Guvernul a adoptat miercuri Ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, care aduce schimbări importante în privinţa selectării managerilor unităţilor sanitare publice, prin eliminarea restricţiilor privind participarea la concurs şi deschiderea competiţiei în selectarea celor mai potriviți manageri.
Această ordonanţă propune ca managerul de spital să fie mai mult manager şi mai puţin cadru universitar. Cu alte cuvinte, să se implice activ în administrarea şi eficientizarea activităţii spitalului, aşa cum este oriunde în lume şi să se ocupe secundar de activitatea didactică, de cercetare şi practică medicală.
Astăzi managerii de spitale sunt, cu mici excepţii, profesori doctori validaţi de conducerile universităţilor de medicină.
Ca reacţie la această propunere de modificare legislativă, am aflat că o serie de rectori ai universităților de medicină din întreagă ţară au trimis o scrisoare către premierul Cioloş, vicepremierul Dâncu şi ministrul Voiculescu. „Adevăraţii lideri de opinie din domeniile medicaleˮ, aşa cum se autointitulează în scrisoarea trimisă către Guvern, sunt revoltaţi de propunerea de ordonanţă de urgenţă înaintată de Ministrul Sănătăţii alături de premier. Ei califică această modificare a legii ca fiind „un experiment precipitatˮ.
Această ordonanţă este o prima lovitură de graţie dată „sistemului feudalˮ din sănătate, tagmei universitarilor, care a căzut în picioare sub orice guvern. Sunt cei care fac legile în Universităţile de Medicină, însă şi în spitalele cu care au contract de colaborare, aşa cum afirma anul trecut unul dintre iniţiatorii scrisorii mai sus menţionate. Acelaşi grup ameninţă că vor fi nevoiţi să reevalueze „implicarea în instruirea rezidenţilor şi în folosirea echipamentelor” aflate în proprietatea universităţilor şi folosite în spitalele universitare.
Astăzi universităţile au devenit întreprinderi care funcţionează după legi comerciale, care produc medici cărora nu li se acordă şanse de promovare în România. Schimbul propus aduce un mare prejudiciu generaţiilor actuale şi viitoare de medici, limitând accesul la funcţii de conducere, în condiţiile în care sistemul medical românesc este într-un mare deficit de personal calificat, ca urmare a migraţiei extensive a medicilor în primul rând.
O parte îngrijorător de mare a absolvenţilor facultăţilor de medicină îşi doreşte să părăsească sistemul românesc de sănătate din cauza corupţiei, a perpetuării sistemului clientelar, a deficitului de fonduri, însă mai ales din cauza lipsei de perspective. Medicii care pleacă într-un procentaj atât de îngrijorător o fac pentru că nu au speranţe aici. Ei ştiu că vor fi toată viaţa în umbra domnului profesor, că vor face toată treaba acestuia, însă că laurii nu le vor aparţine niciodată.
Această reglementare a managementului spitalelor este bună, însă e incompletă şi e oarecum fără valoare dacă ministerul acceptă compromisul impus de universitari. Este un schimb neechitabil, pentru că toată presiunea va fi transferată pe şefii de secţie.
Este de notorietate încercarea universitarilor de a înlocui un şef de secţie valoros, cu experienţă şi har, cu o doamnă soţie de fost ministru. Atunci am simţit pe propria piele atitudinea lor atotputernică pe care au exercitat-o din nou în compromisul impus Ministerului Sănătăţii. Conform actualului compromis, aplicarea ad literam a legii ar prejudicia sistemul românesc de sănătate de un număr mare de profesionişti, care au o pondere substanţială în salvarea de vieţi omeneşti, mai ales că ei ocupă funcţia de şef de laborator, de serviciu de primiri urgenţe, de anestezie terapie intensivă, de anumite specializări-cheie chiar şi în cele mai mari şi reprezentative spitale clinice din România.
În consecinţă, introducerea posibilităţii şi îndepărtarea nuanţei obligatorii în lege reprezintă un lucru normal, care le permite exercitarea responsabilităţilor şi competenţelor pe care le-au demonstrat. În fiecare din marile spitale universitare din Bucureşti există medici, şefi de secţii importante, care nu au timp să fie cadre universitare, pentru că sunt prea ocupaţi să salveze vieţi. Ce se va întâmpla cu aceştia? Cu certitudine că vor participa la concurs, şi ar fi păcat să nu o facă, însă poziţia le va fi mereu ameninţată de fiica sau soţia cuiva cu titluri universitare, însă fără experienţă în spital. Şi cine vor fi victimele în acest caz ? Noi, cu toţii, fără excepţie, cei care ajungem fără voia noastră la spital. Şefii de secţie, la fel ca şi managerii, trebuie să gestioneze cât mai eficient resursele secţiei, să salveze cât mai multe vieţi, iar activitatea didactică să fie în plan secund.
În urmă cu ceva timp puneam la dispoziţia Ministerului Sănătăţii o analiză comparativă între legislaţiile diferitelor ţări dezvoltate din Europa către care se îndreaptă medicii noştri. Cred că este important să învăţăm din sistemele de sănătate mai experimentate, care constituie un pol de atracţie pentru actualele generaţii de medici, cum să ne păstrăm valorile şi cum să nu le impunem limite. Nu am primit niciodată un răspuns la demersul meu. Este regretabil că, inclusiv într-un minister care se vrea revoluţionar, există oameni implantaţi cu scopul de a-l sabota din interior şi de a apăra interesele diferitelor bresle, astfel încât pacientul să nu aibă acces la informaţie şi dialog cu factorii de decizie. Sunt convinsă că există foarte multe resurse din afară care pot contribui la demersul actualului şi viitorului ministru - oricine va fi el - de a îndrepta lucrurile strâmbe şi de a aduce un crâmpei de lumină în haosul voit al actualului sistem sanitar.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Totusi, cu riscul de a ma repeta, intreb inca o data: Voi, populatia tarii noastre, unde a-ti fost in ultimii 27 de ani? . Nu a-ti vazut, nu a-ti auzit, nu va interesat, nu v-ati implicat......in toti acesti ani? Simptomele erau vizibile din 1990, asta cu conditia sa nu tii capul in nisip ca strutul sau, de ce nu sa mai renunti la telenovele, din cand in cand. Ceausescu omorat hoteste, mineriade dupa mineriade, Caritas, Berevoiesti, Andrei Frumusanu, suspendari, referendumuri fara rezultat, clubul Colectiv...pentru restul complectati domniile voastre. Despre sanatatea din Romania, ce sa mai vorbim.
In toti acesti ani, au fost multi oameni de buna calitate care fie sau rugat pentru noi, fie si-au facut datoria cu onoare. Asta in toate ramurile vietii sociale. Dumnezeu sa-i binecuvanteze cu sanatate si putere de munca, Cinste lor!
Multi dintre cei care isi fac datoria cu multa greutate, sunt inca parte din "Sistem". Pentru a supravietui, fac"concesii" sistemului ticalosit. Si, de ce ar face oare, altfel, cand:"nu stiu si nu vreau sa stiu, da tie ce-ti pasa, lasa ca inca este bine, fa tu, sunt la ordinea zilei. Oricine identificat ca: "altfel", va fi exclus din sistem cu prima ocazie. Asta pentru ca restul colectivului nu reactioneaza. La scara nationala, acest tipar se repeta.
Cat despre,"ailalti", profitori, netrebnici, mincinosi ori slab pregatiti care fac fronda contra primilor-ai veti intalni peste tot. Sunt plini de sine, de patriotism si aroganta, de sfaturi si virtuti(asa cred ei cel putin). Multi dintre ei sunt adevarati dinozauri pe care doar un meteorit social ai poate elimina din sistem.
Mai mult, exemplul lor, creeaza metastaze in mentalitatea colectivului. Ajung modele "bune" de urmat. Dupa cum spunea Octavian Paler(R.I.P), "Anormalul normal".
Toate astea nu erau posibile fara complicitatea vinovata si renuntarea majoritatii populatiei care, de regula se uita in mod convenabil, in alta parte.
Trebuie create conditii care sa permita dezvoltarea altora noi bazate pe cateva principii de bun-simt civic si juridic. Intai, trebuie sa dispara aparatul birocratic centralizat si supra-incarcat avand drept consecinta directa disparitia noianului stufos si inutil de legi, ordine, norme de aplicare si proceduri de raportare. Secundo, trebuie efectuata departajarea clara a functiilor politice de cele administrative: functiile politice sa fie numai cele de nivel ministerial responsabile numai de modul de repartizare a resurselor financiare pe prioritatile asumate in programul de guvernare. Toate celelate functii sa fie functii administrative ocupate pe baza studiilor si competentelor in urma unui examen sustinut in fata unei comisii de examinare independente. Ca urmare, la shimbarea puterii politice va exista continuitate in administrare si nu vor mai exista pana si ingrijitori care nu stiu unde sa gaseasca uneltele avute de predecesorul sau.
In ceea ce-i priveste pe medici: aici cred ca trebuie realizata o normare a tipurilor de proceduri pe care le efectueaza, incadrarea acestor proceduri pe categorii de complexitate si in final stabilirea punctajului maxim al procedurilor pe care un medic il poate realiza intr-o zi de munca.Vor dispare astfel interventiile chirurgicale tip "banda rulanta" si probabiltatea de malpraxis va fi minima. Tot in scopul micsorarii probabilitatii de malpraxis trebui ca orice procedura medicala sa cuprinda in mod obligatori studiul istoricului medical al pacientului, studiul nemijlocit al investigatiilor clinice si paraclinice ale pacientului si consultarea cu alti medici .
- Legat de afirmatia dvs, « Marii medici nu au timp sa fie cadre universitare pentru ca sunt prea ocupati sa salveze vieti » : in toata lumea, activitatea didactica include si faptul ca in timpul operatiei iei cu tine un rezident si il inveti lucruri (nu trebuie neaparat sa predai in fata unui amfiteatru) – este conceptul de Teaching Hospital; la partea de cercetare, la care voi reveni, intr-adevar conteaza mult prea mult in fata celei clinice, iar problemele semnalate de dvs deja exista.
- In Franta, spre exemplu, nu exista aceasta plata cu ora in sistemul de invatamant medical, toti medicii din spitalele universitare avand o indemnizatie pentru faptul ca, oricum, la orice activitate a lor participa un rezident +/- specialist ; cat priveste cursurile care trebuie predate la universitate si in alte locuri (doctoranzi etc.), fiecare corp de clinici de pe o anumita specialitate (de ex. chirurgie) face la inceputul anului universitar un plan de cursuri care trebuie predate si isi impart intre medicii acelei specialitati cine si ce preda ; astfel, in general, in loc de 28 de cursuri cu dom’profesor, studentii fac cursuri cu foarte multi medici diferiti, ajungandu-se ca un medic sa predea 1-2-5 maxim cursuri/semestru sau /an, dar, avand in vedere ca in fiecare an ajunge sa predea cam aceleasi cursuri, el doar le « peaufineaza » an de an ; la fel, are timp saptamani intregi sa le pregateasca si isi poate planifica activitatea in spital cu mult timp inainte astfel incat sa poate tine acel curs, fiind astfel foarte greu sa justifice o absenta. (indemnizatia de care vorbeam mai sus include si aceste cursuri – oricum pentru undeva la 10-12 ore de « amfiteatru » nici nu mai are rost discutia platii cursurilor)
- Si in Romania este permis, intr-o anumita proportie, accesul non-universitarilor in spitalele universitare ; dar, acestia sunt mereu insotiti de rezidenti si tot activitate de predare fac si ei ; astfel, consider ca titlul de universitar nu este, de facto, o conditie nici necesara si nici suficienta pentru a transmite mai departe meseria (poti fi conf dr si sa fi plecat cu totul in privat unde nu predai) ; drept consecinta, ar trebui abolita aceasta conditionalitate ne-fundamentata, si, in loc de « trebuie sa fii angajat la universitate ca sa fii angajat in spital universitar » sa spunem « esti angajat la noi in « Teaching Hospital » atunci faci si activitate de predare » (si desigur, incarcatura cursurilor sa fie asemanatoare celei de la punctul de mai sus).
- Sumand primele 3 puncte, consider ca, astfel, toti membrii unei sectii ar avea un statut egal de doctor ce practica si preda, avand prin consecinta, un drept egal de a promova la statutul de sef de sectie
- La fel ar trebui sa se extinda aceste principii si la nivel de activitate de cercetare, pentru ca la fel, nu imi trebuie un titlu ca sa pot sa fac activitate de cercetare (imi trebuie poate un CV ca sa pot aplica pentru un grant) ; e adevarat insa, ca medicii acestor spitale ar trebui stimulati cumva sa faca si activitate de cercetare pentru a creste cotatia UMFurilor (nici cum se face acum promovarea, strict pe criterii de cercetare, nu este corect, din motivele pe care le-ati enuntat si dvs)
- Totusi, si universitatile au dreptatea lor in a cere sa aiba un « say » in numirea si conducerea spitalelor arondate ; de multe ori, in special la Iasi si Cluj, unde sunt UMFuri extrem de profitabile (vorbim de vreo 20-30 mil EUR/an) si de bancabile, acestea au reusit sa infiinteze din banii lor diverse departamente (vezi Oncogenetica de la Iasi – infiintata de UMF si finantata ( ! ) de UMF, sala de operatii de la IBCV pentru a putea face transplant cardiac si diverse altele) si mi se pare absolut firesc sa isi puna problema daca mai fac vreo investitie in aceste spitale, atat timp cat nu pot influenta cumva mersul lucrurilor ; Iasul a si dorit la un moment dat sa se poata trece spitalele la universitati tocmai pentru a putea contracta un credit pe multi ani si a construi, prin forte proprii, spitalul regional – daca s-ar fi facut asa, puteau oare fi blamati ca isi doresc sa faca ei regulile lor pentru functiile de conducere ?