Foto: Wikipedia
În Bulgaria s-a inițiat o operațiune fără precedent, anchetarea tuturor privatizărilor făcute după căderea comunismului. De obicei avem senzația că noi suntem cumva mai grozavi decât ei, însă se pare că și de data asta ne-au luat-o înainte. Ideea e bună și ar trebui să o preluăm fără să mai ținem la orgoliile naționale gonflate păgubos.
Pornind de la celebra replică a lui Petre Roman că industria românescă e un morman de fier vechi și ar trebui să o vindem pe un dolar, în România s-a inițiat catastrofa națională, privatizarea. Cu toate că s-a discutat despre rentabilizarea afacerilor, dezvoltarea lor, adaptarea investițiilor din comunism la cerințele pieții din capitalism, în realitatea în urmă a rămas praf și pulbere. În timp ce marea majoritate a populației a continuat să aprecieze statutul de angajat la stat, au continuat să meargă disciplinat la serviciu, au ascultat și au crezut toate minciunile propagandei, un grup de bișnițari, pleșcari, combinatori, au distrus totul, locuri de muncă, investiții, viitorul acestei țări. În mare parte din cauza acestor jefuitori, care să luăm bine seama, sunt români de-ai noștri, astăzi peste patru milioane de conaționali și-au luat lumea-n cap și muncesc pe unde i-a dus soarta.
Rețeta a fost de o simplitate primitivă, cumpărătorul fără nici un ban, doar cu garanția unei bănci sau nici măcar, prelua de la statul român active colosale, fabrici, uzine, combinate. În felul ăsta oameni fără nicio istorie, fără nicio carieră, fără nume, deveneau stăpâni într-o noapte peste mii de locuri de muncă, terenuri, active, vieți și destine. Au fost orașe care depindeau de câteva fabrici sau chiar de câte o singură fabrică. Pentru că pe noii oameni de afaceri nu-i ducea mintea, nu aveau pregătire, nu aveau de unde, singura soluție pe care au cunoscut-o a fost concedierea salariaților, tăierea activelor pentru fier vechi și vânzarea terenurilor, într-un cuvânt lichidarea totală. Abia acum plăteau prețul afacerii către statul român după care rămâneau cu o mică avere în conturile personale. Așa au apărut milionarii de carton a tranziției. În urma lor a rămas o țară devastată, orașe părăsite, familii distruse, dar mai ales un viitor sumbru. Astăzi putem să evaluăm în toată splendoarea ei privatizarea.
După această perioada ne-am pricopsit cu un nou tip de bussineman, tipul incult, necivilizat, arogant, tupeist, lipsit de scrupule. Într-o societate fără valori morale indivizii ăștia acționează nestingheriți dând, fără să știe de cele mai multe ori, orientarea. Faptul că s-au îmbogățit îi face să creadă că sunt inteligenți. Sunt doar escroci. Sunt implicați în continuare în cele mai dubioase afaceri, corupție, evaziune, spălare de bani. Dosarele lor, atunci când ajung în instanța, se clasează pe motiv de lipsa de probe sau prescripția faptelor. Toți înțelegem că pe lanțul de musamalizare se găsesc politicieni, procurori, judecători și în general toate autoritățile statului implicate. Corupție, despre asta e vorba, corupție în cel mai nerușinat mod. Corupție pe față. Noi, toți ceilalți, înțelegem asta, doar efectele faptelor sunt evidente. Ei sunt din ce în ce mai bogați în timp ce restul oamenilor se descurcă din ce în ce mai greu. Pentru că sunt lipsiți de orice urmă de educație își afișează bogăția cu fiecare ocazie sfidând pe toată lumea. Genul de oameni de afaceri care nu au creat niciodată bussinesuri profitabile în urma unor idei inovatoare, nu au adus plus-valoare în societate, nu au inovat ceva. Ei au fost doar paraziți. Dispariția lor nu va face decât să insanatoaseasca mediul de afaceri din România, dispariția lor ar trebui să se traducă în ani grei de închisoare și confiscarea întregii averi.
Din păcate s-a proliferat un tip de afacerist autohton gata pentru orice combinație, dispus să-și riște inclusiv libertatea pentru că miza e mare. Dacă e prins, și asta foarte greu, rămâne cu prăduiala din celelalte tunuri. Pozează în victimă și apare la televizor spășit acuzând statul de abuz. Dintr-o dată are familie, e bolnav și e un mare filantrop. Toată lumea e de acord că se fură excesiv însă când hoțîi sunt prinși pe oameni îi apucă mila. Pedeapsa e mică, anii de pușcărie sunt diminuați, prejudicial nu e recuperat, iar la sfârșit o ia de la capăt. Ce să mai înțelegem din tot acest spectacol absurd? Ce scară de valori există la noi când majoritatea clasei politice e implicată cu dosare grele în tot felul de escrocherii? Ce e bine și ce e rău?
Am crezut la un moment dat că am depășit perioada comunistă și nu mai are sens să discutăm despre ea, toată lumea a înțeles. Din acest motiv am considerat că nu are rost să-i mai pedepsim pe cei care ori au murit, ori sunt foarte bătrâni. M-am înșelat și recunosc. Nu este vorba de pedepsirea unor oameni sau a unor fapte, e vorba de o opțiune morală, de o alegere clară și fermă. În caz contrar se vor găsi întotdeauna unii care să profite de acesta slăbiciune și să considere că în fapt comunismul a fost ceva bun. Totul trebuie scos la suprafață. În același fel trebuie procedat și cu această hoție națională care s-a numit privatizarea. Dacă atunci când s-a petrecut nu aveam o imagine pentru că procesul era în desfășurare acum putem să ne dăm seama ce s-a întâmplat. Iar verificarea, anchetarea, condamnarea celor vinovați, indiferent că sunt bătrâni, morți, răniți sau dispăruți trebuie să aibă un puternic caracter de exemplu.
Altfel, cum spune un bard contemporan nostalgic, totul a fost degeaba.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Majoritatea deciziilor CCR sunt cacealmale avocățești care cu potop de cuvinte îneacă, sufocă adevărul. Adevărul este simplu, minciuna este complicat de susținut. Cacealmalele CCR-iste sunt evidente din următoarele motive:
1. înțelesul textului Constituției României este cel direct, simplu, pe înțelesul oricărui om care cunoaște limba română, nu este analfabet funcțional, este sănătos mintal;
2. textul Constituției României nu este cifrat, este scris în limba română curentă în perioada elaborării, nu este încărcat cu terminologie juridică specifică și nici cu neologisme noi/proaspete/încă insuficient răspândite, așa că nu este nevoie să fie descifrat sau „tradus” în vreun fel (cu excepția consultării în cazuri foarte rare a dicționarului explicativ al limbii române, eventual pentru sinonime);
3. faptul că aprobarea Constituției se face prin referendum la care participă toți românii cu drept de vot (de la opincă până la vlădică, de la pălmaș la academician, de la plugar la aviator, de la soldat la general etc.) înseamnă că textul Constituției este obligatoriu simplu pe înțelesul tuturor votanților. Dacă n-ar fi așa referendumul este din start o cacealma... constituțională, pentru că cel puțin unii n-ar vota în cunoștință de cauză;
4. din punctul 3 de mai sus rezultă că CCR n-are de ce să interpreteze pe zeci de pagini ceea ce are cel mai direct și simplu înțeles priceput și de votantul cel mai simplu dpdv intelectual. Încercarea CCR, de a scoate la iveală din textul articolelor de Constituție înțelesuri ascunse diferite de înțelesul simplu și evident majorității cititorilor, este neconstituțională pentru că este contrară logicii modului de adoptare a Constituției prin vot general/universal (nu doar de către specialiști în drept) și contrară bunului simț general adoptat de oameni. DIMPOTRIVĂ, CCR TREBUIE SĂ APERE SENSUL DIRECT, SIMPLU AL TEXTELOR CONSTITUȚIONALE ÎMPOTRIVA TENTATIVELOR DE RĂSTĂLMĂCIRE DE CĂTRE AVOCAȚI VEROȘI. Altfel CCR trădează chiar Constituția României.
5. CCR nu are dreptul să completeze Constituția României. Deciziile CCR pot constitui cel mult propuneri pentru un eventual proiect de revizuire a Constituției României.
Strict autentic...
Vor argumenta ceva de genul : "se incalca vocatia de a fi corupt", cum au argumentat la Fara penali in functii publice !
....dar, sa ma-ntorc la "oile " noastre....ehei, de cind tot am scris pe un forum ce azi nu mai este, ca TREBUIE verificat la singe Cine, cu Ce s-a intimplat cu asa zisele noastre marete privatizari si tras la raspundere si eventual Confiscat !
Cine era in putere (sa zic, 45-55 de ani) la vremea aceea ori e mort, ori e senil. Nu mai ai pe cine verifica. Si nu spun asta din mila pentru oameni batrani din care musca copiii.
Mie imi place cantecul respectiv, am aproape 40 de ani si sunt de centru dreapta (din punct de vedere al politicilor economice, nu al xenofobiei si apararii fibrei stramosesti).
Eu nu imi judec parintii si bunicii pentru ce au facut ATUNCI. Ii judec pentru ce fac acum.
a) principalele resurse de materii prime, materiale și energetice au trecut din proprietatea statului în proprietatea capitalurilor occidentale;
b) sistemul bancar de stat a fost desființat prin fraudare, iar în locul lăsat liber s-a „înstăpânit” sistemul bancar cu capital occidental;
c) industria petrochimică a fost desființată prin privatizare;
d) industria grea a fost desființată prin valorificare la fiare vechi;
e) industria ușoară a fost desființată din motive de scumpire a forței de muncă;
f) industria extractivă și cea de utilaj petrolier a fost desființată prin privatizare și vânzare la fier vechi;
g) comerțul de gros și en-detail a fost acaparat de marile lanțuri cu capital occidental;
h) agricultura a fost devalizată de sistemele de irigații, zootehnia a fost pusă pe butuci de tot felul de gripe animale netratabile, abatoarele, fabricile de zahăr, cele de ulei au dispărut în neant, la fel și fabricile de morărit, iar utilitățile de procesare a laptelui au trecut toate în proprietatea capitalului occidental.
Iată și o situație a capitalului din economia românească:http://www.justitiarul.ro/cine-da-ordine-din-exterior-lui-iohannis-orban-ciolacu-si-barna/ .
O soluție viabilă nu o poate constitui etatizarea capitalurilor frauduloase, singura soluție sustenabilă cred că o poate reprezenta o amnistie fiscal-economică în urma căreia să se taie cordonul ombilicat ce leagă capitalul privat la bugetul public combinată cu facilități fiscale pentru constituirea de noi capitaluri private.