Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Un nou concept bântuie Clubul celor 28: „Europa cercurilor concentrice”

„Europa cu două viteze” nu mai sună bine. Conceptul poate duce la confuzii. România, bunăoară, cu cea mai mare viteză de creştere economică, în loc să fie între ţările care în trenul european călătoresc la clasa întâi, ocupă locuri în vagoanele din urmă. Aşa că un alt concept, „Europa cercurilor concentrice”, care prinde contur acum, pleacă de la măsurători mai exacte. La nivelul fiecărui cerc, în raport cu distanţa faţă de centru, economia fiecărei ţări este judecată după criterii relevante, concentrând dezvoltarea durabilă şi standardul de viaţă.

Viteza e importantă, dar nu-i esenţială. Orice ţară are nevoie de un PIB sustenabil. Or, PIB-ul nostru, deşi e un alergător remarcabil, nu este sustenabil. Şi, din acest motiv, nu aduce bunăstarea la care râvnim.

Dacă invocăm anii de boom 2004-2008, vom desprinde adevăruri cu valoare de lecţii istorice. Atunci, în vreme ce PIB-ul urca într-adevăr spectaculos, impresionând Europa cu ritmuri de 8 şi de 9 la sută, gloria acestei creşteri economice fără egal era ştirbită de câteva dezacorduri dramatice. Dintre toate, cel mai grav era dezechilibrul dintre consum şi producţie.

Concret, consumul devansase cu mult oferta internă de bunuri fizice şi de servicii. Cum era acoperită diferenţa? Din importuri. Iar importurile, în bună măsură, erau plătite cu bani din economisirea altor ţări. O parte semnificativă a banilor din bănci, ce erau împrumutaţi populaţiei pentru consum sau companiilor pentru importuri de bunuri de consum, venea din finanţări externe. Toate împovărând cu deficite mari, de 12 sau de 13 la sută din PIB, contul extern… teoria menţionând că se aprinde becul roşu ori de câte ori soldul negativ al balanţei externe sare peste 6 la sută.

În plus, au fost şi câteva mari paradoxuri. Este cunoscut, din teorie şi din practica economică, faptul că mai mult consum aduce mai multă bunăstare… în cazul în care se bazează pe investiţii. Ei bine, în toţi acei ani, dar mai cu seamă în 2007 şi 2008, când ţara a suportat acele mari deficite externe, de 12 şi de 13 la sută din PIB, au fost înregistrate şi cele mai mari rate de investiţii, în jur de 33 la sută. Cote înalte, cum îşi dorea şi Ceauşescu, fără să aibă însă vreodată parte de ele. De ce, atunci, nu a înregistrat România mai multă bunăstare? Răspunsul nu-i tocmai greu de dat. Investiţiile din acea vreme, în cea mai mare parte, au fost orientate către dezvoltarea capacităţilor de comercializare a mărfurilor. Aşa că au impulsionat mai mult consumul şi mai puţin producţia. Căci mărfurile, în mare parte, erau importate.

În acei ani, piaţa imobiliară, explozivă, făcea PIB. Piaţa automobilelor, care se umfla ameţitor, făcea PIB. Circulaţia rutieră, strangulată în toate marile oraşe ale ţării, făcea şi ea PIB. Populaţia se împrumuta la bănci, consuma şi făcea PIB. Consumul în ansamblu, în creştere, făcea PIB. Un PIB nesustenabil însă, fiindcă în aluatul valorii adăugate din acei ani produsele fabricate în România nu acopereau o pondere adecvată.

Nici astăzi nu am învăţat bine lecţia. Şi anume că poate fi făcut mai mult PIB din consum – şi încă un PIB sănătos, sustenabil – numai într-o ţară cu economie competitivă. Şi numai dacă fabricile şi companiile de servicii sunt puse, prin concurenţă reală, în situaţia de a produce mai mult şi mai bine. În acest context, abia, consumul îşi poate juca bine rolul. Fiindcă economia, ca să-şi vândă produsele, să obţină bani pentru investiţii, pentru furnizori, pentru plata datoriilor la buget şi la bănci, pentru salarii în creştere, are nevoie de mai mult consum. Un consum, la rândul lui, sustenabil.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Păi nu veneau gargaragii, formatorii de opinie neo-capitaliști, care ne spuneau că am intrat în era post-industrială și că nu mai e nevoie de industrie și de producție?
    de aici și propaganda "industria românească = morman de fiare vechi", gata de tăiat cu autogenul și vândută la kil?

    Ce nu au spus trompetele este că nu se poate să ai servicii fără industrie și fără producție.
    Acum culegem ce (n-)am semănat.

    Realitatea e una. Țările care au producție industrială masivă sunt cele care sunt în topul dezvoltării, indiferent de orânduire și mod de funcționare.
    În UE, hegemonul Europei este țara care are cea mai mare producție industrială și cel mai mare excedent comercial și nu întâmplător cea mai mare economie.
    China, care a devenit fabrica lumii, e pe cale să devină prima economie a lumii.

    Pe de altă parte țările care au "externalizat" producția au început să aibă dificultăți sociale și să prezinte dezechilibre - cel mai bun exemplu fiind chiar USA, cu a sa "rust belt". Au crezut că rămân finanțele, cu high-tech-ul și cu serviciile și o să fie ca pe roze.
    Uite că nu a fost așa. Cea mai bună dovadă este că Trump a fost ales președinte.
    • Like 1


Îți recomandăm

Andreas Samuelsson

Andreas Samuelsson a plecat din Suedia la puțin timp după terminarea liceului, într-o țară despre care nu știa absolut nimic, probabil nici să o identifice pe hartă, dar în care s-a regăsit și în care a luat contact cu realitatea imediată și foarte concretă.

Citește mai mult

Cristina Țopescu

Scriu aceste rânduri pentru că tristețea însinguratei morți a Cristinei s-a amestecat cu furia. La zisa televiziune au apărut șefi și trepăduși care au „mărturisit” despre ce bună era Cristina. Și cât sunt de afectați de dispariția ei... Chiar și după 30 de ani de gazetărie trebuie să mai învăț că fățărnicia nu are niciodată margini.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ciprian Aber

În urmă cu trei ani, Ciprian Aber se afla la o partidă de pescuit cu un prieten de-al său, apicultor, care îi tot povestea despre creșterea albinelor. Și-a dat seama că îi făcea plăcere discuția, iar curiozitatea îl tot îmboldea să pună întrebări. La un moment dat, prietenul său i-a spus: „Auzi, nu vrei să îți fac eu cadou doi stupi de albine? Îi duci la tine la țară și ai grijă de ei...” (Foto: Arhivă personală)

Citește mai mult

companie - IMM - Foto Guliver/Getty Images

În bugetul pe anul 2020, guvernul Orban trebuie să susțină antreprenoriatul românesc mai mult decât au făcut-o guvernele PSD, solicită Asociația Consultanților pentru Programe Antreprenoriale. Foto Guliver/Getty Images

Citește mai mult