Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

După mine, Rusia

Putin pe ecran

AFP/ Profimedia

Putin a pierdut, indiferent ce ar mai face.

Opţiunea nucleară, ultima ratio regum pe care-l fâlfâie ameninţător deasupra capului planetei terifiate, nu numai că l-ar discredita definitiv în ochii istoriei după a cărei confirmare a tânjit dintotdeauna, dar nu ar schimba cu o iotă realitatea, aceea că a pierdut, definitiv şi iremediabil. Bătut, încolţit, furios, delabrat, sulemenit ca o figură de ceară din muzeul lui madam Tussaud, Putin aduce cu Mike Tyson când i-a muşcat urechea lui Evander Holyfield. Dar urechea pe care a smuls-o Ucrainei va fi (a)lipită binemersi la locul ei.

Pentru că jocul e pierdut. 

Toată lumea ştie. Patriarhul Chiril, cu ochii pe Breguet-ul de 30,000 de euro dosit sub patrafir, ştie şi el că stăpânului său preferat, cel din lumea mundană, i-a sunat ceasul. Preafericit la suprafaţă, dar cam nepreafericit pe dinăuntru, Chiril binecuvântează tinerii care merg la moarte sigură pentru o Rusie imensă şi dezolantă, tristă şi ruptă-n fund. Ar putea (încă) să se împotrivească, dar nu o face. E prea compromis. Prea laş. Prea dat cu Cezarul mult slăvit. Deşi înţelege bine că nu mai există scăpare, că Domnul celălalt, pe care L-a cam neglijat, s-a aşezat ferm în tabăra cealaltă, a neomarxiştilor care organizează parade multicolore. Putin însuşi o ştie, dar nu poate admite realitatea înfricoşătoare pe care o trăieşte. E prea absurd ce i se întâmplă. Nu are noimă. Îngrozit cât cuprinde, a anexat într-un spectacol grandoman şi grotesc câteva teritorii ucrainene tocmai când le-a pierdut. Asistenţa oficială, în picioare, la picioarele lui Putin, e într-un extaz nebun. O mie de Medvedevi furibunzi sărbătorind veseli anunţul cioclului.

Sunt aceeaşi aplaudaci de la Congresul al XIV-lea al PCR care nu vor în ruptul capului a pricepe că Goliat, până la urmă, şi-o fură de la David.

Ce pot face, însă? Existenţa lor e intrinsec legată de existenţa lui Putin şi, ca să creadă că steaua lor nu a apus, trebuie să creadă până-n pânzele albe în steaua lui Putin. De aici şi obedienţa fată de acesta, văzută ca o datorie inimos transpusă într-un comportament nobil, ba chiar echivalată cu virtutea. Numai că Putin a aruncat zarurile cu prea multă aroganţă şi, iaca, după ce-a trecut Rubiconul, a realizat că, în loc a intra-n Kiev fiţos ca un Cezar, se retrage în degringoladă, cu coada între picioare. Drept care trage de timp, face joc de glezne, sperând într-o minune care va schimba sorţii. Mneah, nu se va mai schimba nimic! La capătul acestei forfote derivate din mobilizare, menită a prelungi agonia dezastrului, nu îl va aştepta stralucitoarea victorie de la Pharsalus, ci înfrângerea deplină de la Waterloo. În cel mai bun caz, un exil pe la vreo dacha unde, poatetie, într-o zi va bălmăji uimit în faţa unuia din acoliţii săi de nadejde: ”Cum? Şi tu, Brutus?”

Fanfaronada autosuficientă cu care azi defilează în faţa publicului văzut şi nevăzut de la el de acasă dezvăluie un bătrânel cu o faţă schimonosită şi un discurs tot mai neconvingător. Din desaga propagandei, cu gesturi tremurânde şi ochi sperioşi scoate doar promisiuni imberbe și explicaţii jenante, victorii inexistente şi minciuni mai cosmetizate decât chipul său. 

Iepurii din pălăria magicianului hipnotizator de altădată sunt morţi. De la o zi la alta, rămâne tot mai puţin din ţarul Putin.

”Après moi, le déluge” – pe asta mizează acum. Mizează la mişto, deşi… Kierkegaard, apologetul disperării, a tras odinioară o salvă de atenţionare, amintind că, odată, “un incendiu a izbucnit în culise, într-un teatru şi clovnul a ieșit să avertizeze publicul. 

Publicul a crezut că e o glumă și a aplaudat. Clovnul a repetat avertismentul: aclamația a fost și mai mare. Cred, profeţea el, că așa va ajunge lumea la sfârșit: în aplauzele generale din partea oamenilor inteligenți care cred că este o glumă.”

Posibil să procedăm la fel, doar incendiul a izbucnit, e la o aruncătură de băţ, iar clovnii de pe toate meridianele atenţionează în fel şi chip.

Priviţi, însă, şi la public: la cât e de binedispus, relaxat şi nepăsător, să nu încurce telenovelele şi să aplaude inconştient sfârşitul lumii pe care o cunoaşte!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Cred ca de fapt acum este "dupa mine potopul si nu numai Rusia"
    • Like 0


Îți recomandăm

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult

Solar Resources

V-am spus anul trecut povestea IT-stului care a făcut o „reconfigurare de traseu” în carieră: sătul de orele pierdute în trafic în București, s-a întors „la țară”, lângă Turnu Măgurele, să facă agricultură bio.

Citește mai mult

Post Malone

A deschis turneul său european ”The Big Ass Tour” la Cluj și a spus în fața tuturor că nu a mai fost niciodată în România, dar că e „ireal” că a fost primit atât de bine aici. A vorbit cu sinceritate despre începuturile sale și despre cum i se zicea la început că va fi un „one hit wonder”. Am descoperit la Untold X un artist cu o voce foarte bună, inepuizabilă, ca o baterie cu reîncărcare rapidă: la finalul fiecărei piese părea că rămâne fără suflare. În mod neașteptat, se reîncărca în câteva zeci de secunde în care i se auzea respirația adâncă și intra cu aceeași forță în următoarea melodie. E foarte valoros Post Malone, pentru mine, revelația acestei ediții (foto: Inquam Photos / Vlad Bereholschi).

Citește mai mult