Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Efectul apei asupra plămânilor și penisului

Shape of water

Domnul Mihai Dumitru, contributor-comentator al Republicii, tocmai a publicat un text despre The Shape of Water, filmul celebrului Guillermo del Toro, împodobit cu 13 nominalizări la Oscar 2017. Domnia sa aduce în discuție o acuzație de plagiat - The Shape of Water ar semăna prea mult cu un scurtmetraj danez: „Cum scandalul este tot o strategie de marketing, a apărut imediat și discuția că filmul este un plagiat după un scurt metraj de 16 minute, făcut de o echipă care include şi studenţi danezi, un science-fiction care se cheamă «The Space Between Us» apărut în 2015 (poate fi vizionat încă pe youtube). Asemănarea este aşa de izbitoare, că unele secvenţe par trase la indigo după filmuleţul de acum 3 ani făcut de danezi. Întrebat de ziarişti cum se explică asemănările, regizorul şi scenaristul Guillermo del Toro a dat următorul răspuns: el a fost primul care a introdus în filmele sale încă din 2004 creaturi amfibiene, deci orice alt film ulterior cu personaje amfibiene s-a luat după el. Adică el ar deţine un soi de patent cu personaje amfibii în filme...”.

Afirmația lui del Toro, reprodusă de dl Dumitru, a reușit să-mi smulgă un zâmbet. Așa cum Omul invizibil a fost lansat de H.G. Wells în 1897, prototipul Omul amfibie este creat de Aleksandr Romanovich Belyaev, scriitor SF sovietic, în originalul său roman intitulat chiar așa, Omul amfibie, și publicat, hăt, în 1927.

Iată ce se întâmplă în romanul lui Belyaev și în lungmetrajul cu același nume, produs de studioul Lenfilm în 1962. O voce din off începe să ne povestească despre creatura din ape, Ichtyandro (Om-Pește), un bărbat cu branhii de rechin transplantate care este hăituit și capturat de capitaliști hrăpăreți. Ei vor să facă din el un sclav ultraperformant în pescuitul de perle. Ichtyandro vine din America de Sud, unde este venerat ca un zeu al apelor de către băștinași.

Antagonistul, crud și corupt, pe nume Don Pedro, se luptă cu Ichtyandro pentru a o poseda pe fata Guttiere. Există și Bunul Doctor, pe nume Salvator, ușor lunatic, proprietar al unui laborator secret, care, ce face el, se zbate să-l salveze pe Ichtyandro.

Cu ajutorul Bunului Doctor, care cu această ocazie se sacrifică, Omul-Pește evadează din ghearele răilor, Don Pedro este omorât, așa că Zeul Apelor poate să rămână cu aleasa inimii, dar, pentru că în detenție a fost ținut prea mult într-un rezervor cu apă, plămânii lui nu mai funcționează. Ca urmare, el nu mai poate trăi decât în mare. Guttiere și Ichtyandro vor rămâne împreună doar în dansul lor subacvatic din visul erotic al Omului-Pește...

Și acum, ce vedem în The Shape of Water. O voce din off povestește. Amphibian Man a fost capturat de agenți secreți yankei în America de Sud, mai exact în Amazon, și dus într-un laborator la fel de secret. Ni se evocă faptul că băștinașii îl considerau Dumnezeu pe Amphibian Man. Military Inteligence vor să-l utilizeze pe A-Man ca armă biologică împotriva rușilor (suntem în anii `50), apoi se hotărăsc să-l disece.

Antagonistul, crud și corupt, care concurează cu A-Man pentru a o poseda pe fata de serviciu Elise, este agent special și se numește Strickland. Bunul Doctor, un rus travestit în dr. Hoffstetler, se sacrifică înlesnind evadarea lui A-Man. (În cada în care ajunge amfibianul, aflăm că trebuie pusă multă sare, altfel el moare; dar atunci, în Amazonul său natal, fluviu cu apă dulce, oare cum trăia?). Strickland nu se lasă, îi împușcă pe A-Man și pe Elise, drept care A-Man se autoresuscitează și îl lichidează personal. Del Toro, spre deosebire de Belyaev, îi trimite și pe A-Man, și pe Elise, definitiv în apă, într-un happy-end tip Mireasa lui Frankenstein: cu puterile lui supranaturale, A-Man o învie pe Elise și o ia cu el la dans în adâncul mării...

Ce aduce în plus banda desenată prost a lui del Toro față de butaforia sovietică sunt niște găleți de sânge și penisul escamotabil, probabil din pricina statului excesiv în apă, pe care A-Man înțelegem că îl utilizează la momentul oportun cu Elise – rar am văzut un kitsch mai demn de un premiu. Și nu e în stare autorul minunatului Labirintul lui Pan nici măcar să mențină coerența afectivă a personajului A-Man: e sensibil, e uman, e capabil de dragoste pentru o ființă omenească, în schimb, cum dă cu ochii de o pisică o devorează începând cu capul.

În loc să concureze cu mari șanse la Zmeura de Aur, adunătura pestriță de clișee politic-corecte a lui Guillermo del Toro, policlitschul The Shape of Water a umflat Golden Globe pentru regie, BAFTA pentru scenariu original (Ține-mă, Doamne!) și se pregătește pentru o căpiță de Oscaruri...

Zăcămintele de cinema din această lume se epuizează, pesemne, mult mai rapid decât țițeiul. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult