După mine, Rusia

AFP/ Profimedia

Putin a pierdut, indiferent ce ar mai face.

Opţiunea nucleară, ultima ratio regum pe care-l fâlfâie ameninţător deasupra capului planetei terifiate, nu numai că l-ar discredita definitiv în ochii istoriei după a cărei confirmare a tânjit dintotdeauna, dar nu ar schimba cu o iotă realitatea, aceea că a pierdut, definitiv şi iremediabil. Bătut, încolţit, furios, delabrat, sulemenit ca o figură de ceară din muzeul lui madam Tussaud, Putin aduce cu Mike Tyson când i-a muşcat urechea lui Evander Holyfield. Dar urechea pe care a smuls-o Ucrainei va fi (a)lipită binemersi la locul ei.

Pentru că jocul e pierdut. 

Toată lumea ştie. Patriarhul Chiril, cu ochii pe Breguet-ul de 30,000 de euro dosit sub patrafir, ştie şi el că stăpânului său preferat, cel din lumea mundană, i-a sunat ceasul. Preafericit la suprafaţă, dar cam nepreafericit pe dinăuntru, Chiril binecuvântează tinerii care merg la moarte sigură pentru o Rusie imensă şi dezolantă, tristă şi ruptă-n fund. Ar putea (încă) să se împotrivească, dar nu o face. E prea compromis. Prea laş. Prea dat cu Cezarul mult slăvit. Deşi înţelege bine că nu mai există scăpare, că Domnul celălalt, pe care L-a cam neglijat, s-a aşezat ferm în tabăra cealaltă, a neomarxiştilor care organizează parade multicolore. Putin însuşi o ştie, dar nu poate admite realitatea înfricoşătoare pe care o trăieşte. E prea absurd ce i se întâmplă. Nu are noimă. Îngrozit cât cuprinde, a anexat într-un spectacol grandoman şi grotesc câteva teritorii ucrainene tocmai când le-a pierdut. Asistenţa oficială, în picioare, la picioarele lui Putin, e într-un extaz nebun. O mie de Medvedevi furibunzi sărbătorind veseli anunţul cioclului.

Sunt aceeaşi aplaudaci de la Congresul al XIV-lea al PCR care nu vor în ruptul capului a pricepe că Goliat, până la urmă, şi-o fură de la David.

Ce pot face, însă? Existenţa lor e intrinsec legată de existenţa lui Putin şi, ca să creadă că steaua lor nu a apus, trebuie să creadă până-n pânzele albe în steaua lui Putin. De aici şi obedienţa fată de acesta, văzută ca o datorie inimos transpusă într-un comportament nobil, ba chiar echivalată cu virtutea. Numai că Putin a aruncat zarurile cu prea multă aroganţă şi, iaca, după ce-a trecut Rubiconul, a realizat că, în loc a intra-n Kiev fiţos ca un Cezar, se retrage în degringoladă, cu coada între picioare. Drept care trage de timp, face joc de glezne, sperând într-o minune care va schimba sorţii. Mneah, nu se va mai schimba nimic! La capătul acestei forfote derivate din mobilizare, menită a prelungi agonia dezastrului, nu îl va aştepta stralucitoarea victorie de la Pharsalus, ci înfrângerea deplină de la Waterloo. În cel mai bun caz, un exil pe la vreo dacha unde, poatetie, într-o zi va bălmăji uimit în faţa unuia din acoliţii săi de nadejde: ”Cum? Şi tu, Brutus?”

Fanfaronada autosuficientă cu care azi defilează în faţa publicului văzut şi nevăzut de la el de acasă dezvăluie un bătrânel cu o faţă schimonosită şi un discurs tot mai neconvingător. Din desaga propagandei, cu gesturi tremurânde şi ochi sperioşi scoate doar promisiuni imberbe și explicaţii jenante, victorii inexistente şi minciuni mai cosmetizate decât chipul său. 

Iepurii din pălăria magicianului hipnotizator de altădată sunt morţi. De la o zi la alta, rămâne tot mai puţin din ţarul Putin.

”Après moi, le déluge” – pe asta mizează acum. Mizează la mişto, deşi… Kierkegaard, apologetul disperării, a tras odinioară o salvă de atenţionare, amintind că, odată, “un incendiu a izbucnit în culise, într-un teatru şi clovnul a ieșit să avertizeze publicul. 

Publicul a crezut că e o glumă și a aplaudat. Clovnul a repetat avertismentul: aclamația a fost și mai mare. Cred, profeţea el, că așa va ajunge lumea la sfârșit: în aplauzele generale din partea oamenilor inteligenți care cred că este o glumă.”

Posibil să procedăm la fel, doar incendiul a izbucnit, e la o aruncătură de băţ, iar clovnii de pe toate meridianele atenţionează în fel şi chip.

Priviţi, însă, şi la public: la cât e de binedispus, relaxat şi nepăsător, să nu încurce telenovelele şi să aplaude inconştient sfârşitul lumii pe care o cunoaşte!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp