Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

După ce s-a terminat cel mai prost film românesc pe care l-am văzut vreodată, l-am căutat pe regizor

Pălăria fatală

De fiecare dată când am vrut să scriu despre problemele cu care se confruntă domeniul artistic în România, şi nu numai, m-am lovit de o dilemă de tipul oul sau găina. 

Este o problemă generată de public sau una a celui care creează? Este o problemă legată de o realitate economică în care produsul cultural trebuie să se supună regulilor mercantilismului, să aibă un target predefinit şi o campanie de awareness pe măsură?

Ca să fiu sinceră, nu am reuşit să găsesc un răspuns clar până în momentul în care am vizionat, acum câteva zile, o producţie de film autohtonă.

Este vorba despre „Pălăria Fatală”, în regia lui Adrian Munteanu. Acţiunea filmului începe în perioada interbelică, cu cele două protagoniste în rol de femei fatale care descoperă o maşină a timpului. Cu ajutorul acestei maşinării, ele ajung în anul 2015 iar, ulterior, pendulează între anii `30 şi 2015, furând pălării din magazine, seducând patroni de cluburi şi politicieni. Avem decapitări, scene de bătaie, scene suprarealiste de dragul suprarealismului şi o serie de pseudo-actori al căror singur rol este cel estetic. Am încercat să rezist până la finalul filmului şi, cu greu, am reuşit, doar pentru a avea dreptul de a spune că l-am văzut cap-coadă şi că este, fără îndoială, cea mai slabă producţie cinematografică pe care am vizionat-o în viaţa mea.

Avem un patron de cluburi, care a fost închis pentru înşelăciune în anul 2005, a executat trei ani de închisoare, şi care, acum se autointitulează regizor şi produce filme în care joacă foşti politicieni, adepţi ai teoriilor conspiraţioniste. 

Intrigată, am căutat date despre domnul Adrian Munteanu, regizor şi actor al acestui film. Nu auzisem despre dânsul până atunci şi am fost curioasă să aflu mai multe despre activitatea sa de regizor. Am avut un şoc atunci când am descoperit că această activitate nu există. Domnul Munteanu nu doar că nu are studii de regie, experienţă sau ceva care să îl recomande ca fiind regizor, dar este patronul localurilor din Cluj la care face referire filmul şi în care se petrece mare parte a acţiunii. Unul dintre actorii acestui film este politicianul Mihai Seplecan, fost consilier judeţean la Cluj, demis din funcţie şi care, acum vreo lună, a afirmat că festivalul de muzică Untold este un megaritual masonic, iar artiştii din cadrul festivalului sunt membri illuminati şi se îndeletnicesc cu activităţi sataniste.

Nu, nu este un pamflet. Avem un patron de cluburi, care a fost închis pentru înşelăciune în anul 2005, a executat trei ani de închisoare, şi care, acum se autointitulează regizor şi produce filme în care joacă foşti politicieni, adepţi ai teoriilor conspiraţioniste. Poate că problemele cu legea pe care le-a avut domnul Munteanu nu sunt, neapărat, relevante în acest caz, dar faptul că dânsul nu are niciun fel de studii de film, niciun fel de experienţă şi, mai mult, niciun fel de viziune artistică este grăitor pentru ceea ce se întâmplă cu produsul artistic în România.

Asistăm la un soi de impostură în care orice individ care îşi poate permite financiar, confiscă domeniul artistic şi se autointitulează expert. Avem producţii pseudo-culturale „made in China” pentru că e uşor să fii artist. Este, de fapt, un cerc vicios. Impostura culturală naşte confuzia publicului pe de o parte, iar de cealaltă parte, o mare parte a publicului a ajuns mult prea comod pentru a-şi dezvolta un aparat critic, devenind, astfel, complice, la naşterea acestor kitsch-uri. Iar lipsa de reacţie, neputinţa de a identifica impostura conduce, încet, încet, la un soi de sinucidere asistată a produsului cultural, în măsura în care putem vorbi despre o sinucidere în acest caz.

În distopia Oryx şi Crake a lui Margaret Atwood, există reţete online pentru ca oricine să poată face filme. Personajul principal al romanului nu trebuie decât să descarce una dintre zecile de intrigi standard, să adauge feţele şi trupurile dorite şi, ulterior, să modifice luminozitatea sau să selecteze câteva efecte speciale pentru a produce un film. În acelaşi roman, personajul antagonic (Crake) vede în artă o modalitate perimată de a atrage atenţia sexului opus. În viziunea sa, artistul este asemeni broscoiului care face cât mai mult zgomot în perioada de împerechere pentru a atrage femelele, iar, în momentul în care nu îl ajută abilitatea naturală, se poziţionează în interiorul unei ţevi goale pentru a face ca vocea sa să pară mult mai groasă decât este în realitate. Rezumând paralelismul, arta este pentru artist ceea ce este ţeava goală pentru broscoi – un amplificator al cărui scop este pur biologic.

Nu vreau să fiu înţeleasă greşit; acest dispreţ nu este unul general dar, din păcate, este majoritar. Din dispreţul publicului faţă de produsul artistic se nasc filme precum „Pălăria fatală”. 

Extrem de cinică şi, totodată, lucidă, Margaret Atwood identifică miezul problemei. Sigur, este vorba despre o distopie a cărei acţiune este plasată într-un viitor care depăşeşte capacităţile tehnologice ale prezentului nostru. Dar dincolo de acest aspect, în viziunea lui Crake găsim răspunsul la întrebarile pe care le-am enunţat anterior. Motivul pentru apariţia acestor produse este dispreţul publicului faţă de domeniul artistic.

Nu vreau să fiu înţeleasă greşit; acest dispreţ nu este unul general dar, din păcate, este majoritar. Din dispreţul publicului faţă de produsul artistic se nasc filme precum „Pălăria fatală”. Fiindcă este vorba despre acelaşi public care dispreţuieşte filmele lui Zeffirelli deoarece nu au efecte speciale şi, atunci, consideră că ar putea face ceva mai bun, fără studiu, fără specializare şi fără nici cea mai vagă idee despre ceea ce înseamnă cinematografia. Din rândul acestui public iau naştere pseudo-regizori şi pseudo-scriitori care, în lipsa unui domeniu în care să facă performanţă, îl confiscă pe acela care e facil, în viziunea lor, pentru că este subiectiv. Mai departe, intriga se propagă pe acelaşi sistem al undelor de şoc. Produsul rezultat este apreciat de acelaşi public nu pentru valoarea sa, ci pentru că este unul „de-al lor”. Este un produs uşor de făcut, ca atare aprecierea şi validarea sa reprezintă doar o formă de a spune „da, îmi place pentru că şi eu pot să îl fac”.

Problema noastră, în general, este că nu putem recunoaşte expertiza cuiva într-un domeniu umanist. E subiectiv, deci oricine se poate pricepe. În momentul în care un fizician dezvoltă o teorie, nimeni care nu are cunoştinţe avansate de fizică nu are pretenţia că ştie mai bine sau că părerea sa este avizată. Însă în momentul în care avem de a face cu un produs aparţinând domeniului umanist, oricine devine expert, judecător, critic şi călău, chiar şi fără a avea cunoştinţe elementare.  

Adică de ce ar fi ăsta mai bun decât mine? Eu pot să scriu mai mişto, că doar am făcut gramatică la şcoală şi am citit Baltagul.

Validăm maculaturi şi imagini mişcătoare cu un sentiment submisiv de extaz. Iar fiecare vot pozitiv pe care îl dăm reprezintă o lovitură dată artei autentice pe care o urâm profund deoarece este incomodă şi necesită cunoaştere pentru a o înţelege. Suntem doar parţial conştienţi că încurajând aceste produse, ele vor sufoca arta reală, aceea care ne instigă, care ne face să ne punem întrebări al căror răspuns nu vrem să îl găsim şi care ne cere mult prea mult efort, fără a fi cost-effective. Le validăm pentru că nu vrem să recunoaştem necesitatea specializării în artă. Orice specializare presupune un efort de învăţare, iar noi nu mai avem nici timp, nici motivaţia de a o face. Mai mult, această specializare contravine ego-ului fantastic, uriaş, care ne este cultivat din copilărie şi pe care ajungem să îl fertilizăm conştiincios la maturitate. Adică de ce ar fi ăsta mai bun decât mine? Eu pot să scriu mai mişto, că doar am făcut gramatică la şcoală şi am citit Baltagul.

Arta nu te mângâie uşor pe cap şi îţi spune că eşti special, ea are rolul de a-ţi provoca seisme interioare, de a te revolta sau de a te face să pui la îndoială tot ceea ce credeai că ştii. Tindem să eliminăm acest disconfort din vieţile noastre, îi facem vânt sub preş şi încurajăm ceea ce este facil, ceea ce ni se oferă direct, fără a ne consuma timpul şi energia.

Pe de o parte avem acest ego maladiv care necesită o auto-satisfacere constantă. În momentul în care descoperim că nu suntem genii în matematică şi că nu vom afla leacul pentru cancer, ne întoarcem către domeniul care poate fi cel mai uşor confiscat. Folosim arta ca pe un soi de material onanist pentru ego, iar şi mai grav este faptul că nici măcar nu încercam să ajungem la un nivel de cunoaştere. A studia înseamnă a recunoaşte că ai de învăţat, iar super-ego-ul nostru ne şopteşte de pe umăr că suntem deja genii, iar studiul este pentru oamenii mărunţi, care au nevoie de instrucţiuni ale altora. Pe de altă parte, ne revoltă ceva ce nu înţelegem sau care ne face să săpăm în interior şi să descoperim fundamentul găunos. Or produsul artistic are tocmai acest scop. Arta nu te mângâie uşor pe cap şi îţi spune că eşti special, ea are rolul de a-ţi provoca seisme interioare, de a te revolta sau de a te face să pui la îndoială tot ceea ce credeai că ştii. Tindem să eliminăm acest disconfort din vieţile noastre, îi facem vânt sub preş şi încurajăm ceea ce este facil, ceea ce ni se oferă direct, fără a ne consuma timpul şi energia. Acceptăm doar ceea ce considerăm că putem facem şi noi. Iar, ulterior, după ce ne-am convins că putem crea, o şi facem cu voluptate, imitând la nesfârşit clişee şi scoţând pe bandă rulantă produse din poliester cu etichetă „made în China”.

Rezumand, există două componente esenţiale care asigură bunul mers al acestor produse pseudo-artistice: automutilarea aparatului critic şi exacerbarea ego-ului. Pe de o parte demontăm, bucăţică cu bucăţică, acel filtru critic incomod care ne-ar face să identificăm impostura iar, pe de alta, pompăm, frenetic, steroizi în propriu ego. Şi de aceea, în pauza de ţigară la birou, ne vom bate reciproc pe umeri pentru a fi citit ultima carte despre „10 metode pentru a-ţi elibera potenţialul ascuns cu ajutorul oglinzii”. Iar în tot acest timp, arta autentică se naşte şi moare în jurul nostru, cu acordul nostru tacit, îşi pierde rolul şi devine inversul produselor pe care le validăm: un fond fără formă. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ok, Lars von Trier e celebru desi a regizat numai porcarii - Nymphomaniac, antiChrist - el o fi avut multe studii ca sa poata produce ceva pe care doar niste psihopati sau obsedati sexual le-ar aprecia. Sa nu mai vorbesc de Michel Houellebecq, mare scriitor in Franta, dar un mediocru dupa parerea mea. Stanley Kubrick - la fel. Sunt multe floppuri, multe filme care au fost supraevaluate si care nu au nimic artistic, nu provoaca la nivel ideologic. Si Bobby Paunescu fa e filme, el o avea studii? Presupun ca mizeriile de la Hollywood cu sex, droguri si alcool sunt mult mai bune. Repeta reteta de zeci de ani si lumea tot inghite aceleasi gunoaie.
    Poate ai o problema cu cei care cred in conspiratii - nu exista. Ele sunt pe fata, nu mai e nimic ocult, nimic ascuns. Ce simplu e sa faci bascalie de ceva pe care nu il cunosti sau nu l-ai studiat suficicient. Daca o fi doar o conspiratie, analizeaza coperta The Economist - The World in 2017, o fi folosit cartile de tarot degeaba? Mi se pare mie, desigur, totul e clean, totul e perfect si luminos in Brave New World.
    Aaa, si inainte de a-l mai contrazice pe Seplecan sau a face misto de ideile lui iti propun o doza de lectura. Ai nevoie - exista 1984 al lui George Orwell, A Brave New World a lui Huxley, exista Spitalul. Coranul. Cahalul de Nicolae Paulescu (a inventat insulina, o fi batand si el campii), citeste fatuca ignoranta inainte de a-i cataloga pe unii sau pe altii conspirationisti fanatici - exista "Protocoalele Inteleptilor Sionului" ale caror puncte vedem ca se implinesc sub ochii nostri. Mai citeste despre Aleister Crowley si influenta lui asupra muzicii, mai citeste despre Madame Blavatsky. Doar pentru ca tu nu ai auzit de ei ca sa-ti faci o parere de ansamblu, nu inseamna ca nu exista. Dar te las, ca sa ai surprize pe lumea cealalta si sa te convingi atunci, pe propria ta piele, cum stau lucrurile. Dar noi ne impiedicam de cel mai prost film, de parca ai vazut tu toate filmele din lume.
    Aa, si inca o chestie - nu tot ce e mainstrea m e bun. Daca Guta si Salam, Kim Kardashian, Justin Bieber, Beyonce, Rihanna sau Gangnam Style sunt cei mai vizionati artisti romani sau straini, asta nu inseamna automat si calitate.
    Vizionare placuta la filme bune
    • Like 1
    • @ Alina Eli
      Ati vazut Dogville de Lars von Trier ? Judecați cam repede si simplist. Cred ca este unul din filmele favorite ale domnului Cristian Tudor Popescu. Unul din cele mai bune filme din toate timpurile în opinia mea. Vizionați-l, s-ar putea sa va editați comentariul ulterior
      • Like 0
  • "Problema noastră, în general, este că nu putem recunoaşte expertiza cuiva într-un domeniu umanist."

    mmm? a noastra?
    atata timp cat vei considera acest lucru o problema ai o mare problema pe cap :)

    "Arta nu te mângâie uşor pe cap şi îţi spune că eşti special, ea are rolul de a-ţi provoca seisme interioare, de a te revolta sau de a te face să pui la îndoială tot ceea ce credeai că ştii"

    Gasesc ca soarta nu ti-e potrivnica ci pus si simplu ironica :)))


    • Like 0
  • Interesant !
    • Like 0
  • Sergiu Nicolaescu nu a fost nici el regizor ci inginer. Numai ca el a avut talent si a facut cel putin niste filme care umpleau salile de cinema si aduceau profit. Nu stiu ce fel de regizor e domnul Munteanu. Dar nu cred ca marile talente rasar chiar asa, din nimic. Acum la filmele romanesti, salile sunt cam goale. Sincer sa fiu, nici filmele cele mai premiate realizate dupa '90, nu prea m-au incantat si nici nu ma astept la ceva care sa ma atraga. Poate daca le-ar da la televizor as indrazni sa-mi pierd timpul ca sa le vizionez. Am spus, sa-mi pierd timpul...
    • Like 1
    • @ Vladimir Marton
      Este îndoielnic talentul lui "Sergiul". Și mai îndoielnic caracterul lui.
      Dar este fara dubiu faptul ca nu poate fi dat exemplu ca mare regizor român.
      Filantropica de exemplu este un film cu multe clase peste tot ce a produs Nicolaescu
      • Like 0
  • O singura obiectie: nu ati folosit corect sensul cuvantului "expertiza" in finalul articolului. Stiu ca asa il auzim de zeci de ori, zilnic, de la politicieni si nu numai, ca si alte formule/formulari/structuri: "pe surse", "a dat cu subsemnatul" etc. Ele nu suna romaneste, sunt, mai degraba, argotice, dar un comentator serios nu le foloseste. Imi pare rau, dar articolul este scris prea bine ca sa lase loc unor "banalitati" in exprimare, inutile!
    • Like 1
  • Haha, ce tare! Si eu am vazut filmul asta impreuna cu alte 30 persoane, dar pana la final mai ramasesem 5-6 nefericiti care inca mai aveam speranta ca la final totul sa aiba o logica. Ne-am inselat. Filmul, daca pot sa ii spun asa, o da din lac in put si la final e un haos asa mare ca te apuca durerea de cap. Nici nu e de mirare ca a plecat majoritatea publicului.
    In plus, se face pune foarte mult accent pe o singura cafenea, care am aflat acum ca este a regizorului, ceea ce nu ma mira deloc. Simteam ca ma uit la serialul "La Bloc" de pe pro tv si din 2 in 2 minute mai apare imaginea cu cafeneaua si niste oameni beau un suc, si iar, si iar...
    Singurul personaj cat de cat bun a fost tiganca. In rest nu stiam daca sa rad de penibilitate sau sa plang, sa stau sau sa plec. Am ramas, din nefericire.
    Nu stiam ca regizorul era si el acolo, ca altfel ma duceam la el sa ii bat obrazul pentru timpul pierdut.
    • Like 3
    • @ Costin Chiru
      Mai trollule, unde ai vazut tu mai filmul, nu intelegi ca filmul nu e gata, ca nu
      exista pe piata, ca autoarea l-a vazut intamplator, pe o plaja, cand vizionam o versiune de lucru cu niste prieteni, proiectat pe o baraca? Ai fost si tu pe plaja?
      • Like 0
    • @ Adrian Munteanu
      Da, am fost, si nu pe plaja, langa ea, unde a fost proiectat si anuntat inca din timpul zilei ca va fi proiectat. Am fost cu niste prieteni, care nu au rezistat sa stea pana la final, spre deosebire de mine. Autoarea probabil l-a vazut la fel de intamolator ca si mine, mai ales ca fusese o pelicula anuntata. Eu nu ma leg de ce face regizorul. Eu am vazut un film si atat. Acum vad un articol depre acest film si s-ar parea ca eu si prietenii mei nu am fost singurii carora nu le-a placut.
      • Like 2
    • @ Costin Chiru
      Nu, mintiti in continuare. Plaja de carte, unde se mai proiecteaza filme din cand in cand, e PE PLAJA! (Pe)"langa", din toate punctele de vedere, e comentariul dvs! Dupa cum am mai spus si in alte comentarii si repet pt ultima oara, dvs, precum autoarea, ati asistat intamplator la proiectia unui film in lucru, realizata in conditii tehnice execrabile, pentru niste prieteni aflati in Vama si in 2 Mai. Eu nu am anuntat pe nimeni, doar le-am cerut permisiunea, nu e treaba mea daca cei care se ocupa de acel loc au facut-o. Afirmatiile legate de numarul de spectatori sunt alte baliverne. Desi nu despre film e vorba in articol (nu se poate vorbi despre un film neterminat, nelansat, cel putin nu ca autor, si nu fara sa mentionezi exact contextul), ci despre o revarasare de umori feministo-hipsterice, va apreciez rabdarea de a vedea un film prost, de peste 2 ore pana la capat. Seamana leit cu cea a autoarei, ca si tonul hiper-rautacios, sunteti sigur ca nu va cunoasteti? La revedere!
      • Like 0
  • Cu amaraciune, constat ca desi marea majoritate a cititorilor care comenteaza sesizeaza nefirescul din articol, nimic nu e mai usor decat sa transmiti sentimente negative. Chiar daca dezaproba textul, in fond, e parca mai "romaneste" sa accepte ca e un film prost... Dragi cititori ai "Republicii", peste media țării de instruiti, e doar un film "altfel", nu are legatura cu Romania de azi, si in niciun caz cu cea a hipsterilor! Ma vad insa nevoit sa semnalez gazdelor platformei "Republica" si onoratilor ei cititori, un caz grav de incalcare a deontologiei profesionale: articolul de mai sus! Nu o sa reiau argumentele aduse in comentariile pe care le-am postat deja, ceea ca va impartasesc in continuare am descoperit ulterior. Va rog doar sa aveti putina ingaduinta fata de mine si sa va puneti in locul meu, acordandu-mi un elementar drept la aparare. De fapt, e vorba de munca altor oameni, terfelita in "cronica" drei Burcescu. Asadar, ceea ce lipsea era motivul pentru care un om sanatos la cap ar scrie un articol atat lung, de subiectiv si de plin de ura. Culmea, tocmai exagarerea asta il facea -cumva- plauzibil! In cautarea unei explicatii logice, am descoperit ca domnisoara a fost colega de an/liceu si e prietena cu o fosta colaboratoare la realizarea si montarea filmului! In luna martie, din nefericire, relatia noastra profesionala s-a terminat brusc si "contondent", as zice. Ce mica e Lumea...! Dar nu despre asta e vorba, imi asum si acest pacat! Intraband-o acum pe fosta mea angajata daca o cunoaste pe dra Burcescu, am primit, intr-un final, raspunsul pe care-l reproduc (copy/paste) intocmai aici: "Ruxandra stia ca am lucrat la Palaria Fatala si i-am mai spus cateva info despre plot si cateva de bine legate de intelectul si pasiunea pt filme ale regizorului - dar probabil tot cu sclipire in ochi si-n talpi, tot fara sa vreau). In rest, nu ii cunosc intentiile si nu am incredere in ea, cum nici in majoritatea celor din afara mea". Wow!...Din pacate, situl nu-mi permite sa postez o poza, dar o puteti gasi, pentru rigoare, pe pagina de Fb a filmului "Palaria fatala". Desigur, stau la dispozitia oricui, "in privat", cu alte dovezi...Subliniez, nu e vorba despre motivul direct al scrierii articolului, accept cu mandrie titulatura de "cel mai prost...", ci de acela al urii incredibile ce razbate din el, si care, marturisesc, m-a socat si pe mine, desi credeam ca le-am trait pe toate... Daca nu ar fi fost deja "montată, aflată într-un conflict adanc cu subsemnatul, cauzat de prietenia evocata si totodata de feminismul militant al dansei, declarat, pur si simplu nu ar fi scris acest articol! E absolut logic, nu exista atata ura pentru o persoana care nu ti-a facut nimic, nici macar la hipsteri!
    • Like 1
    • @ Adrian Munteanu
      Domnule Munteanu, iniţial aţi încercat să faceţi să pară că am văzut filmul în mod ilicit şi fără acordul dvs. Acum, după ce v-aţi reîmprospătat memoria şi v-aţi dat seama că, în urmă cu două săptămâni l-aţi proiectat şi aţi şi fost prezent, încercaţi să faceţi să pară că articolul meu e un soi de vendetă. Am o părere negativă despre filmul dvs., pe care mi-am exprimat-o. De aici şi până la teorii ale conspiraţiei e cale lungă. Nu, nu ştiam că a lucrat cineva cunoscut la filmul dvs., pur şi simplu am văzut un film, mi s-a părut grăitor pentru o anumită mentalitate şi am scris despre acest fapt. Ceea ce aţi citit nu este o cronică, ci un articol de opinie pornind de la o întâmplare – aceea ca eu să fi văzut filmul dvs. Dacă aş fi făcut o cronică, aş fi scris exclusiv despre film. Iar cât despre scenariul creat de dvs. mai sus, aţi uitat să menţionaţi un singur fapt pe care îl ştiţi foarte bine, dacă este vorba despre persoana la care cred eu că vă referiţi, dar, în mod convenabil, l-aţi lăsat de o parte. Din respect pentru acea persoană, nu îl voi menţiona nici eu, dar oricine citeşte această secţiune de comentarii, are dreptul să ştie că încercaţi un soi de manipulare bazată pe scenarii fanteziste pentru a convinge că eu am fost animată de fel de fel de motive oculte în scrierea acestui articol. Când, în realitate, adevărul e mult mai simplu. Pur şi simplu, fără a avea idee cine sunteţi şi de unde veniţi, filmul dvs. nu mi-a plăcut. Şi vă sugerez, politicos, că tentativele de manipulare şi efortul pe care îl depuneţi pentru a încerca discreditarea cuiva, doar pentru că nu v-a plăcut ce a scris despre filmul dvs., sunt neprofesionale. De aceea, mă voi abţine de la comentarii ulterioare.
      • Like 6
    • @ Maria Ruxandra Burcescu
      Domnisoara, nu dau doi pe bani pe parea dvs depsre filmul meu. Nu sunteti in niciun fel falificata sa va pronuntati, numai prostii scrieti! Nu intelegeam insa de ce scrieti, ca o fiara insetata de sange. Da, este o vendeta, stiti f bine ce ati vorbit cu Cristina! Stiu si stiti f bine ce parere aveti, ca hipsterita feminista, despre genul meu de barbati. Sa fiti sanatoasa! Dar aveti macar minima decenta sa taceti!
      • Like 1
  • Rezumat: un amator a facut un film amatoricesc în care joacă niște amatori. Filmul a iești prost! Șoc? Surpriză? O domnișoară alătură niște puternice referințe culturale pentru a combate ceea ce ar putea fi nașterea filmului de serie Z în Romania, ceea ce e mult mai caraghios decât filmul în sine. Ceea ce e absolut deranjant și țopesc, însă, este generalizarea tineri intelectuale de genul "noi ne extaziem, noi validăm, noi perpetuăm, etc.". Dacă aș face parte din acest "noi", m-aș supăra, dar cum nu simt că fac...
    • Like 5
  • Stimata domnisoara,
    Nu va pot contrazice in legatura cu parerile dumneavoastra. De gustibus non est disputandum. Oricum, va multumesc ca ati avut rabdare sa vizionati un film de peste doua ore! Trebuie ca v-a traumatizat, eu nu rezist mai mult de 20 de minute la un film care nu-mi place... Orice alta discutie despre acest film, pe fond, in acest moment, este complet neavenita, un film neterminat e ca si cand nu ar exista!
    Din respect pentru munca depusa de zeci de oameni mai bine de un an de zile, pentru a realiza unul din putinele lungmetraje 100% independente (fara niciun ban public!) facute vreodata in Romania, precum si fata de publicul de buna-credinta la cunostinta caruia ajunge articolul dvs., trebuie sa fac urmatoarele precizari:
    - filmul nu este gata, este in postproductie, doar undeva dupa mijlocul toamnei va fi lansat;
    - din textul dvs. (pe care, din respect pentru meseria de critic de film, nu-l pot numi decat "text"), se intelege, fara echivoc, ca ati fi vizonat un film finalizat, ba chiar intr-un cinematograf (faceti la un moment dat referire la faptul ca va putea fi -probabil- vazut in Bucuresti, curand; o iau ca pe o premonitie, inca nu e stabilita nici data lansarii, si va multumesc!);
    - in mod evident, din motivele din primul paragraf, dvs ati vizionat o versiune de lucru, habar n-am care si cum/unde, ce nu poate fi in niciun caz considerata a fi filmul "Palaria fatala"; altfel spus, va induceti grav in eroare cititorii!
    - referitor la asertiunea ca doar un regizor cu studii ar putea realiza un film artistic, v-a explicat foarte bine comentatorul Aurora Oncescu cum stau lucrurile; totusi, daca intr-adevar asa ganditi, va compatimesc sincer si ma intreb cum de vi se permite sa publicati cronici de film, avand o asemenea mentalitate si cultura...? Tot din stima pentru cititori, am facut eu ceea ce dvs. nu v-ati obosit sa faceti (desi era elementar, dpdv deontologic) si am cautat o lista cu regizori celebrii care n-au studii de specialitate (sigur, ei sunt mult mai multi...): http://flavorwire.com/412974/famous-directors-who-never-went-to-film-school
    - ma induisoseaza ura pe care v-am starnit-o; pacat insa ca nu m-ati cautat, la propriu (pe fb, de ex) sa ma intrebati nimic, ci doar v-ati "documentat"; doua precizari voi face aici, pentru cititori: pedeapsa cu inchisoarea pe care ati "descoperit-o", desigur strans legata de activitatea mea culturala (public de doi ani si pe blogurile Adevarul, probabil ca n-as avea dreptul sau meritul, nu-i asa?), a fost de 1 an si 11 luni, pentru fapte strict economice, primita la inceputul anulor 2000, cand justitia romaneasca era "brici", si executata in perioada 2006-2008; in prezent, sunt complet reabilitat; activitatea din afara filmului, precum si viata domnului Mihai Seplecan, care joaca un rol in film, si atat, nu ma privesc!
    • Like 2
    • @ Adrian Munteanu
      Domnule Munteanu, am sa va rog eu sa nu induceti cititorii in eroare. Ati fost prezent la vizionare si v-am remarcat deoarece domnul care statea langa dumneavoastra, probabil un prieten, a intrat intr-un conflict cu un spectator nemultumit si care, ce-i drept, nu a reactionat frumos manifestandu-si dezaprobarea zgomots. Proiectia a avut loc in data de 25 sau 26 august, in Vama Veche, in prezenta dumneavoastra si cu acordul dvs. Daca ne-ati prezentat o versiune neterminata a filmului, a fost alegerea dvs. Iar, referitor la versiuni nefinisate, am avut ocazia de a vedea si filmul lui Tudor Giurgiu, "De ce eu?", cu mult inainte de lansarea sa publica, tot intr-o versiune care necesita slefuire. A fost excelent, chiar daca erau necesare mici corectii de filtre de culoare sau anumite probleme cu sunetul. Iar in ceea ce am scris mai sus, nu am mentionat nimic despre aspectele tehnice ale filmului dvs., ci despre ideea sa. Altfel spus, ati prezentat un film, va asumati critica negativa sau pozitiva care rezulta de aici. Dar va rog sa nu insinuati ca am vizionat filmul fara acordul dvs. cand, in realitate, ati fost prezent la proiectie.
      • Like 2
    • @ Maria Ruxandra Burcescu
      Aa, Vama Veche...?! Ce vremuri, ce atmosfera... Stimata domnisoara, ceea ce ati vazut dvs (nu ilicit, dar in nicun caz oficial sau de scris cronici) a fost o versiune de lucru, o proiectie pentru prieteni, pentru oameni frumosi, pe plaja... Da, a fost o greseala sa accept sugestia unui bun amic, de a proiecta un montaj provizoriu, pe o baraca din scanduri "nature".
      Ceea ce a omis amicul meu din Vama a fost sa-mi spuna ca s-a umplut de oameni rai, de hipsteri dementi, ca nu mai e locul pe care-l stiam eu... Ar trebui sa aveti minima decenta sa mentionati si detaliile acestei vizionari intamplatoare, poate vor intelege cititorii dvs in ce context l-ati vazut... Ar fi o chestie de minima deontologie, ma scuzati ca presupun ca va e familiara notiunea... In rest, va multumesc pt reclama gratuita. Sincer, nu credeam ca e asa usor ca un critic de film sa vada un film lung, prost si "no name". Sigur, dvs aveti scuza perfecta ca nu sunteti asa ceva (n-aveti "studii", nici de jurnalism si cu atat mai putin legate de film). As avea, totusi, o curiozitate: unde Dumnezeu ati vazut "masini ale timpului" , "politicieni sedusi", sau "decapitari" (e doar una, omagiu adus serialui dvs preferat, Games of Thrones...glumesc, e o parodie, ca tot filmul, de altfel...vedeti ce patiti daca luati viata prea in serios, va pierdeti 2 ore din ea..:) ), pt ca asa ceva nu exista in film?! Retoric. Oricum nu despre film e vorba aici, ci despre ura, mult ura...Si despre doua Lumi esentialmente diferite, a mea si a dvs...Ii invit pe cititorii acestei respectabile platforme sa nu se lase inveninati, eventual sa vada teaserul si pozele, pe pagina de fb a filmului, si sa-si faca o prima impresie singuri, nu prin ochii dvs de "vamaioata" nocturna... Cat despre "De ce eu?", numai de bine, nu l-am vazut, caci am apucat sa citesc cronica colegului dvs CTP...Dar e foarte elocvent ce ziceti, va defineste perfect, sublim, m-am linistit complet, va multumesc...!
      • Like 2
  • Stimata doamna, trecand peste ura rar intalnita cu care scrieti aceasta "cronica", sunt foarte curios unde ati vazut dvs filmul? Intreb, pt ca acesta nu este gata si implicit nici lansat pe piata filmului....curios, nu?
    • Like 2
    • @ Adrian Munteanu
      V-am raspuns in comentariul de mai sus. L-am vizionat in prezenta dvs., in Vama Veche, in data de 25 sau 26 august. Nu exista nicio curiozitate aici, din moment ce ati fost prezent la proiectie.
      • Like 1
    • @ Maria Ruxandra Burcescu
      Deja un raspuns de prisos. Ati exprimat tot ce se merita exprimat in primul raspuns catre persoana care striga cu curaj, acuzandu-i pe altii "trolule!"; nu merita nici un dram mai mult din atentia dumneavoastra, cand deja ii facuseti cunsocuta intentia dv de a nu prelungi vre-un dialog cu el. Cateodata chiar nu se merita nici macar bitii prapaditi pe astfel de raspunsuri... aa ...oameni??
      • Like 1


Îți recomandăm

Irina și Tudor Panait

„Câmpul deschis miroase a lavandă permanent atunci când adie vântul. Îmi amintesc mai ales senzația din primii ani: mergeam pe tractor, eram cu câinele și copiii și mai lucram puțin la teren. Era foarte relaxant”, spune Tudor Panait.

Citește mai mult

Oameni in biserica

De ce toți oamenii religioși pe care i-am întâlnit sunt răi? Atenție, am adăugat „întâlnit” pentru că sunt convinsă că există și oameni care merg la biserică de bună credință. Doar că nu i-am văzut eu încă. ( Foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu)

Citește mai mult

Elevi la școala de valori

„Elevii nu sunt nici pe departe utilizatori avizați de tehnologie, pentru că, în cercetările noastre, i-am întrebat foarte mult ce fac pe internet și i-am întrebat și despre zona de informare și lectură. Primele două surse erau Wikipedia și un site de referate, ceea ce îmi arată că ei nu știu unde să caute. Au acces la o tonă de informații și instrumente educaționale online, dar ei nu știu unde să le caute”, spune Corina Seler.

Citește mai mult

Casa UNESCO

Acasă are sute de fotografii care arată cum a fost casa înainte. A încercat să păstreze tot ce se putea păstra. Cu pasiune și dăruire a reușit să renoveze casa cu o istorie de peste 200 de ani, fără să îi distrugă farmecul, și totodată să aibă tot confortul modern. (Foto: Facebook/Stela Onuț)

Citește mai mult

companie - angajat

Zilele astea domnul Ionescu a aflat de la televizor că statul vrea să dea o amnistie fiscală. I-a picat cerul pe cap. Cum? Adică el a fost fraier că s-a spetit să plătească tot, la timp, până la ultimul leuț, ba s-a mai și îndatorat la bancă, iar „șmecherii” de la stat și de la privat vor fi iertați de miliarde bune. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult