Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Eu sunt ăla care n-a mers la vot. Tragedia e că nu m-aș duce nici acum

Votare

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Adeseori, pe la emisiuni TV, cetățeni bine intenționați ne mustră cu degetul: „Vedeți ce pățim acum cu PSD-ul la guvernare? De ce nu ați fost acum un an la vot, la parlamentare?”

Eu sunt unul dintre aceia care nu au fost la vot, pentru simplu motiv că nu aveam pe cine să votez. Dar tragedia abia acum urmeză: dacă sunt mâine alegeri, tot nu m-aș duce la vot din același motiv, nu am pe cine să votez.

În epoca Ceaușescu, omul obișnuit era strivit de partidul unic. Toate erau hotărâte de un cerc restrâns de mari ștabi și puse în practică de o armată de activiști de partid. Undeva sus se clădeau cariere, se numeau directori, miniștri, primari, selectați dintre activiștii de partid, electoratul era chemat să aplaude și să se supună deciziilor. Activiștii se sprijineau unii pe alții, cei mai mulți dintre ei erau de o aroganță, mediocritate, superficialitate și incultură crase, pe scurt, niște ghiolbani. Noi, ceilalți, nu contam, eram figuranți. Sentimentul era copleșitor: un mecanism uriaș strivea totul și nu asculta de nimic rațional.

Este surprinzător că azi, la 27 de ani distanță de la căderea dictaturii, se insinuează aceeași impresie: oamenii simpli nu pot face nimic, ei nu contează în ecuația țării, suntem figuranți și captivi în plasa înțelegerilor partidelor politice. Nu am scăpat de trecut, politicienii de azi sunt tot niște inși rudimentari care, sub alte măști, ca și în trecut, hotărăsc pentru noi toți, ignorând realitățile și dorințele omului de pe stradă.

Ne-am bucurat degeaba la revoluție. Am aflat în scurt timp că democrația are limite, a fost luată în stăpânire și este călărită de mafia partidelor politice. Politicienii de azi își votează legi în interes personal, numesc oameni în posturi din administrație, spitale, teatre, instituții de artă, învățământ, dacă nu chiar mai rău ca în trecut, deoarce pur și simplu fură și bani din bugetul țării, încurajând mituirea sub lozinca „bani pentru partid”.

De ce spun că nici azi nu am cu cine să votez? La conducerea partidelor din România s-au instalat niște indivizi complet lipsiți de carismă, fără har oratoric, cu termen de valabilitate expirat și foarte des cu probleme penale (lista este prea lungă).

Nu mă pricep la ideologii, nici la programe de guvernare. Cred că foarte puțini votanți citesc aceste programe, care oricum după alegeri se modifică substanțial. Iar cu ideologia este mai hazliu: multe partide semnalizează la „stânga”, dar când ajung la guvernare o fac la „dreapta” sau invers; de altfel, chestia cu ideologia cred că a apus în lumea de azi, lupta ideologică aproape nu mai există, pare că nu mai stârnește pasiuni și dispute.

Pentru mine, un om obișnuit, votarea la alegeri cu un partid este legată în mod decisiv de impresia pe care mi-o face liderul politic (carismă, siguranță, oratorie, capacitatea de a înflăcăra auditoriul). În al doilea rând contează ce se afirmă public în discursurile liderului, adică 3-4 idei simple, ușor de înțeles, dar și de reținut privind intențiile de guvernare.

Aud că partidele cheltuie milioane de euro la alegeri cu echipe de consultanți, care însă nu i-au învățat pe politicieni niște chestii simple privind votarea. Din fericire sau poate din nenorocire pentru noi, România este o țară încă înapoiată, așa că nu trebuie să mai descoperim nimic, este suficient să ne uităm în jur și să pricepem din lecțiile și experiența politică a vecinilor din vest. Alegerile sunt un show: există un scenariu scris de „deștepții” din partid (3 –4 idei simple și pragmatice, o mică intrigă de infierare a guvernanților de azi, apoi promisiuni de speranță și prosperitate), sunt niște „interpreți” care joacă piesa (staruri politice cu talent oratoric și forță de convingere, carismatici și destul de tinerei să atragă privirile mulțimii), o regie a piesei făcută de profesioniști (mișcări pe scenă , spectacol , neapărat ceva muzică, lumini, apaluze) și o campanie de marketing (de vindere pe piață electorală a piesei) prin media de tot felul (on line, TV, presă scrisă) în piețele orașelor mari pe scene publice.

Eu nu pot ieși la vot, numai din dorința de a vota anti-PSD. Apropo de PSD , ați văzut ce perspectivă jalnică are: urmează în 2019 alegerile prezidențiale și ei încă nu au candidat, liderul lor este în corzi cu justiția, iar urmașii la tron, nici premierul și nici primărița nu au nimic, dar absolut nimic din calitățile necesare pentru a-mi obține vreodată votul.

Votul meu este important, nu îl dau decât dacă am convingerea că văd un partid capabil să joace un show credibil, cu un lider care să-mi dea o speranță, dar mai ales să ofere o șansă țării la dezvoltare, la reconstrucție.

Mitingurile din față clădirii guvernului, la care participă spontan mii de oameni, ar putea să inspire partidele parlamentare (sau unul nou creat) să capteze aceste energii: sunt mulți tineri care vor să activeze politic, dar nu au cu cine. Faptul că mii de tineri ies seara la miting (chiar pe un ger cumplit asta iarnă), este un dar ceresc pentru partidele de opoziție și ele ar trebui să aibă un singur gând: cum să-i înflăcăreze pe acești oameni și să-i atragă de partea lor la vot.

Este greu de găsit oratori buni și idei simple menite să însuflețească publicul? Poate ar trebui să ne uităm la Franța cu alegerea lui Macron, sau prin Italia cu mișcarea M5S care a dat primarul Romei acum câțiva ani.

Rețete de suces există, rămâne ca oameni deștepți și lipsiți de orgolii din partide să le vadă și să le pună în practică, trecând peste ambiții personale și dorința de a fi buricul târgului. Se spune că în familiile evreiești, dacă se vede că unul din copii este capabil de un viitor frumos, toată lumea se sacrifică cu bani și energie și toți investesc în acel copil, pentru că astfel acela va ajunge cineva și vor avea astfel toți de caștigat.

Cat despre idei simple și de succes la public, vă dau și eu una. Pe 9 sept 2001 au loc atentatele de la New York, care au dus la prăbușirea turnurilor gemene World Trade Center, iar primarul în funcție Rudy Giuliani a depus un efort considerabil pentru salvarea victimelor și redresarea vieții normale în oraș. Toată lumea a apreciat meritele sale excepționale, dar nu a putut să candideze din nou, deoarece la 31 dec 2001 i-a expirat cel de al doilea mandat de primar și cu asta basta: legea nu dă voie decât la două mandate de primar.

Ce credeți că la noi în România nu ar fi bună o astfel de lege, care să limiteze la maximum două mandate funcția aleasă de primar sau președinte de județ? Dacă America care luptă cu mafia de multe decenii, a adoptat o astfel de limită în timp, nu ar fi o idee bună și la noi, unde sunt politicieni care călăresc județele și primăriile de 3-4 mandate? Iată un slogan simplu de propus pe agenda publică: maximum 2 mandate la primării și consilii județene.

Privind la întâmplări și exemple din vecini, nu trebuie să mai inventăm nimic, putem găsi soluții simple la probleme complicate precum stârpirea corupției și atragerea oamenilor la vot. Altminteri, ca și în cazul meu, mulți vor prefera să stea acasă și să privesca cu milă-silă grotescul și ghiolbănia din politică. Puțină istețime, stimați politicieni, viitorul ar putea să ne ofere o șansă să demonstrăm că și oamenii simpli pot schimba ceva în țara asta. 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu stiu de ce sumedenia de "cetateni cu simt civic" care tot merg din 4 in 4 ani la vot ca si-o ia frumos in barba de la mafiotii traseisti pe care-i aleg, nu iau absolut deloc in considerare faptul ca exista o alternativa la "democratia" reprezentativa care si-a demosntrat esecul in ultimii 28 de ani pe aceste meleaguri: democratia participativa, dupa model elvetian. Va recomand sa cititi aceste idei publicate anul trecut:
    Un milion de locuri de vazut in Romania
    Published by Everaldo Senior Colorist · February 4, 2017 ·
    Seria "Oameni care gandesc"
    S. Amza - "Vrem dictatura parlamentara sau democratie reala?"

    "Exista o diferenta majora intre "Democratie" si "Dictatura parlamentara". Puterea este distribuita intre institutii, care in majoritatea cazurilor, nu reprezinta vointa poporului. Nu exista un mod in care structurile puterii sa consulte poporul. Referendumul este inutilizat, iar in rarele cazuri in care cetatenii sunt chemati sa-si exprime opinia prin referendum, rezultatul nu este pus in aplicare - vezi referendumul in care s-a cerut scaderea numarului de parlamentari.
    In cazul alegerilor parlamentare, oamenii aleg liste sau indivizi fara programe pentru care sa raspunda, daca nu penal, macar electoral. Oamenii ar trebui sa voteze programe si agende, nu liste de persoane. Fiind exclusa orice forma de responsabilitate penala, poporul acorda politicienilor o putere, asupra careia nu au nici o forma de control, si fata de care nu exista nici un fel de responsabilitate.
    Plecand de la principiul egalitatii in drepturi, si de asemenea de la conceptul ca intr-o democratie, poporul este cel care detine puterea, deciziile importante trebuie luate de catre popor prin vot direct, sau referendum. Maririle de salarii sunt decise de catre parlamentari, dar pensiile speciale si majorarile salarile ale acestora, nu sunt decise de catre popor. De ce? Pentru ca distribuirea puterii in stat este o utopie, doar poporul poate lua decizii care il afecteaza in mod direct. Politicienii trebuie doar sa puna in practica deciziile electoratului. Exemplul cel mai concret este Elvetia. Guvernul nu a fost schimbat de 150 de ani, dand continuitate reformelor si stabilitate economiei. Nivelul de trai este la ani lumina fata de state puternic industrializate, precum Germania si SUA. Poporul decide majoritatea legilor, poate chiar sa demita din functie politicieni care nu si-au terminat inca mandatul. Vot electronic, referendum, coruptie inperceptibila, somajul este doar in randul studentilor care nu doresc sa lucreze pe timpul frecventarii cursurilor, iar indexul de satisfactie a populatiei este cel mai mare din statele dezvoltate.
    Vreti sa traiti mai bine si sa nu mai fiti victime colaterale ale instabilitatii politice? Atunci luati puterea din mana politicienilor, pentru ca este a voastra, intr-o democratie autentica. Daca nu au puterea, nu au pe ce sa se certe, si astfel se vor ocupa de lucrurile pentru care sunt platiti de voi.
    Eu nu am votat si nu voi vota niciodata politicieni. Dar astept cu nerabdare ziua in care voi putea sa votez legi, proiecte si politici ale statului in care traiesc. Adica nu cand cineva imi va cere puterea, ci cand cineva imi va cere sa o exercit ca cetatean."
    • Like 0
  • Obisnuiam sa gandesc la fel. Dupa care am prins gustul de prajituri. Pentru a obtine o buna prajitura, experimentezi cu ingrediente si retete pana obtii ceea ce-ti place. Cu mic cu mare asta se numeste schimbare. De la individ, la sistem. Sau, te poti limita la a injura pe toti si toate, vinovati de calitatea prajiturii pe care tu o mananci cu pofta.
    • Like 0
  • D-le Mihai Dumitru, eu sunt unul dintre acei care "nu au cu cine sa voteze" si totusi se duc la vot! Faceti un mic exercitiu de imaginatie si presupuneti ca niciunul dintre acei care cred ca actualii politicieni nu le intrunesc 100% exigentele, n-ar mai face acest "compromis" de a se prezenta, o data la 4 ani, la urne. Unde credeti c-am fi fost acum cu totii? Si cum credeti c-ar fi aratat totusi, in cazul asta, Parlamentul Romaniei? Va astept cu un raspuns, d-le... comentator.
    • Like 0
  • Psd ă castigat prin neprezentarea celor ca tine care nu merita nici macar jigniți.
    • Like 1
  • Cum să ajungă oameni cinstiți pe listele de vot cînd mafia politică cere 200.000 semnături falsificate ca să poți accede la liste?
    Amintesc că în 1990 partidele nu aveau nevoie de semnături de susținere și se înființau cu numai 251 oameni, același număr de susținătiri fiind necesar pentru candidații independenți.
    Al treilea aspect: Cioloș, Ciorbea și USR sunt între cei care doresc sute de mii de semnături de suținere, ca să nu poată ajunge pe liste oamenii cinstiți.
    • Like 0
  • Ati incercat sa urmariti si alte partide decat cele traditionale sau iarasi ati spus ca sunteti "scarbit" de politica si din comoditate ati stat acasa? De data asta era si optiunea unor oameni cu totul noi, care nu fusesera implicati in politica (in sensul detinerii de mandate de parlamenteri, cel putin marea lor majoritate) - USR.

    Votul dumneavoastra este atat de important ca a mers 40% la PSD, dupa redistribuire se apropie de 50% pentru PSD. Va puteti considera un brav votant PSD!
    • Like 1
  • Cristi check icon
    Si inca ceva.. Politica nu e facuta din alb si negru, nu are nimic de a face cu Walt Disney. Politica e o paleta de nuante de gri, de cenusiu, si depinde de noi toti daca ele devin mai deschise sau mai inchise. Cateodata contextul international e de asa natura incat chiar n-avem ce face pentru a putea dispersa norii cenusii de deasupra noastra si va trebui sa ne adaptam ploii acide care va cadea.
    • Like 0
  • Cristi check icon
    Tragic este faptul ca lumea inca nu a inteles cu ce se mananca democratia. Suntem bolnavi de naivitate, am dovedit-o, de exemplu, la revolutie, la intrarea in UE/NATO si o dovedim la momentul alegerilor, de fapt, o dovedim zi de zi. Imaginea nostra despre lume si viata e mai apropiata de basm decat de realitate. S-au saturat unii sa voteze contra.. Ce sa spun, imi vine sa plang pentru durere lor.. I-as ruga sa-si imagineze o Romanie neintegrata in UE/NATO, inainte de a lua decizia de a nu participa la democratie. Democratia presupune participare, si nu doar la vot. Asa ca nu asteptati sa vina cineva sa va mangaie pe cap si sa va spuna ca totul va fi bine ci, asumati-va conditia de Homo-Sapiens!
    • Like 3
  • Si cu Ciolos si U.S.R. cum ramane? Ei nu sunt vrednici de vot? Le-ati urmarit macar activitatea la U.S.R.?? Habar nu aveti ce se lupta pentru noi oamenii aia. Problema nu este lipsa de vot ci prostia si orbirea in fata optiunilor bune. Si toatea astea sunt din cauza ca ROMANUL NU MAI CITESTE, NU SE INFORMEAZA SI NUMAI CRITICA. FIINDCA ESTE USOR.
    • Like 1
  • Multumim pentru idei , Isus Cristos ( probabil la el va gandeati cand ati expus toate "dorintele" dumneavoastra ) a murit acum vreo 2000 de ani. Iar atunci sunt sigura ca nu ati fi "votat cu el" ca avea prea putini adepti si ce rost avea sa se piarda votul dumneavoastra. Din pacate un partid e format dintr-o suma de oameni deci nu o sa gasiti in veci un partid care sa intruneasca toate "virtutiile" enumerate de dumneavoastra. Iar daca chiar va interesa sa votati, sunt sigur ca ati fi gasit cu cine sa votati chiar daca poate nu va satisfacea toate "dorintele". Sau de ce nu va inscrieti intr-unul si sa-l modelati dupa viziunea dumneavoastra. Ce usor e sa stai pe margine , nu participi da poti critica pe toti ceilalti. Din pacate Isus Cristos nu are partid si nici nu candideaza si in plus a murit de mult ( s-au s-a inaltat la ceruri dupa cum doriti sa credeti ) , deci probabil veti vota pe lumea cealata ( insa eu sunt sceptic, si nu pentru ca nu ati putea vota acolo ).
    • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult