Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

E timpul ca Guvernul să spună cu sinceritate unde ne aflăm și ce vrea de la noi, contribuabilii. Câteva îngrijorări

Ludovic Orban - Foto Facebook Guvernul Romaniei

Foto Facebook Guvernul Romaniei

Dacă ești prim-ministrul României în această perioadă și partidul tău a scăzut masiv în sondaje, cu alegeri care bat la ușă și cu criza sanitară care a fost gestionată cu opinteli, prioritatea ta politică e să încerci să împăturești realitatea așa cum poți mai bine și să o prezinți oamenilor cu un ambalaj plăcut. 

„Din acest motiv pot să vă spun că, fată de previziunile unor analiști privitor la căderea economică, lucrurile stau mai bine decât ne așteptam. Ne-am uitat, inclusiv, pe încasările la bugetul de stat și la bugetul asigurărilor sociale de stat și la bugetul de sănătate-scăderile sunt mai mici decât previziunile care au fost făcute. Acest lucru se datorează, repet, și măsurilor economice pe care le-am adoptat.”

Cu alte cuvinte, e bine, nu suntem morți de tot, ba chiar, surpriză, suntem mai puțin morți decât au zis mulți că o să fim, în comă probabil, dar nu morți, ba chiar vii și asta ni se datorează nouă și politicilor noastre care, iată, ne țin în viață. Iar previziunile unor analiști, cum ar fi cei internaționali de la Moody’s și alte agenții de rating, nu sunt reale.

Așa să fie? Hai să încercăm să dăm un pic la o parte perdeaua asta de marketing politic și să vedem cât de bine stăm în realitate.

Ce spun de fapt previziunile analiștilor

De curând, agențiile de rating au schimbat perspectiva de rating a României de la stabil la negativ (Moody’s fiind ultima agenție care a acționat în acest sens).

E important că Moody’s a degradat outlook-ul pentru rating-ul României?

E foarte important. Pentru o țară în dezvoltare ca România, rating-urile externe sunt extrem de importante pentru a ghida sentimentul investitorilor. Marii investitori internaționali folosesc acest rating pentru a investi în diferite clase de active. În general, mandatele pentru clasele mai riscante sunt limitate și orice degradare de rating poate însemna o mutare a investițiilor din activele românești în altă parte.

Ratingul actual este Baa3. E ultima treaptă de non-speculative rating.

Următoarea treaptă ar fi Ba, unde probabilitatea de default sare la 12% la 5 ani și 40% la 10 ani. Ceea ce e enorm.

Nu suntem încă acolo, pentru că Moody’s nu a degradat rating-ul propriu-zis, doar perspectiva acestuia. 

Două evoluții importante au fost subliniate de agenția de rating:

1. O deteriorare structurale a finanțelor publice. Ce înseamnă asta? Reforma pensiilor induce o creștere de 40% în 2020 pe fondul unui PIB în scădere. Spre deosebire de guvernul României, Moody’s estimează o reducere a PIB 2020 cu 5% față de doar 1,9% cât crede guvernul. În aceste condiții deficitul se va duce mult peste 7% și se pune problema finanțării lui. Asta va duce la o creștere a datoriei publice până la aproape 50% în 2022.

2. A doua problemă este înrăutățirea poziției externe a României.

Datoria externă a României, publică și privată, este de 48% din PIB la sfârșitul lui 2019, iar partea pe termen scurt a acestei datorii a crescut la peste 30%. Această evoluție e importantă pentru că datoria externă pe termen scurt poate pune probleme de lichiditate într-un context care evoluează foarte rapid și se poate deteriora puternic. Cazul Turciei, cu o datorie publică limitată în procent din PIB dar care în acest moment are o poziție externă în dolari negativă (după nettingul de swapuri) e grăitoare pentru capacitatea ei de a plăti următoarea tranșă de datorie.

Noi nu suntem încă acolo însă o altă evoluție este îngrijorătoare: contul curent negativ, adică importurile mai mari ca exporturile.

Teoretic, faptul că importăm mai mult decât exportăm nu este în sine un păcat. Problema intervine când deficitele de cont curent persistente sunt dificil de finanțat. Pentru că vor trebui finanțate prin creșteri ale contului financiar care să echilibreze balanța de plăți.

Pentru piețele emergente, deficitul de cont curent se finanțează prin intrări de capital: investițiile străine directe sunt considerate cele mai bune împrumuturi, pentru că implică o investiție pe termen lung în proiecte productive, însă în cazul nostru contextul actual aduce o scădere de ISD și de alte fluxuri de capital străin. Deficitul de cont curent va trebui finanțat printr-o creștere de îndatorare în monedă externă sau o reducere de rezerve, ambele soluții problematice acum.

Iar aici intervine legătura cu punctul 1. Ce face guvernul cu aceste împrumuturi externe? Pentru că dacă le folosește pentru investiții reale ele vor produce ceva, dar dacă sunt folosite în schimb pentru a finanța găuri din bugetul public, atunci perspectiva se schimbă. 

A treia variantă este o recesiune puternică care să reducă direct importurile, dar asta ar fi catastrofal.

Schimbarea asta de outlook e deci importantă, pentru că semnalizează niște probleme care dacă nu vor fi rezolvate pot crea dezechilibre mari în toată economia și pot reduce drastic capacitatea românilor (publică și privată) de a se îndatora pe piețele internaționale.

Fool me once…

Așa că, oricât de bine crede guvernul că ar sta lucrurile, creditorii externi, cei care contează de fapt, sunt destul de suspicioși față de ce se întâmplă în România în acest moment; iar guvernul admite că tot e nevoie de bani, așa că premierul a prezentat și sursele de fonduri disponibile:

„În ceea ce privește măsurile economice la care ne gândim, în momentul de față suntem într-un proces de evaluare a resurselor financiare pe care le putem accesa în perioadă următoare. Nu numai de evaluare, ci și de implicare activă în creșterea resurselor financiare pe care le putem mobiliza pentru efortul de relansare economică. Sigur, aceste resurse provin din buget, provin din fonduri europene pe care le avem la dispoziție, de asemenea provin din credite care pot fi luate din sistemul financiar bancar din România, credite care pot fi luate de pe piață internatională.”

Deci avem de unde alege, toată lumea stă cu pumnii de bani întinși către guvern, trebuie doar să alegem de unde luăm banii și să îi investim. Dar am văzut că înrăutățirea perspectivei de rating are dimpotrivă efectul advers, sursele de fonduri se reduc și devin mai scumpe, pentru că România riscă să cadă într-o altă zonă de risc, speculativă.

Guvernul înțelege asta, doar că nu o comunică; preferă în schimb să introducă o latură naționalistă în această discuție a datoriei: guvernul se gândește și la cetățenii acestei țări, să îi ajute să investească, așa că le face o favoare:

„Intenționăm să lărgim instrumentul emiterii de obligațiuni pentru cetătenii români care să poată fi cumpărate de cetătenii români, astfel încât să oferim un instrument suplimentar de economisire pentru cetăteni și să oferim posibilitatea cetătenilor care au resurse pentru a putea economisi banii pe care îi au suplimentar în astfel de instrumente de economisire, cum sunt: titluri de stat, obligațiuni. Chiar ne gândim că anumite emisiuni să fie realizate pentru niște obiective specifice, în care să implicăm cetăteanul într-un program «Români pentru români», ceva de genul ăsta”.

Deci, iată câte lucruri oferă de la el acest guvern: „oferim” un instrument de economisire, „oferim posibilitatea” cetățenilor români care în acest moment sunt plini, doldora de bani de nu știu ce să mai facă cu ei și guvernul le oferă o investiție sigură: obligațiuni românești, în roșu, galben și albastru. Tot ce trebuie să faci e să te duci să scoți frumos banii pe care îi ai și să îi dai guvernului României care îți va da o hârtie în schimbul căreia vei primi banii înapoi cu dobândă de stat, peste 10, 20 sau 30 de ani.

Fericire, nu alta. Cine nu se va îngrămădi la așa investiție?

Păi nu asta au tot făcut românii timp de 30 de ani? Au dat bani la stat în fiecare lună, ca statul să îi investească și să facă lucruri frumoase pentru economie și societate, ca spitale, autostrăzi, școli, educație? Nu e prima dată când un guvern cere bani, și nu e prima dată când promite că va face ceva cu banii ăștia, români pentru români. Statul a cerut bani de pensii timp de 30 de ani, dar când a ajuns la fundul sacului a fost aproape să fure banii agonisiti în pilonul doi. Acum îmbraca aceeași strategie în acest program de obligațiuni românești, care înseamnă de fapt tot o expropriere a românilor pentru niște rezultate foarte nesigure. Guvernul promite că va folosi acești bani pentru „investiții publice” care vor crește până la 6% din PIB. Un scop lăudabil, dar nu e prima dată când se promite așa ceva. În ce constau însă aceste „investiții”? Am văzut de-a lungul anilor cum miliarde de lei au fost cheltuiți pe lucruri supraevaluate, cu un randament public negativ. În plus, o creștere a programului de investiții publice va duce la ceea ce economiștii numesc „crowding ouț”, adică înlocuirea investițiilor private, care vor deveni mai scumpe pentru că creditul se va scumpi sub efectul cererii mari guvernamentale. 

 Deocamdată însă, timp de 30 de ani s-a tot derulat programul de investiții „Românii fraieri pentru românii șmecheri”, iar majoritatea românilor au căzut în prima categorie, au rămas și fără bani, dar și fără investițiile promise. În a doua categorie sunt beneficiarii „investițiilor” de stat: șmecherii cu firme abonate la primării, pensiile speciale, întreprinzătorii cu cinci straturi de borduri și cei care vând panseluța cu 10000 de lei bucata. Nu a fost un program de investiții chiar rentabil pentru români.

Așa că acest nou program de investiții la care ne cheamă guvernul, promițându-ne că ne dă banii înapoi în viitor, dar nespunând nimic de inflație de exemplu, în condițiile în care conturile românilor sunt afectate de coronavirus, nu va atrage prea mulți doritori. Iar ratingul cu perspectivă negativă, fuga investitorilor străini și corupția masivă a „investițiilor” publice s-ar putea să ne arată o realitate mult mai dură decât declamările populiste ale unui partid în căutare de voturi.

Guvernul are dreptate să arate cu degetul gestionarea catastrofală a conturilor publice de către guvernarea precedentă, și tipul de creștere economică bazată pe umflarea artificială a salariilor bugetarilor. Are dreptate de asemenea să sublinieze necesitatea investițiilor reale în economie și infrastructură, care să susțină capacitatea productivă a economiei românești.

Dar pentru ca aceste cuvinte frumoase să funcționeze, guvernul trebuie să vină cu niște precizări clare și concrete și cu mai multă sinceritate: 

  • să recunoască unde ne aflăm în acest moment și care sunt pericolele reale; transparența și sinceritatea sunt importante într-o relație de credit și guvernul se află în poziția de a împrumuta bani
  • să promită clar și să pună în lege reducerea cheltuielilor publice neproductive
  • să definească clar și să pună în lege ce înseamnă „investiții publice”, să definească un mod transparent de realizare a acestora care să elimine capușeala clientelismului de partid
  • să debirocratizeze și să digitalizeze administrația publică, astfel încât întreprinzătorii privați să aibă o șansă reală de a concura pe piața globală

Articol preluat de pe blogul autorului 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nimeni nu spune că:
    1. Închiderea școlilor și universităților a avut ca efect economico-financiar o seamă de reduceri de cheltuieli cu: încălzirea și utilitățile campusurilor școlare și universitare; plata programului „laptele și cornul” și alte programe pilot din această categorie; decontarea transportului studenților, elevilor și profesorilor precum și al mijloacelor de transport elevi; cheltuielile cu organizarea și desfășurarea olimpiadelor școlare, a altor concursuri precum și sesiuni de comunicări științifice și alte activități de acest gen.
    2. Politica haotică în domeniul sanitar a dus la reducerea drastică a persoanelor spitalizate fără ca suma cheltuită cu persoane spitalizate cu COVID-19 să depășească suma economisită prin externarea sau refuzul de internare a pacienților fără COVID-19. Ar fi interesant să vedem un raport al CNAS privind cheltuielile decontate cu bolnavii cu COVID-19 comparativ cu cei fără COVID-19.

    În altă ordine de idei politica de investiții publice așa cum s-a desfășurat până acum s-a dovedit o politică falimentară prin care s-au sifonat sume imense de la bugetul public în interes personal și de grup. Poate ar trebui ca statul să schimbe această politică în sensul investirii banilor publici în plata și siguranța muncii la nivel corespunzător unui trai decent, așa cum este obligat de constituție, folosind în acest scop o politică fiscală inteligentă prin care să mute povara fiscalității de pe muncă spre activitățile speculative, spre lux și consum excedentar.
    • Like 3
  • Pina la urma tot citind prin presa online imi dau seama ca de fapt PNL nu a facut decit sa mosteneasca smecheriile vechi ale ciumei rosii PSD si sa le aplice pas cu pas cum zicea Johanness
    • Like 3


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Simona Halep - Foto: Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

„Am crescut cu o mentalitate că eram mică, că nu o să ajung să fiu tenismenă, nu o să ajung să fiu sus în clasament, nu o să ajung să câștig turnee mari. Cum până nu demult, în 2017, mi se spunea « nu ai mental de campion de Grand Slam».” (Foto; Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

Citește mai mult

Oradea centru

„Trebuie să existe o abordare integrată pentru că altfel, cu sisteme, cu programe diferite, cu lucruri făcute nișat, nu ai cum să faci o integrare la nivel național. Toate sistemele folosite de autoritățile din România trebuie să fie compatibile, pentru că altfel nu poți să faci mai mult decât s-a făcut până acum”, crede Ilie Bolojan. (Foto: Silviu Filip/ Inquam Photos)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Halep - Moisescu

Sportivii români trebuie să depășească- pentru a face performanță- limite care le sunt impuse de la vârste mici. „Nu poți să faci aia”, „Nu ești în stare”, „Nu poți să ajungi numărul unu”, „Nu poți să câștigi un Grand Slam”, spune Simona Halep, care crede că un sportiv cu pishicul „tare”, e mai pregătit să fie campion. Ea are și câteva sfaturi pentru părinții care își încurajează copiii să facă sport.

Citește mai mult

ANAF - declarații online

În ultimele două luni și jumătate, multe dintre instituțiile publice din România au descoperit că pot funcționa și fără dosar cu șină. O ordonanță dată de Guvern în perioada pandemiei le obligă astăzi să primească de la cetățeni documente în format electronic și să le răspundă în același fel. „

Citește mai mult