Foto: Amer Ghazzal / Shutterstock Editorial / Profimedia
După publicarea cărții prințului Harry, îmi pun întrebarea dacă să vorbești sau să nu vorbești în public despre răni ale sufletului și să le faci știute de toată lumea. Mărturisesc că am citit păreri pro și contra, așa cum am citit recenzii la carte tot pro și contra.
Prima mea dilemă legată de prințul care se autoreneagă e că a părăsit Marea Britanie și s-a mutat în Canada și apoi în SUA, declarând că o face pentru a-și proteja familia și a o ține departe de hărțuielile presei din țara natală, dar de atunci face tot ce poate să fie doar în prim-planul știrilor de presă de pe mapamond. Și atunci mă întreb: Cum își protejează familia?!
Cunosc oameni care în copilărie au trăit drame îngrozitoare. Toți, absolut toți simt o sfială în a-și dezgoli rănile sufletului în public. O fac uneori discret în fața unui prieten, sau psiholog, sau psihiatru, dar nu ar face-o niciodată în fața întregii lumi.
Și totuși zic că nu este un păcat să vorbești public, să îți țipi durerea sufletului în gura mare și în văzul întregii lumi, dacă asta e spre vindecarea ta sufletească și o lume mai bună. Dar dacă o faci pentru bani și pentru răzbunare, e mare păcat și nici nu vindeci nimic. E doar un țipăt de durere care distruge totul și cel ce l-a scos rămâne și mai de nevindecat de durere.
Cartea prințului Harry, chiar dacă vorbește despre dureri reale - sper - provoacă dureri mai mari decât i s-au provocat. Lovește în toți și la urmă spune că vrea iubire, împăcare și iertare... Dar cum să te lase să te apropii de ei toți cei pe care i-ai rănit, umilit, terfelit?! Crezi că mai pot avea încredere în tine?! Nu mă îndoiesc că îl privesc cu milă, dar de apropiere, iubire, îmbrățișare nu mai poate fi vorba în veci. Și nu din răutate, ci probabil că își spun: Oricum ne-am purta și orice am zice, Harry povestește ce vrea el.
Cum s-ar simți dacă toți cei pe care îi atacă ar ieși și ei cu partea lor de poveste? Dar ei nu vor ieși niciodată... Se vor lăsa împroșcați cu noroi, se vor lăsa batjocoriți și vor merge mai departe, căci e sub demnitatea lor să răspundă. Nu pot accepta să coboare în ringul în care se desfășoară o luptă cu mocirlă.
Poate cel mai grav lucru dezvăluit în carte este cel în care prințul spune că a împușcat 25 de talibani... Dacă acei talibani la care nu s-a gândit ca la niște oameni erau părinți? Dacă într-o zi, peste ani, un copil al unui taliban ucis va scrie o carte despre drama vieții lui de a fi orfan în Afganistan; deci nu în Marea Britanie, nu prinț, nu trăind în palate și cu toate bunătățile la picioare, ci în deșert, în sărăcie lucie, în foame și frig, fără haine și mâncare; pentru că un prinț i-a ucis tatăl?!
Vorbesc și scriu degeaba. Cine ar citi cartea scrisă de acel copil?! Cine i-ar auzi vocea, dacă nu e prinț?!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
A avut parte de toate onorurile, titlurile si admiratia, dar ea, nu si nu. Era asa de suparata ca aveai impresia ca familia regala o pusese sa sape in gradina si sa lustruiasca argintaria. A sfarsit tragic, alaturi de unul dintre numerosii iubiti, fugarita de presa, la bordul unei masini condusa de un sofer baut.
La fel si Harry. Nemultumit ca nu a stat toata lumea smirna cand a intrat nevasta-sa in palat, a ajuns o figura trista, refugiat intr-o Californie cu care nu are nicio legatura, barfindu-si familia si tinandu-i isonul lui Meghan.
Cat despre talibani, si-a tradat camarazii, si-a tradat familia, si-a tradat tara. A calcat in picioare menirea lui, ceea ce reprezenta si ceea ce se astepta de la el. A dezamagit, dar mai ales a pus in pericol securitatea nationala.
P.S. Finalul articolului este patetic, jalnic. Era un soldat al unei tari, trimis intr-o zona de conflict cu o anumita misiune. Britanicii care au murit, ucisi de talibani, nu erau si ei la randul lor parinti?