Foto - Profimedia Images
Ne-a cam mâncat pisica temele la economie în povestea asta cu prețurile la alimente. Și nu mă refer doar la politicieni, ci la noi în ansamblu. A apărut această temă și toată lumea s-a apucat să discute ce alimente se ieftinesc, cum facem, pe ce perioadă. Mult prea puțină lume s-a întrebat dacă are vreun rost o asemenea schemă și dacă nu cumva facem mai mult rău decât bine. Eu sunt în tabăra puțin numeroasă a celor care cred că facem mai mult rău distrugând din nerăbdare și din motive politice singurul mecanism care va duce la prețuri mai mici pe termen lung: stimularea producției.
Nu mi-a arătat nimeni că la alimente vorbim de monopoluri sau oligopoluri, dimpotrivă sunt piețe foarte competitive, deci prețurile mari indică o cerere crescută în raport cu oferta. Este un semnal pentru producători să intre în aceste piețe, să producă mai mult și astfel vom avea în timp și scăderi de prețuri. Plafonând marja de profit, Guvernul le spune practic să investească în altă parte, deci va descuraja oferta. Scăderea forțată a prețurilor știm că va face cererea să crească, nu e vreo mare descoperire.
Deci haideți să vedem ce credem că se poate întâmpla dacă luăm o măsură care face concomitent două lucruri: pune presiune pe ofertă ca ea să meargă în jos și scade artificial prețurile ca cererea să meargă în sus? Ca să nu mai spun că pe întreg lanțul, cu puține excepții, producătorii, procesatorii și comercianții sunt diversificați. Păi dacă la un anumit produs marja de profit este redusă de Guvern, te concentrezi pe celelalte.
Cel mai problematic va fi la mărfurile care vin majoritar din import: carne de porc, ouă, orez, ulei. Se poate să mă înșel fiindcă nu-mi spune nimeni ce marje de profit are, dar m-aș mira ca ele să fie 20%, mai mari nici nu zic. Cei care ne vând aceste produse nu au niciun motiv și nicio obligație să scadă prețurile, deci comercianții vor trebuie să absoarbă aceste ieftiniri. Sau să cumpere mai puțin. Vom vedea.
Proiectul de ordonanță vorbește de stoparea creșterii excesive a prețurilor la unele produse agricole, dar nu am văzut alăturată vreo analiză din care să înțeleg ce înseamnă excesiv. 10? 21%? Peste inflație? Intrăm pe un teren minat și periculos dacă politicienii pot stabili aleatoriu că unele prețuri, așa cum consideră ei, sunt excesive. Care este formula după care stabilim dacă un preț este excesiv? Sau cum știe să determine Guvernul care este prețul ”normal” al unui bun? Eu nu sunt nici măcar sigur că există o analiză relativ bine documentată privind marjele de profit de pe acest lanț complicat.
Deocamdată nu putem vorbi de o măsură de plafonare a prețurilor cum a fost cea dezastruoasă din Ungaria care a golit rafturile magazinelor. Guvernul pare că face un test, un proiect-pilot, pe câteva produse, pe o perioadă limitată de timp și fără să dea cu cel mai mare baros din dotare. Asta este o cheie de citire. Cealaltă este că deschidem cutia Pandorei și că pe acest prim proiect se vor adăuga în timp alte măsuri de control ale marjelor de profit sau ale prețurilor care într-un final vor goli și rafturile. Nu e de joacă cu acest al doilea scenariu pentru că el a fost pus în scenă de zeci și sute de ori în istorie și se termină mereu la fel: toată lumea are de pierdut.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
ani?
sau mai mult?