Viitorul României și al relațiilor România-Statele Unite ale Americii este foarte, foarte luminos. O mare onoare să-l primesc pe președintele Klaus Iohannis la Casa Albă- aceasta este prima postare a lui Donald Trump, pe contul său de Facebook, după întâlnirea cu Klaus Iohannis.
Klaus Johannis se întoarce în România cu un capital de imagine imens. Este șeful de stat despre care presa americană a remarcat că vorbește engleza cu relaxare, e lăudat că a pledat pentru alocarea a doi la sută din PIB pentru cheltuieli de apărare și a fost încărcat cu asigurări explicite, repetate, că ceea ce se întâmplă în România în privința luptei anticorupție se vede în Statele Unite ale Americii și că el, Klaus Iohannis, se bucură de tot sprijinul actualei admnistrații SUA.
"Who's your daddy now?" ar putea comenta răutăcios unii. Replica atribuită lui Liviu Dragnea pe grupul de WhatsApp pesedist ar putea fi cu ușurință însușită de Klaus Iohnnis: "Pentru voi, am avut niște mega-întâlniri cu cercul zero din America (…) Daddy’s back!”.
Este atât de mare diferența dintre întâlnirea aranjată lui Liviu Dragnea într-un hol de hotel de combinatorul Michael Flynn și seria de întrevederi serioase, profesionist organizate pentru Klaus Iohannis, încât probabil că și cel mai înrăit telespectator al televiziunilor trompetă a simțit crescându-i inima în piept la gândul că președintele țării sale e apreciat „la nivel înalt”. Probabil că dacă s-ar face un sondaj de opinie în aceste săptămâni, după anunțatele întâlniri care urmează cu cancelarul Merkel și președintele Macron, Klaus Iohannis s-ar așeza la nivel de încredere și popularitate la procentele de după câștigarea alegerilor din noiembrie 2014.
Președintele Klaus Iohannis se întoarce în România cu o menghină sub braț, în care să strângă alianța borfașilor de la București: pe de o parte, are sprijinul fără dubiu al celor care au ieșit masiv la proteste și au determinat retragerea OUG 13. Pe de altă parte, se bucură de sprijinul extrem de clar al Statelor Unite și al Europei în lupta anticorupție.
După toate aceste vizite pe plan extern, președintele vine să joace în politica pitică, dâmbovițeană.
Aici, daddy Liviu vrea altă păpușă la Guvern, aranjând pe sub masă căderea propriului premier care nu-i mai execută ordinele, Gabriela Firea montează pereți de sticlă mată la Primărie ca să nu afle nimeni cum sparge ea banii, iar polițiștii locali le interzic „așa zișilor cetățeni” să participe la ședințe publice.
În Parlament, pe la colțuri, se negociază pragul minim pentru abuzul în serviciu după decizia CCR. Creșterea salariilor ba se dă, ba nu se mai dă, Olguța Vasilescu stă cu demisia în alb pitită în sertar, gata să o scoată. Călin Tăriceanu se ia de profesori și că au prea multă vacanță și-l cheamă la raport în Parlament pe președintele Klaus Iohannis să-i dea explicații pentru vizita în SUA. La Educație, ministrul îi scoate din comisiile de cercetare pe toți străinii, instituțiile statului sunt acaparate de nonvalori - șoferii, secretarele și rândașii partidului s-au instalat în funcții și s-au pus să ne conducă.
La București este toată această bălăceală în nimic, cu lupte pe viață și pe moarte ale politicienilor ca să scape de închisorile aglomerate, binoame închipuite, arhive cu gust de ciorbă reîncălzită, cucuvele, vuvuzele, bătălii cu multinaționalele cele rele, minciuni în primetime la televizor sub privirea blândă a celui mai îngăduitor și lipsit de bun simț CNA, indivizi care se chinuie să nu fie extrădați, agende false puse pe tapet de inși trimiși în judecată în dosare cu infracțiuni de corupție.
Marea întrebare după acest turneu pe care-l are Klaus Iohannis este cum va folosi rezerva colosală de încredere și de imagine pozitivă cu care se întoarce în România. Va ști să călărească acest val, astfel încât să le impună politicienilor următoarele măsuri anticorupție? Se va folosi de curentul puternic pe care l-a creat pentru a fixa, de exemplu, limita prejudiciului la abuzul în serviciu la suma simbolică de 1 leu? Va folosi menghina pe care o aduce sub braț cu el din State?
Oare cum va suna darea raportului în Parlament despre vizita din Statele Unite ale Americii, cerută cu atâta insistență și tupeu de Călin Popescu Tăriceanu? Cât de dornic va fi șeful Senatului să mai audă o dată că noua administrație SUA susține lupta anticorupție și laudă fățiș poziționarea lui Klaus Iohannis și eforturile acestuia de a opri efectele ordonanței 13?
Într-un scenariu ideal, România ar trebui să se scuture de toate falsele teme băgate pe gât la televizor și să-și găsească limpezimea în identificarea marilor interese pentru următorii ani, dacă nu chiar decenii. Investiții masive în apărare pentru a fi la adăpost de orice tip de agresiune venită dinspre Est, pornirea proiectelor de infrastructură mare, educație, sănătate, cercetare.
În toate acestea, cel mai important semnal de sprijin - după cel primit de Klaus Iohannis - vine pentru Justiție și oamenii care o fac. Când tocmai păreau puși în genunchi, obligați încet-încet să plece capul, să se teamă de politic, iată, vine acest ajutor nesperat care ar trebui să le reîncarce acumulatorii și să le umple rezervoarele pentru a intra în viteza următoare: condamnări indiferent de numele sau puterea vremelnică a inculpatului (dacă este vinovat, numai cu respectarea drepturilor individuale) și recuperarea marilor prejudicii din infracțiunile de corupție.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu știu de ce, am o strângere de inimică, osanalele astea seamnă teribil de mult cu cele la adresa lui Ceaușescu în anii ’70.
Nu s-a împlinit nici anul și trăim momente istorice. :D Livadaru, cum crezi că stai la testul timpului?
Da, am fost mândru că Preşedintele României a susţinut o conferinţă în faţa Casei Albe, alături de liderul lumii civilizate.
Da, am fost mândru că Preşedintele României a vorbit o limbă engleză impecabilă şi că acest fapt nu a trecut neobservat. Deşi nu era obligatoriu să vorbească în limba engleză. N-aş fi fost dezamăgit dacă vorbea în limba română. Important era mesajul.
Da, am fost mândru că Preşedintele României nu a fost ezitant şi merge alături SUA în continuare.
Dar, citindu-vă articolul, încep să-mi revin. Chiar sunt bulversat. Preşedintele se întoarce cu o menghină sub braţ, în care să strângă alianţa borfaşilor de la Bucureşti, spuneţi dumneavoastră. Adică, înţeleg eu, a plecat Preşedinte şi se întoarce Jupân...
Domnule Livadaru, "alianţa borfaşilor" este o alianţă politică rezultată în urma unor alegeri libere şi CORECTE. CORECTE, foarte important, nu ca în 2009 (un subiect pe care dumneavoastră îl ocoliţi şi alţii îl numesc harneală pentru caraşi). Aşa a votat poporul interesat de politică, vă place sau nu vă place... Aşa-i în democraţie. Ce treabă are Preşedintele cu lupta anticorupţie? A...dacă este Jupân, atunci...să trăiţi! Dacă nu ştiaţi aflaţi acum: într-o ţară democrată există diviziunea muncii. Iar dacă ne referim la România, atunci constatăm faptul că Preşedintele are atribuţii cu privire la politica externă şi de mediere între puterile statului, între stat şi societate, în principal. Mai numeşte, mai revocă nişte oameni, nesemnificativ. Lupta împotriva corupţie este sarcina procurorilor, nu a preşedintelui ţării. Nu are ce căuta preşedintele în această luptă, pentru că nu mai poate fi mediator în cazul unor conflicte. Lupta împotriva corupţiei se duce la alt nivel.
Înţelegeţi? Am fost suficient de clar?
Cu privire la lupta împotriva corupţiei, domnule Livadaru, am intrat într-o nouă etapă. O nouă etapă pe care mă tem că nu o înţelegeţi. Şi nu sunteţi singurul...
- Prima etapă s-a derulat între 1990 şi 2004: Noi, politicienii, nu ne arestăm între noi.
- A doua etapă a început în 2005 şi este la final: Îi arestăm pe adversarii noştri (chiar dacă erau colegi de partid, conta doar cine era Jupân şi ce interese avea). Aşa se explică faptul că, de exemplu, pentru Referendumul din 2012, deşi nu a fost influenţat rezultatul, Băsescu a rămas preşedinte, avem condamnaţi pentru că au avut intenţia... iar pentru alegerile din 2009, când, se pare, a fost inversat rezultatul, abia s-a început cercetarea. Băsescu a fost albit în toate dosarele, nu mai enumăr, nu are sens... Îi arestăm pe ăilalţi, asta a fost deviza.
- A treia etapă a început. Timid, dar a început. Şi ăsta este viitorul, ar fi bine ca domnul Preşedinte să-l înţeleagă. Dacă o va face, atunci va fi mare. La ce mă refer? Judecătorii încep să iasă din câmpul tactic şi nu mai vor să fie partenerii procurorilor, aşa cum se considera sinistra Livia Stanciu, fost preşedinte al ÎCCJ. Într-un stat de drept, procurorii, ca avocaţi ai statului, au datoria de a strânge probe şi să trimită în judecată infractorii. Judecătorii trebuie să fie independenţi, nu trebuie să fie partenerii cuiva. În faţa judecătorului, Statul şi Cetăţeanul sunt egali. La fel şi avocaţii lor. Nu există parteneriat între judecător şi o altă parte din proces. Dacă există, atunci ăsta este sfârşitul statului de drept.
La ce asistăm astăzi? Păi tocmai la afirmarea independenţei de către judecători. Mulţi judecători, prin asociaţiile lor, afirmă din ce în ce mai clar faptul că procurorii n-ar trebui să fie magistraţi. Preşedinta ÎCCJ a refuzat să sesiseze CCR-ul cu privire la neconstituţionalitatea Legii salarizării unice, aşa cum au cerut procurorii... Acolo sunt nişte diferenţe salariale în favoarea judecătorilor, iar preşedinta ÎCCJ a considerat că sunt CORECTE.
Înţelegeţi, domnule Livadaru? A început a treia etapă, am ajuns în statul de drept. Acolo unde judecătorul nu este partener cu părţile din proces, iar între stat şi cetăţean este egalitate. Judecătorul începe să fie conştient de faptul că aici, pe Pământ, el este DUMNEZEU. Iar pentru toate astea, opinia mea, un mare merit îl are domnul Hellvig, prin faptul că a scos Securitatea din câmpul tactic şi a transformat-o în SRI. Domnul HELLVIG este un personaj uriaş.
Toate aceste transformări nu sunt meritul sau vina politicienilor. Dorinţa de independenţă a judecătorilor şi schimbarea făcută de domnul Hellvig ne-au adus în situaţia ca astăzi să fim tot mai aproape de STATUL DE DREPT. Mai aproape ca niciodată. Toată stima pentru ei!
Despre ce vorbiţi dumneavoastă? Despre o Românie trecută, o Românie în care borfaşii erau doar în PSD şi aliaţii lor. Nu vă interesează alegerile din 2009, nu vă interesează schimbul de terenuri dintre Căşuneanu şi Băsescu, nu vă interesează cine a falsificat stenogramele în Dosarul Hrebenciuc, nu vă interesează casa din Mihăileanu, nu vă interesează de ce doamna Kovesi era în casă la domnul Oprea în timpul alegerilor din 2009, nu vă interesează cum s-a putut vota un om la 60 de secunde la Paris, nu vă interesează multe... Aveţi un fix: borfaşii din PSD.
Domnule Livadaru, pe mine, de exemplu, mă interesează cele de mai sus, dar şi posibilele afaceri frauduloase ale domnului Dragnea sau ale altor politicieni din PSD şi ALDE. Am mare speranţă că în această a treia etapă în care a intrat lupta împotriva corupţiei vom afla nişte adevăruri.
Am mare încredere în JUDECĂTORI, mai ales acum după ... declaraţia de independenţă.
Revenind la domnul Preşedinte, eu sper să înţeleagă faptul că vizita din SUA îi dă un spor de prestigiu pe care îl poate folosi în politica externă, în favoarea României.