Foto: Virgil Simionescu/ Inquam Photos
Examenul de evaluare națională testează nu doar cunoștințele de matematică și limba română ale elevilor, dar și capacitatea ta, ca părinte, de a îndruma și orienta. Dincolo de rezultatele acestor probe, copilul tău își decide viața. Amintește-i că și tu încă faci asta și prea puține lucruri sunt fără de întors în viață.
Din perspectiva unui terapeut care lucrează cu părinți și adolescenți, am desprins patru idei despre nevoi identificate în orele de terapie, chiar la cei doi subiecți încercați în această perioadă.
1. „Istoria părintelui nu este cel mai bun argument pentru copil” vs. „Ia ce apreciezi din reușitele părinților tăi, chiar dacă e diferit de ceea ce ei apreciază la viața lor”
Părinte. Poate că nu înțelegi cum de copilul tău a ajuns la ideea de a merge la Liceul de Arte pentru că niciunul dintre adulții din casă nu este amator de arte frumoase și chiar te îngrijorezi în privința îngustării posibilităților sale viitoare, dar ține cont că un copil care își urmează pasiunea are mai multe șanse să remarce oportunitățile vieții - chiar și într-un domeniu deja prea aglomerat, decât unul „înghesuit” într-o nișă de mare cerere. Dă-i șansa să-și studieze pasiunea și timpul va dovedi dacă poate face din asta o meserie sau se va reorienta pentru studiile superioare. Altfel, la vârsta maturității, când va căpăta putere de exprimare, își va reorienta opțiunea de studiu pentru ceea ce acum îi este interzis.
Copil. Gândește-te ce admiri la părinții tăi și ce-ți place cel mai mult în ceea ce-i privește. Ceea ce admirăm tindem să alegem, de aceea, întreabă-ți părinții cum au făcut să aibă mai mult timp liber, cunoștințe relevante despre anumite domenii sau capacitatea de a duce în paralel mai multe activități. Dacă încă nu ai niște opțiuni în care să crezi, a intervieva adulții pe care-i admiri îți poate aduce informații relevante și pe care nu le găsești în orele de orientare profesională, discuțiile cu colegii sau serialele de pe Netflix.
2. „Știință și așteptări” vs. „Realitate și dezamăgire”
Părinte: „Cel mai bun liceu din oraș” nu scoate garantat cei mai buni elevi din oraș. Te aștepți ca odată intrat la un liceu bun, copilul tău să capete șanse ceva mai bune pentru viitor. Din păcate, „cele mai bune licee” sunt cotate în funcție de notele pe care elevii le obțin la bacalaureat sau în competițiile naționale. Ia în considerare că neuroștiințele au dovedit faptul că adolescenții au nevoie de mai mult timp de odihnă, creierul lor definitivează unele procese, precum capacitatea de decizie și concentrarea. Cu cât li se creează oportunitatea de a fi prezenți într-un cadru ideatic în care să-și dezbată punctele de vedere, cu atât capacitatea lor de a lua decizii și a fi bine echilibrați psiho-emoțional crește. Imaginează-ți dacă în liceul ăla „bun” ar putea fi acceptat să rezolve o situație și altfel decât ca în manual.
Copil: Să mergi la cel mai cool liceu din oraș nu înseamnă că vei avea parte de cele mai tari experiențe. Uneori, în mediile care par relaxate, regulile sunt mai ferme decât în cele care par stricte. „Coolness”-ul în liceele moderne este ținut în frâu prin reguli mai dure decât în liceele despre care știi că regulile nu se negociază. Alege un liceu în care să te identifici cu profilul și opțiunile de studiu, lăsând detaliile de distracție ca opțiuni pentru locurile în care îți vei petrece viața socială în următorii 4 ani. În plus, ține cont că mediul în care vei trăi următorii ani te va marca pentru toată viața și vei înțelege exact de ce se spune că ești aidoma celor care te înconjoară.
3. „Copilul tău va greși” vs. „Părinții tăi nu sunt perfecți”
Părinte: Copilul tău va greși chiar și atunci când pare perfect pregătit, la problema pe care a repetat-o de nenumărate ori sau în situația care arăta că nu-i va ridica nicio problemă. La această vârstă, folosește eșecul lui ca un instrument de predare, nu pentru a-i dovedi că viața e o continuă pedeapsă. Oricare ar fi rezultatul final al examenului de capacitate, îndeamnă-l să găsească soluții viabile din locul în care se află. Ideea „în tot răul e și un bine” sigur a fost inventată de un om care nu a trecut prin anxietate. O astfel de atitudine, de a găsi soluții viabile chiar și atunci când situația nu e roz, este ceea ce diferențiază oamenii obișnuiți de cei extraordinari. Un adult care respinge eșecul copilului său este un părinte care predă vinovăția fiicei sau fiului său, emoție care va fi repetată în viața tinerilor, pentru că mereu repetăm ceea ce învățăm la această vârstă. De exemplu, amintește-i copilului tău că nota de la care pornește la examenul de evaluare națională este 0, nu 10, așadar, indiferent de rezultatul obținut, este imposibil să-și scadă media, așa cum de multe ori se exprimă elevii.
Copil: Părinții tăi te vor îndruma cum știu ei mai bine. La rândul lor, au fost îndrumați așa cum bunicii tăi au crezut de cuviință. Ține cont că sunt angrenați în realitatea – reală, în tumultul vieții și au responsabilități care le depășesc pe ale tale. Totodată, realizările lor pot fi cu mult mai multe ca ale tale, dat fiind faptul că și ocaziile în care și-au exprimat alegerile, vocația, talentele, cunoștințele sau atitudinea, sunt mai diverse decât ale tale. Cu toate acestea, pot greși. Nimic din ceea ce fac (rău) nu este voit în acest fel și toate deciziile care ți se dovedesc a fi nepotrivite, pot fi schimbate. Fii bun și tratează-i așa cum ți-ai dori să fii tratat/ă atunci când faci o boacănă.
4. „Fiecare părinte are copilul pe care l-a crescut” vs. „Fiecare copil are părintele pe care l-a educat”
Părinte: Copilul tău e om mare. Succesul ce vine de-acum înainte și cel de până acum i se datorează! Din eșecul lui, însă, ești invitat să îți asumi, căci ființa aceasta care acum își decide viitorul a crescut din tine și s-a înălțat din bunătatea și experiența ta, din bucuriile și tristețile tale, din felul în care tu ai știut să îi arăți calea.
Copil: Părinții tăi au făcut față devenirii tale. Or, dimpotrivă, au stat pe margine și te-au lăsat să te desfășori pentru că rezultatele tale s-au văzut și încrederea lor în tine este la cote maxime. Totuși, dacă palpitațiile pe care le-ai adus au fost mai mari decât urmărea unui film horror, nu te mira că anxietatea lor în ceea ce privește viitorul tău este atât de mare. În viață, rezultatele tale vorbesc în locul tău, nu doar în fața părinților tăi, ci în fața lumii, începând de acum!
Succes copiilor și felicitări părinților pentru ajungerea la acest prim prag de maturitate a copiilor voștri!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cel putin eu am avut ce invata de la ei.