Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Disputele între asociații unui SRL. La ce folosește să avem un mecanism de soluționare a conflictelor

working office -

 Foto: Getty Images

Multe dintre problemele implementării culturii organizationale pleacă de la disputele între asociați. Mă voi referi astăzi la societățile cu răspundere limitată (SRL-uri).

La înființarea unei noi afaceri există mult entuziasm și un sentiment profund de camaraderie între asociați. Partenerii își impart părțile sociale după criterii emoționale bazate pe buna înțelegere existentă la acel moment. Arareori se iau în calcul criteriile obiective care țin seama de modul în care va evolua afacerea și aportul fiecărui asociat la cifra de afaceri sau marja de profit. Și este de înțeles acest lucru, dat fiind contextul dificultăților de previzionare.

SRL-urile sunt asocieri de persoane, NU de capitaluri, deci se prespune că partenerii vor fi implicați direct în activitatea viitoare a firmei. În acest context, la înființarea unei firme cu mai mulți asociați, se au în vedere atât potențialele aporturi ale fiecăruia, cât și o disipare a riscurilor. Cu alte cuvinte, fiind mai mulți, afacerea va avea mai multe atuuri, responsabilitățile și greutățile vor fi duse de toți, împărțind frățește și munca și rezultatele.

Din păcate, viața ne-a dovedit adesea că asocierile pe bază de prietenie și încredere nu sunt sustenabile, odată ce realitatea crudă a pieței se instalează. Împărțirea capitalului social de 100% în două sau mai multe părți, intră în impas când criteriile principale de analiză se rezumă la muncă și bani. Problemele apar atunci când unora dintre asociați li se pare că ceilalți muncesc prea puțin și câștigă prea mult comparativ cu ceea ce au promis sau cu ceea ce muncesc.

Împărțirea inițială a capitalului social a conferit fiecărui acționar drepturi, precum cel de vot sau de repartizare a profitului. Însă nu a statuat și obligațiile asumate de fiecare partener, acestea rămânând intenții, așteptări și percepții nedefinite și necântărite. Cum socoteala de acasă nu prea se potrivește cu cea din târg, apar și frustrările, reproșurile, dezacordul și apoi disputa. Abia când conflictul izbucnește, asociații citesc cu atenție statutul de la înființare. Clauzele semnate cu ani în urmă în contextul armoniei și entuziasmului capătă un cu totul alt sens într-o situație tensionată.

Pentru aceste momente, dominate de orgolii și alte emoții puternice, de cele mai multe ori, nu s-a prevăzut un mecanism clar de soluționare a conflictului. Astfel, retragerea unuia sau mai multor asociați devine o problemă mult mai complicată decât asocierea inițială. Nu există o soluție universal valabilă. Statutul este așa cum este, cifrele sunt publice, iar aportul fiecăruia rămâne interpretabil.

Este nevoie de multă rațiune și stăpânire de sine pentru a soluționa problema. În mod cert, ceva nu funcționează cum trebuie. Iar dacă din trei asociați, de exemplu, doi muncesc și al treilea doar așteaptă dividendele, cel mai probabil se va ajunge într-un impas. Într-un scenariu de separare, în absența responsabilităților individuale și a mecanismului de separare, fiecare își face propriile socoteli. Se complică situația când una dintre părți nu-și dorește separarea sau nu în acel mod, fără să aibă neapărat altă soluție.

Prieteniile în acest moment sunt compromise definitiv. O parte importantă din energia care ar putea fi consumată pe soluții constructive și activitatea viitoare a ficăruia se risipește în analize, ședințe și certuri prin care fiecare încearcă să iasă câștigător. Desigur, un gentleman’s agreement ar fi de preferat. Viața ne-a dovedit că aceste lupte sunt pierzătoare pentru toți. De la sănătatea fizică și până la cheltuielile unui proces - toate sunt costuri într-o direcție fără viitor.

Ce putem învăța de aici? Să ne bucurăm de entuziasmul noului început fără să neglijăm clarificarea în detaliu a parteneriatului în care intrăm. Să definim regulile și principiile care vor sta la baza activității. Atât pentru cei aflați la început, cât și pentru cei care nu au ajuns la dispute, să fie identificate clar și în scris responsabilitățile și contribuțiile asumate de fiecare. Să creăm din timp soluții pentru vremuri nefavorabile. Să prevedem în documente mecanisme de mediere a conflictelor și de separare în caz de nevoie. Dar mai ales - să nu lăsăm frustrările să se adune, ci să discutăm calm și constructiv aspectele care ne deranjează atunci când ele se întâmplă.

Iar pentru cei care deja se află în conflicte de acest fel, să își concentreze energia pe ceea le va asigura viitorul, găsind mecanisme de încheiere cât mai rapidă a disputei curente. Este în avantajul tuturor să fie investite toate resursele în viitor, și nu să fie irosite în trecut.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult