Domnul Popescu închiriază un apartament propriei sale societăți. Cheltuielile cu zugrăvirea, suportate de firmă, pot fi considerate venituri la nivelul persoanei fizice?

Foto: Carmen Gabriela Filip / Alamy / Alamy / Profimedia

Mă voi referi la celebra situație în care proprietarul unei clădiri închiriază imobilul către o societate la care este asociat unic, iar societatea realizează o modernizare a clădirii. Sinceritatea față de consultantul fiscal trebuie să fie identică cu spovedirea. 

Am primit următoarea întrebare: „Domnul Popescu deține un apartament pe care l-a închiriat societății X SRL, persoană juridică română înregistrată în scopuri de TVA și plătitoare de impozit pe profit, unde are calitate de asociat unic. Societatea va efectua activitățile de zugrăvire, schimbare a instalațiilor interioare, amenajare și redecorare. Pot fi considerate aceste cheltuieli suportate de societate venituri la nivelul persoanei fizice? Toate lucrările sunt realizate de o societate terță, neafiliată, înregistrată în scopuri de TVA”.

Actualele norme de aplicare pentru art. 84 din Codul fiscal, ce stabilește că sunt asimilate veniturilor din cedarea bunurilor cheltuielile suportate de chiriași în contul proprietarului, sunt adoptate anterior datei 01.01.2024, dată la care intră în vigoare obligația reținerii impozitului de către chiriaș, persoană juridică, la momentul plății chiriei în forma art. 84 din Codul fiscal, așa cum au fost adoptate de OUG nr. 115/2023 privind unele măsuri bugetare și practic cele două prevederi normative nu se corelează. 

O primă observație este atunci când putem aprecia că se realizează venitul din cedarea folosinței bunurilor pe seama modernizării. În lipsa unui text normativ putem aprecia că momentul de realizare a venitului este data de recepție a clădirii, iar valoarea este cea menționată în procesul verbal de recepție, mai ales că lucrările sunt efectuate cu un terț independent. În ipoteza exercitării dreptului de deducere a TVA, valoarea venitului la nivelul persoanei fizice este valoarea investiției exclusiv TVA. La această valoare vom aplica deducerea de 20% din venitul brut pentru a determina impozitul în procent de 10%. 

Desigur, impozitul se va reține din chiria în bani plătibilă persoanei fizice. Apare foarte interesantă ipoteza în care valoarea impozitului datorat este mai mare decât chiria plătibilă în bani. Apreciem că societatea poate să suporte diferența de impozit, dar respectiva cheltuială este nedeductibilă la calcul impozitului pe profit și, în plus, reprezintă un venit din alte surse supus impozitului pe venitul din alte surse conform art. 114 alin. (2) lit. g) și h) din Codul fiscal. Practic, ar fi trebuit determinat cu sută mărită pentru a se putea aplica stopajul la sursă. 

O a doua observație pornește de la faptul că trebuie să dezvoltăm analiza fiscală la întrebările care nu au fost adresate, respectiv situația cheltuielilor/modernizării la nivelul societății plătitoare de impozit pe profit, respectiv la dreptul de deducere a TVA aferentă modernizării realizate de societatea terță față de societatea X SRL. Întrebarea fundamentală este în ce scop utilizează societatea X SRL din exemplul nostru respectivul apartament. Rămâne acesta utilizat de persoana fizică proprietară într-un scop strict personal sau poate cu activitate mixtă, birouri și folosință personală sau respectivul apartament funcționează în mod exclusiv ca un punct de lucru al societății. Practic, sunt trei proceduri fiscale diferite ce pot fi stabilite doar după o analiză practică la modul în care societatea folosește apartamentul. Poate îl folosește integral în activități economice, caz în care atât cheltuielile, cât și TVA se pot deduce. Poate îl folosește doar în scopul propriu al participantului la societate, caz în care nu mai discutăm de deducere, ci ar trebuie să extindem analiza din perspectiva sancțiunilor aduse de legea societăților. Lăsăm cititorii acestui articol să facă ipoteze de lucru.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp