuri-marionetă oriunde vrea ea în lume! De asta, crede Gysi, este necesară desființarea nato pe vecie și nu doar ieșirea Germaniei și/sau a altor țări din ea!
Aceasta este în mod evident o gândire corectă și sănătoasă, pe care atât el, Gregor Gysi, cât și Sahra Wagenknecht și alți politicieni ai DIE LINKE, partid parlamentar, o exprimă oficial, liber și democratic, nu doar în media, ci și în Bundestag!!! Bravo lor! Sunt de admirat pentru curajul și verticalitatea și, nu în ultimul rând, pentru patriotismul autentic de care dau dovadă și pe care nu îl susțin cu lozinci de 2 bani de tip șoșochisto-aur-olac ca partidul fascist afd, ci cu soluții concret realizabile și benefice țării și întregului popor!
Comparativ, la noi în România nu există la niciun partid parlamentar niciun asemenea exemplu de gândire sănătoasă liber exprimată; ba din contră, spre rușinea lor, toți politicienii români de vârf, indiferent de culoarea politică, dovedesc că sunt nevertebrați care se prosternează în fața imperialismului amerloc, asta deși este mai mult decât evident că apartenența României la alianța fascistă și imperialistă nato nu este doar inutilă, ci este păguboasă și nocivă și pentru România, exact cum este și pentru Germania și Franța și de fapt pentru întreaga UE: America imperialistă și nato nu ne-au eliberat niciodată de nimeni și de nimic, nu ne-au apărat și nici nu ne apără de nimeni și de nimic, în schimb ne-a adus și ne va mai aduce pagube materiale și umane, pierderi de vieți omenești inutile și tineri cu sănătatea și/sau integritatea corporală distruse în teatre de război străine, plus cheltuieli militare inutile, când România, chiar mai mult decât Germania și alte țări europene normale, are atâtea alte priorități!
Și, nu în ultimul rând, bravo Germaniei că a dat încă o dată dovadă de verticalitate și a declarat că ea nu va livra armament Ucrainei! Gregor Gysi, Sahra Wagenknecht și alți politicieni geniali ai Stângii au arătat în nenumărate rânduri că, așa cum un foc nu poate fi stins turnând benzină pe el, unui război nu i se poate pune capăt trimițând arme! Și e clar că au dreptate!
România ar trebui, măcar o dată în istoria ei, să facă și ea ce trebuie și ce este în interesul ei: să strângă rândurile în jurul Germaniei și să sprijine total politica Berlinului! Să nu uite să fie în primul rând un stat membru al UE, de unde primește cu adevărat sprijin și o mulțime de bani ca să se dezvolte, și să înceteze să mai fie un stat-marionetă al Americii imperialiste!
Că din litanie reiese o cochetă clipire de ochi către Rusia.
Fiți mai concis,ce Dumnezeu!
Oricum e clar ca bucatarii nostri nu se pricep la meniuri pentru oameni, ei au doctorate in furaje...