Foto Profimedia
Doamna Ioana Ionela Georgescu este persoană fizică, ce are calitatea de director de comunicare în cadrul unei societăți multinaționale. Aceasta cunoaște limba germană și în același timp are calitatea de traducător autorizat, fiind înmatriculată la Registrul comerțului și înregistrată fiscal, profesând activitatea de traducere în mod independent ca persoană fizică autorizată – PFA.
Această persoană fizică vrea să factureze către compania la care este salariată anumite activități de traducere, pe care le realizează conform afirmațiilor acestei persoane fizice, în afara timpului de lucru în care este angajată la societate. Este posibilă o astfel de procedură?
Pentru a identifica dacă este posibilă o astfel de activitate, trebuie să ne raportăm mai întâi la legislația în domeniul funcționării și autorizării activităților ce se realizează în mod independent, respectiv trebuie să identificăm riscurile fiscale inerente activității.
Posibilitatea de a cumula calitatea de salariat cu cea de PFA este prevăzută în mod expres de art. 17 alin. (2) din OUG nr. 44/2008 privind posibilitatea persoanelor fizice de a desfășura activități independente, astfel:
„(2) O persoană titulară a PFA poate cumula calitatea de persoană fizică autorizată cu cea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel pentru care PFA este autorizată”.
Din analiza textului normativ observăm că legiuitorul permite ca o persoană fizică să aibă calitate de salariat și în același timp să profeseze ca PFA în favoarea aceluiași terț, chiar și în același domeniu de activitate.
Cunoaștem faptul că legiuitorul a reglementat în legislația fiscală posibilitatea de reclasificare a activității realizate în mod independent, în activitate dependentă, iar, din punct de vedere fiscal, există riscul ca veniturile facturate ca PFA să fie asimilate veniturilor dependente, cu recalculul taxelor de natură salarială.
În acest sens, trebuie să ne raportăm la cele șapte criterii de stabilire a activității independente enumerate punctual de art. 7 pct. 3 din Codul fiscal și trebuie să verificăm dacă în mod real sunt îndeplinite minimum patru criterii de independență, câte sunt prevăzute de legislație.
Pentru activitatea facturată ca PFA, persoana fizică trebuie să probeze că utilizează baza materială proprie, că își asumă riscul asupra rezultatului traducerii, că poate să realizeze traduceri și pentru alți clienți, că poate decide asupra timpului în care realizează traducerea, că își folosește propriile cunoștințe și capacități intelectuale sau că poate angaja colaboratori.
Având în vedere că nu este o practică întâlnită, există un risc major de reclasificare a activității realizate ca PFA în venit de natură salarială, prezumția fiind că se realizează o singură activitate în calitate de salariat, iar facturarea serviciilor ca PFA este doar o formă de a fiscaliza mai avantajos anumite venituri.
Recomandarea este ca factura de PFA să poată fi probată de către terți și că prestarea serviciului s-a realizat în afara programului de lucru al salariatului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu are cum să aibă nimeni un PFA ca traducător autorizat, fiindcă aceasta este o profesie reglementată de legea specială 178/1997 cu modificări și completări - Legea privind autorizarea și plata interpreților și traducătorilor folosiți de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, de organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, de birourile notarilor publici, de avocați și de executori judecătorești.
Prin "traducător autorizat" se înțelege posesorul unei autorizații emise de Ministerul Justiției, care, în baza autorizației, are dreptul și în același timp obligația să efectueze traduceri scrise și orale (interpretare) exclusiv pentru organele din sfera sistemului de justiție "expres și limitativ enumerate în lege", respectiv în chiar titlul legii speciale 178/1997 și în art. 1 din lege.
Prin urmare, potrivit legii, traducătorul autorizat nu poate fi folosit în această calitate de niciun SRL și de nicio altă entitate, cu excepția organelor "expres și limitativ" prevăzute de legea specială, cu mențiunea că sintagma "expres și limitativ" aparține Ministerului Justiției, fiind prezentă în mai multe răspunsuri oficiale la diverse adrese și interpelări formulate de diverse persoane fizice și juridice.
Traducătorul autorizat nu funcționează conform OG 44/2008 a lui Boc și nu are PFA înregistrat la Registrul Comerțului, deoarece profesia, fiind reglementată de lege specială, intră la profesii libere.
Pentru a funcționa legal, precum și în scopuri de impozitare, traducătorul autorizat se înregistrează direct la ANAF cu autorizația de la MJ și de la ANAF primește un CIF pe care este trecut numele, inițiala tatălui, prenumele, cratimă și mențiunea "traducător". Și codul de identificare fiscală. Exemplu concret: pe CIFul meu scrie "Jurj M. Ovidiu Martin - traducător". Atât! Nu apare niciunde pe el mențiunea "PFA".
Dar da, regimul fiscal este asemănător, traducătorul autorizat depunându-și singur declarațiile la ANAF și plătindu-și singur dările către Stat, respectiv impozitul pe venitul obținut din profesii libere și contribuțiile la asigurările sociale de sănătate și respectiv de pensii.
Nicio firmă nu are același domeniu de activitate cu cel al traducătorului autorizat. Nici măcar autointitulatele "birouri de traduceri autorizate". Aceste firme, respectiv patronii lor, încalcă legea cu bună știință și își depășesc obiectul licit de activitate, ele nefiind autorizate de Ministerul Justiției.
În acest sens, chiar Ministerul Justiției a formulat următoarele precizări:
"Potrivit Legii 178/1997, Ministerul Justiției autorizează ca interpreți și traducători persoane fizice și nu persoane juridice - birouri de traduceri sau alte asemenea entități. Calitatea de interpret și traducător autorizat este o calitate acordată intuitu personae, în considerarea însușirilor esențiale ale persoanei autorizate, care implică prestarea personală a serviciului și, în mod corespunzător, răspunderea personală a acesteia."
"Poate dobândi calitatea de traducător și interpret autorizat exclusiv persoana fizică ce îndeplinește condițiile prevăzute de lege". Mai precis, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile art. 3 din legea specială 178/1997 cu modificări și completări.
Cât despre birourile de traduceri, tot MJ precizează că acestea "pot efectua/intermedia numai acele traduceri pentru care nu este necesară autorizarea specială conferită de Ministerul Justiției."
Și legat de folosirea abuzivă a interpreților și traducătorilor autorizați de MJ de către firme, în special birouri de traduceri, MJ vine cu următoarea precizare:
"În practică s-a extins, în mod nejustificat, sfera serviciilor care constituie servicii de interpretare și traducere autorizată în accepțiunea Legii 178/1997, cu modificările și completările ulterioare, ajungându-se să se solicite și să se presteze servicii de interpretare și traducere în baza autorizației eliberate de către Ministerul Justiției și în alte scopuri decât cele reglementate de legiuitor, menționate mai sus. În acest fel, calitatea de interpret și traducător autorizat a fost utilizată în scopuri comerciale în vederea atragerii de clientelă insuficient informată cu privire la rolul interpretului și traducătorului autorizat și la scopul în care se efectuează serviciile de interpretare și traducere de către acesta."
Pentru cine își pune întrebarea ce ar trebui să facă persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat, precum și organele Statului altele decât cele "expres și limitativ enumerate în lege", răspunsul este foarte simplu: să se adreseze entităților legalmente competente.
Potrivit legii, singurele entități competente sunt birourile individuale notariale și respectiv societățile profesionale notariale, deci notariatele, deoarece în conformitate cu art. 12 lit. j din Legea nr. 36/1995 republicată, cu modificări și completări, Legea notarilor publici și a activității notariale, "efectuarea și legalizarea traducerilor" intră la acte și proceduri notariale, fiind în competența notarilor publici.
Prin urmare, partea care are înscrisuri de tradus ar trebui să se ducă la notariat și acolo să ceară îndeplinirea procedurii notariale de la art. 12 lit. j din Legea nr. 36/1995, respectiv "efectuarea și legalizarea traducerilor".
Deci partea ar trebui să lase actele la tradus la notariat și ulterior să le ridice împreună cu traducerile legalizate tot de la notariatul unde le-a dat în lucru. Și să și achite procedura notarială, tocmai fiindcă e notarială, tot la notariat. Nu la traducător!
Conform legii, notariatul îndeplinește procedura în 2 pași, ambii obligatorii, că de asta sunt la aceeași literă, j, în articolul 12 din lege: fiindcă sunt inseparabili ca pași ai aceleiași proceduri notariale:
- efectuarea traducerii, fie de către însuși notarul public, dacă este autorizat de MJ pe limba/limbile solicitate de parte sau dacă aceasta este limba sa maternă, fie de către un traducător autorizat de MJ. Acesta poate fi intern, angajat al notariatului și plătit cu salariu de către notariatul angajator, fie extern, liber-profesionist folosit de notariat în baza art. 1 din Legea 178/1997 și plătit tot de notariat cf. art. 7 din Legea 178/1997, respectiv cu tariful fix pe pagină stabilit de Stat prin ordin comun al ministrului justiției și al ministrului finanțelor, plus majorările aplicabile după caz confirm art. 7 alin. 3 din lege (sporuri de urgență, de lucru noaptea, în weekend, de sărbători legale, de interpretare la cască etc.). În prezent este în vigoare OMJ/OMF nr. 2907/C/2340/2020.
- legalizarea traducerii, respectiv a semnăturii traducătorului, efectuată exclusiv de notarul public.
De ce în practică lucrurile stau altfel? Datorită ingerinței autointitulatelor "birouri de traduceri autorizate" care își depășesc obiectul licit de activitate, fapt știut de ani de zile atât de MJ, cât și de UNNPR și confirmat oficial de MJ.
Stiu toate astea și multe altele, deoarece ani de zile am luptat pentru binele profesiei în calitate de vicepreședinte al unui ONG de traducători autorizați și eu personal am făcut demersuri pe lângă MJ pentru îmbunătățirea cadrului legislativ, respectiv pentru înlocuirea Legii 178/1997 cu o lege complexă și completă, care să reglementeze exhaustiv toate aspectele profesiei, nu doar autorizarea și plata, inclusiv schimbarea denumirii profesiei pentru a înlătura orice ambiguitate și mai ales stabilirea formelor de exercitate a profesiei, ca să nu mai putem fi abuzați și exploatați de diverse firme, cele mai multe cu patroni din afara profesiei. Și crearea unei organizații tip corp profesional care să îi cuprindă obligatoriu pe toți membrii profesiei și să le apere drepturile și interesele, după modelul UNNPR și UNEJ, organizațiile profesionale ale altor două profesii reglementate care țin și ele tot de Ministerul Justiției și de același Serviciu Profesii Juridice Conexe exact ca noi, interpreții și traducătorii autorizați.
Rezultatul a fost proiectul de "Lege privind traducătorii și interpreții judiciari" elaborat de guvernul Ponta în 2015 și tras pe linie moartă de guverul Cioloș, care a pus botul la protestele mincinoase și nejustificate ale SRLurilor exploatatoare. Se tot promite reforma profesiei, însă nu se face nimic, decât tragere de timp, evident că tot în folosul SRLurilor exploatatoare.
Astfel, MJ, deși confirmă oficial în scris, negru pe alb, că e ilegal ce fac birourile de traduceri, respectiv că nu sunt autorizate de MJ, că obiectul lor de activitate nu cuprinde și traducerile care necesită autorizare de către MJ și că nu au nicio calitate să folosească traducători și interpreți autorizați de MJ, aceste firme private nefiind organe din sfera sistemului de justiție cum prevede legea, însă tot MJ o lălăie de ani de zile și nu face nimic pentru stoparea samavolniciilor SRLurilor exploatatoare. Fiindcă trăim în țara lui Caragiale, unde totul se revizuiește, dar nu se schimbă nimic. Și fiindcă trăim într-un pretins stat de drept (Rechtsstaat), dar care de fapt este un stat al nedreptății (Unrechsstaat), în care omul muncii corect și care respectă legea este luat de fraier și nu este numai victimă a exploatării omului de către om, ci și victimă a bătăii de joc din partea unor penali care încalcă legea și nu pățesc nimic.