Dr. Viorel Dejeu, specialist în chirurgia obezității: „Un obez rămâne obez toată viața, chiar dacă ajunge la o greutate normală”

Foto: Alexandru Roșieanu

Dr. Viorel Dejeu este chirurg de excelență în Chirurgia Bariatrică și Metabolică, cu peste 1.500 de intervenții de chirurgia obezității efectuate anual. Alături de fratele său, Dănuț Dejeu, a reușit să contureze o echipă extraordinară de profesioniști – chirurgi, psihologi, nutriționiști care a ajuns, la momentul actual, cea mai căutată echipă de chirurgie bariatrică din România, singura care folosește Allurion, balonul gastric fără anestezie sau endoscopie, o metodă non-chirurgicală și neinvazivă.

Echipa are experiență vastă și în tratarea pacienților minori. Obezitatea în rândul copiilor și al adolescenților crește constant și îngrijorător. E important de menționat că pacienții au parte de o experiență completă și echipa de specialiști e alături de ei de la primul apel telefonic și până după intervenție, urmând recomandările pe zona de psihologie și de nutriție – așadar, e un întreg program de care pacienții trebuie să se țină ca să poată să aibă rezultatele dorite.

Echipa își desfășoară în prezent activitatea în Oradea, Arad, Sibiu și București.  

Dr. Viorel Dejeu a efectuat multiple stagii și schimburi de experiență în ultimii ani în centre de excelență în chirurgia obezității și chirurgie minim invazivă avansată – München, Frankfurt, New York – și a avut colaborări cu mai multe spitale din Anglia și Scoția.

Are competență în chirurgie laparoscopică avansată (chirurgie minim-invazivă) pentru afecțiuni abdominale: hernii hiatale, tumori gastrice, tumori colo-rectale, hernii inghinale, competență în chirurgie oncologică: tumori de sân, tumori de tub digestiv, tumori de sferă genitală.

Este doctor în medicină cu o teză despre efectele chirurgiei bariatrice.

Cu alte cuvinte este un magician, acela pe care îl căutăm atunci când greutatea ne dă peste cap și nicio dietă nu-și mai face efectul. Chirurgia e una, dar soluția cu balonul înghițit ca pe o pastilă și care se elimină singur după 4, 5 luni, mi se pare adevărată magie.

Domnule doctor Viorel Dejeu, sunteți la această oră cotat ca unul dintre cei mai buni experți în chirurgia obezității din România, având și cea mai bună echipă de chirurgie bariatrică. V-ați propus asta?

Nu. Nu am plecat la drum cu acest scop, asta s-a întâmplat pentru că am făcut lucrurile cu pasiune, cel puțin eu așa consider.

Care sunt, de fapt, cauzele obezității? Și de ce omul gras este încă blamat azi?

Obezitatea are mai multe cauze, cu toate acestea este tratată destul de simplist din păcate, e blamată, iar obezii și persoanele cu kilograme în plus sunt condamnați de societate. Li se spune deseori să nu mai mănânce și astfel vor rezolva problema. Ori nu este așa de ușor, că, dacă ar fi, atunci dietele ar funcționa, nu-i așa? Oamenii ar slăbi ușor și obezitatea nu ar mai fi o problemă.

Cauzele sunt multiple: încărcătura genetică, adică existența unui teren care te poate predispune la îngrășare mai ușor decât o fac alții, factorii comportamentali, felul în care te alimentezi, obiceiurile pe care le ai, factorii psihologici care îi fac pe mulți să se refugieze în mâncare, felul în care gătești (sau nu) acasă. Mai adaugi la asta hormonii, stresul, schimbările pe care le aduce vârsta, problemele pe care le ai în familie, mâncarea care e tot mai proastă, sau procesată… Deci problema este foarte complexă și este dificil de tratat, inclusiv chirurgical. 

De ce?

După ce dietele eșuează, mulți pacienți ajung la soluția chirurgicală și cred că este singura care îi va salva.

Și nu e așa?

Nu. Obezitatea fiind o boală multifactorială, dacă nu ai grijă să accesezi toți factorii care o declanșează, nu poți să o rezolvi doar făcând un organ mai mic, adică micșorând chirurgical stomacul. Și atunci, în câțiva ani, se va îngrășa la loc și asta văd mereu în jurul meu.

Obezitatea are mai multe cauze, cu toate acestea este tratată destul de simplist din păcate, e blamată, iar obezii și persoanele cu kilograme în plus sunt condamnați de societate. Li se spune deseori să nu mai mănânce și astfel vor rezolva problema. Ori nu este așa de ușor, că, dacă ar fi, atunci dietele ar funcționa, nu-i așa?

Și cum știți că un pacient are nevoie de o operație sau doar de un suport venit din partea specialiștilor cum ar fi psihologul, nutriționistul etc?

Mai întâi, pacienții încearcă să slăbească prin metode conservative – diete, medicamente etc. Acesta este un aspect, altul ar fi că, atunci când treci de un anume surplus de kilograme, sunt studii care ne spun că devine imposibil să slăbești doar prin dietă.

Dar dietele funcționează uneori.

Da, primele, pentru că de obicei oamenii fac foamea, pierd masă musculară care se topește rapid, li se pare fantastic că au slăbit, dar când se reîngrașă nu mai pun masă musculară, ci grăsime. Orice dietă drastică este percepută de organism ca o agresiune, și atunci el se apără. Cum? Coborând rata metabolismului, adică arderile.

Bun, și apelând la chirurgia bariatrică, după ce slăbim datorită ei, nu ajungem în final, după o vreme, tot la diete?

Aș spune că ajungem la ceea ce nu putem evita și anume la a mânca sănătos. Pentru că dacă nu o facem, ajungem în același punct din care am plecat. Din acest motiv avem o echipă multidisciplinară, care poate interveni și înainte, și după operație, susținând pacientul în demersul lui.

Există contraindicații pentru această operație?

Există mai multe tipuri de intervenții care se fac (e o specialitate aparte chirurgia bariatrică), dintre care cea mai cunoscută este cea de micșorare a stomacului. Evident că sunt și pacienți care nu se califică, cei care nu au un exces mare de kilograme și pentru care operația ar fi mult prea invazivă. Pentru ei mai potrivite sunt medicamentele, sau balonul gastric care să-i ajute. În cealaltă extremă sunt pacienții cu obezitate avansată pe care trebuie să-i pregătim luni de zile pentru a-i aduce într-o stare în care pot fi operați.

Când te numești obez?

Când indicele de masă corporală este peste 30, deja vorbim despre obezitate de gradul 1. Peste 35, obezitate de grad 2, peste 40, obezitate de grad 3.

Este periculos pentru un copil dacă se îngrașă, pentru că el, ca adult, se va lupta cu obezitatea și cu toate problemele pe care le aduce ea. Este imperativ pentru părinți să aibă grijă cu copiii, pentru că altfel îi condamnă la o viață complicată.

Bănuiesc că se inventează în domeniul acesta mereu și mereu și știința a ajuns la rezultate din ce în ce mai bune. Ce este nou în domeniu?

În chirurgia bariatrică apar mereu noutăți și e un domeniu foarte dinamic în care mereu se caută soluții. Obezitatea fiind atât de răspândită, vorbim de 1 din 3 oameni, la nivel de populație, care se confruntă cu kilogramele în plus, noutăți apar o dată la câțiva ani, mai exact tipuri noi de intervenții care la început sunt experimentale și care, după ce trec proba timpului, intră în mainstream.

Și acum ce se face cel mai des?

Cea de micșorare de stomac categoric, dar noutatea este că avem un tip de balon care e foarte nou, modern și ușor de pus. Înainte, ca să pui un balon în stomac era nevoie de anestezie, acum balonul se înghite ca o capsulă pe care o urmărim, vedem dacă a ajuns bine, apoi printr-un cateter îl umplem cu 500 ml de soluție sterilă și cu asta gata. După 4, 5 luni balonul, care are o membrană ce se dizolvă, se elimină din organism în mod natural.

Domnule doctor, o să devenim bionici în curând

Asta e clar 

Stomacul se poate mări oricât?

Acesta este un alt mit…Stomacul are în mod normal 1 sau 2 litri, iar după micșorarea chirurgicală, va avea 80 ml. La început, pacientul va mânca porții foarte, foarte mici, ceea ce va ajuta la slăbit, bineînțeles, după un an de la intervenție ajungând să mănânce 160 de grame. Dar niciodată stomacul nu se mai face cât a fost, dacă operația se efectuează bine, desigur.

Care a fost cel mai mare stomac pe care l-ați operat?

Nu ne interesează neapărat cât a fost, ci ne interesează cât rămâne după intervenție. Acolo lucrurile sunt mai standardizate. Stomacul, din punct de vedere al evoluției, a fost menit să acumuleze o cantitate mare de hrană, ca un fel de depozit, având în vedere că în trecut eram niște ființe care nu aveau acces la hrană așa de rapid cum se întâmplă azi!

Pacienții sunt cei care trebuie să trăiască cu intervenția respectivă și este foarte important să știe cum îi ajută, cum nu-i ajută și ce neplăceri pot apărea, pentru că este o schimbare drastică.

Noi, oamenii, nu ne-am prea schimbat din punct de vedere fiziologic în ultimele zeci de mii de ani, nu?

Stomacul cu siguranță, nu. De aici și problema. Noi nu avem nevoie azi să folosim stomacul la maximum, să mâncăm mult dintr-o dată pentru că nu vom mai mânca apoi cu zilele, nu este cazul, pentru că avem mereu ceva la îndemână de ronțăit.

Comunicarea în meseria dvs, în medicină în general, dar mai cu seamă în chirurgie, este esențială. Nu operați un stomac, ci un întreg organism, schimbați înfățișarea cuiva lucrând pe dinăuntru…Cum realizați comunicarea cu pacientul pre și post operator?

Comunicarea este foarte importantă pentru noi, încercăm să-i facem pe pacienți, pentru început, să aibă așteptări realiste. E foarte important să discutăm cu ei despre riscuri și complicații, pentru că orice procedură chirurgicală are riscuri și complicații, părți pozitive și negative.

Pacienții sunt cei care trebuie să trăiască cu intervenția respectivă și este foarte important să știe cum îi ajută, cum nu-i ajută și ce neplăceri pot apărea, pentru că este o schimbare drastică. Ei sunt ajutați și de psiholog cu care au o ședință obligatorie pentru că vrem să știm dacă au probleme, dacă nu au depresie, dacă nu au probleme emoționale, caz în care le recomandăm să continue terapia și să amâne intervenția, pregătindu-i încetișor pentru operație.

Dacă se grăbesc s-o facă, atunci procedura chirurgicală, cu tot ceea ce înseamnă ea, îi poate arunca din haosul în care se află, în alt haos, pentru că intervențiile acestea nu rezolvă angoasele personale, nu rezolvă anxietățile, chiar dacă, de multe ori aceste chestiuni psihologice sunt cauzate tocmai de kilogramele în plus. Vedem pacienți care înfloresc după intervenție și asta se întâmplă foarte des, dar sunt și cazuri în care pacienții caută soluții la problemele lor profunde și constată că acestea rămân și după operație și că aceasta nu le-a rezolvat… Și e complicat…

Da, este, pentru că mi se pare că totul se întâmplă la limita dintre minte, organism și suflet…

Exact și, dacă avem abordarea aceasta mecanicistă, în care tăiem stomacul și gata, șansele de reîngrășare sau de dezechilbru emoțional sunt mult mai mari.

Recomandați liposucția?

Intervențiile de chirurgie plastică se fac atunci când greutatea este normală, ele sunt intervenții de remodelare, mai degrabă. Cel care are 15, 20 de kilograme nu poate face aceste operații de remodelare decât dacă slăbește. Iar cele 2, 3 kilograme de grăsime îndepărtată în două trei săptămâni pot fi la loc, dacă pacientul nu va avea un stil de viață sănătos.

Când trebuie să începem să ne îngrijorăm?

Când ai 2, 3 kilograme în plus, pentru că atunci este cel mai ușor să faci ceva. Cu cât kilogramele se adaugă, cu atât devine mai complicat. Dacă slăbești brusc, șansele de îngrășare la fel de bruscă sunt maxime. Dietele sunt foarte agresive pentru organism. Și dacă mănânci 3 luni numai piept de pui cu salată, asta nu va face decât să colapsezi și deci să te reîngrași.

Aș vrea să vorbim despre adolescenții obezi…

Da, există peste tot, inclusiv în România. Suntem cam la același nivel cu Europa de Vest la acest capitol. Ponderea este de 17 – 20 %, ceea ce este foarte grav.

Operați și adolescenți?

Da. Dar procesul pregătirii este mai detaliat, succesul unei astfel de intervenții ține de colaborarea cu pacientul care înțelege complexitatea ei, urmările ei, riscurile etc. Ori un copil nu poate face asta, de aceea suntem extrem de atenți atunci când avem un pacient adolescent. Pregătirea lui e mult mai lungă, sunt mult mai multe ședințe de terapie la care participă atât el, cât și părinții, pentru că nu este numai o problemă a copilului, ci este vorba de ce se mănâncă în familie, care sunt obiceiurile alimentare în casă și, de multe ori, copilul este o victimă.

Lupta cu obezitatea este o luptă pe viață

Un copil gras, îngrășat de părinți, să zicem până la 7 ani, va fi un adult cu probleme de greutate?

Aproape sigur!

Cum ne îngrășăm: care este mecanismul?

În perioada copilăriei și a adolescenței, celulele grase se înmulțesc și dacă un copil mănâncă mult, atunci celulele grase sunt stimulate și se înmulțesc și mai mult. În perioada maturității, aceste celule grase prezente în corp nu se mai înmulțesc, dar se măresc, se hipertrofiază. Și este periculos pentru un copil dacă se îngrașă, pentru că el, ca adult, se va lupta cu obezitatea și cu toate problemele pe care le aduce ea. Este imperativ pentru părinți să aibă grijă cu copiii, pentru că altfel îi condamnă la o viață complicată.

Viorel și Dănuț Dejeu, foto Alexandru Roșieanu

Dar a-ți tăia stomacul la o adică a devenit un fel de modă. E o modă periculoasă?

Intervenția are beneficiile ei, dar nu este indicată tuturor și nu oricum. Este indicată a fi făcută în clinici dedicate, de către medici specializați, pentru că nu orice chirurg știe să facă chirurgie bariatrică. Pe de altă parte, a devenit o chestiune comercială: oricine plătește suma respectivă, nu contează dacă se califică sau nu, va fi operat. E ca la supermarket, pacientul dictează ce să i se facă.

Noi refuzăm mulți pacienți, pentru că unii nu au excesul de kilograme necesar, alții au probleme psihologice sau psihiatrice care trebuie tratate, ori au chiar probleme grave metabolice și le recomandăm să nu facă operația, aceasta nu este soluția pentru ei. Ei bine, toți acești pacienți știți ce fac: se operează în altă parte…Și apoi vin la noi să-i ajutăm din nou, pentru că nu le este bine…

Deci o intervenție de genul acesta nu este un început de drum, ci un sfârșit…

Un sfârșit al încercărilor de a pierde greutatea, în același timp ea este începutul unui alt drum. Dar până la alegerea operației, trebuie să fie epuizate toate celelalte soluții și trebuie disciplină! Noi le trimitem pacienților, înainte de operație, o dietă tocmai pentru a se obișnui cu ideea de restricție, pentru că așa li se va întâmpla după intervenție. Mulți pacienți văd intervenția ca fiind totul. Ne operăm și totul va fi roz. Nu.

Este doar un moment important care, dacă nu este urmat de ceea ce trebuie timp de ani de zile, șansele de reîngrășare sunt mari. Un obez rămâne obez toată viața, chiar dacă reușește să ajungă la o greutate normală. Lupta cu obezitatea nu se încheie odată cu operația, ci toată viața trebuie să trăiești sănătos, mâncând corect, cumpărând alimente de bună calitate etc. Deci lupta cu obezitatea este o luptă pe viață. Asta este greu de tolerat pentru că mulți ar vrea o soluție minune, dar ea nu există. Bătălia continuă, și da, este mai ușor odată ce ai făcut o intervenție chirurgicală, dar lupta e pe viață.

Nu avem cum evita stilul de viață sănătos, se pare…

Nu. Este exclus, nu există soluții miraculoase, magice, care să vă ajute să slăbiți. Entuziasmul este la maximum după primul an, sau chiar doi, pacienții sunt fericiți și spun că e magic ce li se întâmplă, dar eu le spun că este, da, dar nu chiar atât de magic pe cât își imaginează. Ideea este să nu se relaxeze și să creadă că de acum pot mânca orice și oricât, că nu este așa.

Când ați operat prima dată?

Acum 10 ani.

Și ce face pacientul?

E bine!

Citiți mai mult pe cristinastanciulescu.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp