Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Este imposibil să-i iei unui copil telefonul din mână

Copii cu telefon și tabletă

Foto: Guliver Getty Images

Puștii ajung într-o poiană. Se așază în cerc, își desfac rucsacurile, își scot telefoanele și tabletele. Caută net în vârful muntelui, își îndreaptă gadget-urile spre brazi după o boare de wi-fi. Sunt atât de absorbiți de ecrane, încât dacă în poiană ar apărea un extraterestru l-ar socoti din peisaj.

Îi urmăresc dintr-o fereastră virtuală, doamna pune pe grupul de WhatsApp poze în timp real, spre liniștirea părinților aflați la serviciu. Părinții moderni cer să li se arate în permanență ce fac copiii lor. Cu cât petrec mai puțin timp fizic cu ei, cu atât vor mai mult să recupereze virtual. Îmi amintesc de o ședință cu părinții de la grădiniță, când s-a luat decizia să-i urmărim pe ăștia mici online. La timpul acela mi s-a părut excesivă măsura instalării de camere de supraveghere în săli, dar, cum majoritatea părinților doreau asta, n-am protestat. Riscul să pari un părinte neimplicat este mare, îți ies pe urmă vorbe, așa că log in și play.

Excursioniștii noștri, aflați în poiana însorită, nu au însă niciun chef să comunice cu noi. În lumea lor plină de monștri și de eroi virtuali, de curse de mașini și de clipuri amuzante, mama și tata poartă nume precum iRaphahell și xSlayder.

Așa s-au născut, cu telefonul în mână, sugând din țâța de pixeli. 

Așa au fost crescuți. Când țipă, când nu se potolesc, când suntem obosiți și exasperați, îi liniștim „cu desene” sau „cu telefonul”.

În lumea asta cei mai simpatici sunt cei care dau sfaturi și recomandări de pe margine. Internetul abundă de „cum să”-uri de creștere sănătoasă a copiilor, experți în „parenting” atrag atenția asupra excesului de tehnologie în viața celor mici. Mamele care-și uită copiii în fața unui ecran sunt aspru judecate. Neglijența lor îi scandalizează în special pe cei care n-au copii, dar care știu mai bine cum să-i crească.

Dați-i unei mame epuizate sfaturi cum să-și crească sănătos copiii. Cu siguranță de asta are nevoie, nu de 10 minute de liniște. Probabil o să vă spună că televizorul, tableta sau telefonul reprezintă cea mai la îndemână soluție atunci când le urlă copilul.

Evident că ideal ar fi s-o ținem tot într-un joc și o comunicare cu copiii noștri. Evident că în lumea reală nu se întâmplă niciodată așa. Dimpotrivă, îi predăm, uneori cu orele, în fața ecranelor să facem o ciorbă, să terminăm un proiect, să ne tragem sufletul. Am fost odată cu niște prieteni la munte, fiecare cu copiii lui. Dracii ăia mici s-au alergat prin pensiune, au tropăit, au făcut ca toate visele, spre iritarea celor mari. Nu „stăteau cuminți”, erau copii. Totul a revenit la normal câteva minute mai târziu, când s-au scufundat într-o tabletă și s-a făcut din nou liniște. Am răsuflat ușurați. Îi potoliserăm.

În epoca tehnologiei, pedepsele sună așa: „O săptămână fără telefon”... „fără televizor”... „fără niciun ecran deschis”... Îi pedepsim să iasă afară. În lupta cu ecranele, apelăm la soluții disperate. O prietenă, vrând să-și crească fetița sănătos, s-a apucat să-i pună diafilme, ca în copilăria ei.

Adevărul e că suntem depășiți de situație. Nu putem să ne creștem copiii ca acum 30 de ani. Am fi și ipocriți. Copiii fac ce văd la noi. Dacă noi stăm toată ziua cu nasul în laptop și în telefon, dacă pentru majoritatea dintre noi televizorul este cam singura modalitate de relaxare la finalul unei zile de muncă, e ridicol să ne creștem copiii cu diafilme.

Și atunci, în loc să ne opunem tehnologiei, nu mai bine o facem să lucreze pentru noi? Dacă tot nu putem să-i luăm unui copil telefonul din mână, nu mai bine descoperim împreună cum îl putem folosi ca să petrecem ceva timp împreună? Un prieten mi-a povestit cum a trebuit să-i cunoască pe toți vloggerii după care se dau în vânt puștii de 12-14 ani, chiar dacă glumele lor i se păreau proaste. „Ca să nu se ascundă de mine, a trebuit să râd și eu cu el. Și încet, încet, am început să râdem împreună de ăia la care ne uitam”. 

Nu doar familia, ci și școala pare total luată pe nepregătite de revoluția digitală a celor mici. Când aud că „fac informatică dintr-a V-a”, mă umflă râsul, după care mă trece un frison rece. Chiar atât de orbi putem fi? Copiii de azi butonează pe calculator înainte să învețe să citească, „citesc” cu degetele pe tastatură, dezvoltă de unii singuri o altă modalitate de învățare a literelor și a semnelor grafice decât cea predată în școală. Informatica și engleza, alături de limba română, ar trebui să fie cei trei piloni ai educației, începând cu grădinița și cu clasa pregătitoare. Sunt cele 3 limbi universale în care se exprimă copiii de azi și de mâine, iar noi le barăm accesul la ele fie din neînțelegere, fie convinși că școala trebuie să fie ca pe vremea noastră, fie invocând motive pur românești ca lipsa profesorilor specializați sau a dotărilor din școli.

Copiii aceștia născuți gata digitalizați trăiesc într-o lume căreia noi, adulții, ne opunem eroic-comic, dar care este lumea lor. Noi trăim în lumea lor, nu ei în lumea noastră.

Încă primesc CV-uri în care sunt trecute „cunoștințe operare calculator” prezentate ca o mare abilitate. E ca și cum candidatul ți-ar spune că știe să vorbească. La cât de repede evoluează lumea, școala românească poate recupera înapoierea din ultimele decenii doar dacă înțelege să iasă din șabloanele programei clasice. Dacă ignoră noul limbaj al copiilor universali, ratează să comunice cu ei, să-i facă să vină cu drag la școală, să-i învețe ce-i interesează cu adevărat. Școala de azi nu trebuie să privească la prezent, ci la abilitățile și la meseriile de peste 10-15 ani. Majoritatea job-urilor pe care le vor avea copiii noștri încă nu au un nume. Iar noi tot cu Vitoria Lipan...

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu e greu să ai controlul. Deloc. Părintele care spune „eu nu mai știu cum să procedez”, nu e părinte. Dacă vrei, găsești întotdeauna o cale de comunicare cu copilul tău. Când nu reușești, există psihologi. Cât despre Vitoria Lipan, eu sunt de acord. Mă gândesc că peste 70-80 de ani, vreun strănepot de-al dumneavoastră o să-și încheie articolul cu „Iar noi tot cu Mircea Cărtărescu...”
    • Like 0
  • VARLY VARLY check icon
    Cred ca cel mai important stalp in educatia tinerilor de azi ar fi : CODUL BUNELOR MANIERE . Si pe langa cei tineri si noi ceilalti, nu tin minte sa se fi predat asa ceva in scoala din Romania.
    • Like 0
    • @ VARLY
      Păiii, nu se prea predă! Se presupune că-ți este predat acasă. De părinți, bunici...Și că ești în sesiune de examen permanent. Să nu-mi spuneți acum că părinții și bunicii lucrează la multinațională și n-au timp de asta așa că tot școala trebuie să se ocupe, că mor!
      • Like 0
  • "Informatica și engleza, alături de limba română, ar trebui să fie cei trei piloni ai educației" >> vorbiti din perspectiva unui jurnalist. Da, e importanta si engleza, dar cei mai multi o invata singuri. Poate germana/franceza/spaniola ar trebui tratate cel putin la fel de serios.
    Din punctul meu de vedere, as introduce gramatica pana in clasa a 12-a si dezbateri (pe teme foarte variate, inclusiv din literatura) in loc de literatura romana. De ce elevii de la profil real fac literatura romana la fel ca cei de la filologie? Nu exista nici o diferentiere la examene. In schimb, la matematica sunt: MT1, MT2, MT3. etc..
    Epoca tehnologica pe care o traversam are nevoie in special de matematica si stiinte, inclusiv informatica. Nevoia acuta la nivel mondial este de personal cu profil tehnic, nu umanist. Nu e vina nimanui ca unii oameni sunt mai putin inclinati spre asta, dar asta e nevoia curenta.
    In topul celor mai cautate profesii sunt, in ordine:
    inginerii si dezvoltatorii software ("programatorii, cum le zic unii"), inginerii electronisti, inginerii mecanici, asistentele medicale, doctorii, inginerii constructori, analistii IT, contabilii, managerii, psihologii, etc.
    Un top dominat clar de inginerie si alte profesii tehnice.
    Asa ca, daca studiati la facultati cum ar fi: filozofie, sociologie, antropologie, samd cautati-va din timp nisa, sa va puteti reprofila. Altfel, luati si vindeti cartofi prajiti la fast food.

    • Like 2
  • Am citit articolul fiind in acord cu autorul idee cu idee,când a venit ultimul rand ,cel cu referire la Vitoria Lipan si ....nu doar ca nu mai sunt de acord dar m-a lovit.Ca sa ajungem cat mai sus ,e sigur ca nu la baza noastră culturală si identitară trebuie sa dărâmăm. Îmi permit sa scriu o mica poveste:eram in curtea liceului ,cu multi ani in urma si ca sa par mai sportiva decât majoritatea fetelor,aruncam cu bulgari de zăpada,sa arăt cât de" evoluata" eram pe linie sportivă.Cu o lovitura parca ţintita din ghinion,am lovit in plin capul bustului in piatra al unui profesor :GHEORGHE RARINCESCU. Am comis un sacrilegiu.Târziu am înţeles .Îmi pare foarte rău!Asemenea lucruri se repara foarte greu,dacă se mai pot repara.Poate ca,pentru autorul articolului a venit vremea sa dăruiasca unui copil" Baltagul" in file de hârtie,nu format electronic.
    • Like 0
  • Dacă nu era ultimul rând, era mult mai bine. Anulează cam tot.
    • Like 3
  • Trebuie sa incep prin a fi in dezacord inca de la titlu: nu, nu e imposibil sa ii iei unui copil telefonul din mana, e doar greu, eventual foarte greu. Dar asta depinde de tine, cum iti asterni asa dormi: trebuie sa ii inveti de la inceput ca statul pe telefon/tableta/calculator este cu masura si ca se termina atunci cand trebuie sa se termine.
    Si da, "mamele" care isi "uita" copii in fata ecranului merita aspru judecate, nu pentru ca i-au pus in fata ecranului ci pentru ca i-au uitat acolo. Spun asta in calitate de "stay at home dad" care sta cu ochii intr-un ecran de dimineata pana seara (minus timpul de dus copilul la gradinita, minus timpul de hranit copilul, minus timpul de jucat cu copilul, minus timpul de scos copilul afara).
    Sunt sceptic si ca informatica ar trebui sa fie pilon de baza al educatiei, asta pentru ca nu mi-e clar ce se intelege prin "informatica" (fica-mea e abia la gradinita). Programare? Nu, nu putem fi toti programatori (pentru ca nu toti avem inclinarea mentala necesara si pentru ca societatea nu are nevoie de atat de multi programatori, iar in 10-15 ani s-ar putea sa aiba nevoie chiar de mai putini). Word si Excel? Asta nu e informatica iar in 10-15 ani Word si Excel se vor modifica suficient de mult incat invatarea lor papagaliceasca acum sa fie inutila. Windows? Deja Windows nu mai e platforma dominanta fiind depasit de Android, in 10-15 ani putem sa mai vedem 1-2 schimbari. WIMP (windows, icons, mouse, pointer) cu care au invatat unii dintre noi? Deja vedem directii catre touch, gesturi, voce. Unde vreau sa ajung cu asta? E putin folositor sa inveti "informatica" in sine, e mai util sa folosesti tehnologia ca pe o unealta (n-ai curs special de pensule la scoala de arta sau de ciocane la cea de tamplarie).
    Daca pentru majoritatea dintre noi televizorul este cam singura modalitate de relaxare la finalul unei zile de munca, trebuie sa intelegem ca majoritatea nu este un reper dupa care sa ne ghidam (pana la urma, majoritatea in Romania este cea care alege mereu sa fie sub PSD).
    • Like 9
  • Pedeapsă: O săptămână fără „electronice”. Dar cu ce pot fi înlocuite aceste „electronice”? „Tribunalul/ parental” are soluții de a schimba acest mod de comunicare? Și-a făcut timp de plimbare în parc, de construit căsuțe pentru păsări, câini sau pisici, de fotbal sau baschet sau handbal sau tenis? Mi-e teamă că o bună parte a societății românești este fruntașă la sentințe, dar repetentă la corectare.
    • Like 3
    • @ Gabriel Vînătoru
      Gion check icon
      Caz personal : un copil dus la gradinita la 7, al doilea desi intra dupa amiaza il duc dimineata la before school apoi fug la job. Luat copil de la scoala la ora 18, ajuns acasa maxim 19. Cata vlaga mai putem avea? Mai avem dar mai trebuie facute si teme&shit, mancat, spalat etc. Cat timp ne mai ramane?
      • Like 0
  • Perfect de acord. Cu un singur amendament... Trebuie sa crestem cu radacini pentru a fi puternici. Iar Vitoria Lipan e o parte a trecutului nostru, un fir din radacini. Fara ea nu vom fi completi (evident, Vitoria Lipan e aici o figura de stil, e o personificare a ce pare vetust in educatie)
    • Like 6


Îți recomandăm

Lasă-te sedus de o cafea prețioasă ca aurul

V-ați întrebat, vreodată, ce înseamnă pentru dumneavoastră o cafea bună? Are note blânde de pin? Conține arome de stejar și lemn dulce, sau de migdale prăjite, ori poate de nuci, citrice și fructe de pădure? Cea mai mare provocare a profesioniștilor cafelei este să-i aducă în fiecare zi iubitorului de cafea băutura pe care el o adoră și să-i ofere aceeași senzație la fiecare ceașcă.

Citește mai mult

Carmen Iohannis

Calitatea de primă doamnă, pe lângă faptul că aduce niște beneficii, vine la pachet și cu niște constrângeri de protocol și de conduită, dar mai ales cu niște responsabilități speciale. Ce ar trebui să înțeleagă cetățeanul de rând din gestul primei doamne? (Foto: Inquam Photos / Ovidiu Dumitru Matiu)

Citește mai mult

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult