Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Examenul picat al ministrului Educației

Valentin Popa - Foto Octav Ganea

Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

Ceea ce face în ultimele luni, mai ales în ultimele săptămâni dl. ministru al Educației a provocat reacții din partea corpului academic din România: studenți și cadre didactice, universități vizate au reacționat față de modul barbar în care un ministru, profesor universitar, rector al unei universități acționează în managementul (defectuos) al unui sistem, Educația, considerat, conform legii, o „prioritate națională”. Punctul de plecare – noile cifre de școlarizare – este, de fapt, un indicator al unei problematici mai complexe decât efectele unei proaste decizii manageriale de sistem. Și are de-a face cu un mare complex cultural-educațional, tipic pentru guvernări unde este cultivată lipsa performanței, a meritului, a excelenței prin favorizarea analfabetismului funcțional la nivel guvernamental.

Imixtiunea proastă a politicului. De fapt, încă înaintea numirii sale în postul de ministru, s-a produs un prim eveniment cu consecințe grave care prevestea deriva dirijată prost politic a Educației: au fost 45 de rectori care au semnat, în două valuri susținerea unei propuneri politice (PSD, în acest caz) pentru postul de ministru al educației. Ce este grav aici? Faptul că acești rectori și-au permis, într-un gest care aduce aminte de adeziunile față de acțiuni/figuri ale partidului comunist, să încalce decis și fără rușine, un principiu al autonomiei universitare prin care politicul nu are ce căuta în universitate. Mai exact, Legea Educației afirmă, între principiile care guvernează Educația, și pe acesta: „principiul libertății de gândire și al independenței față de ideologii, dogme religioase și doctrine politice;” (art.3, litera „n”). Rectorii au adus atingere acestei independențe și au preferat dependența față de politic. Dar și, la art.114, (4): „Instituțiile de învățământ superior pot fi de stat, particulare sau confesionale. Aceste instituții au personalitate juridică, au caracter nonprofit și sunt apolitice.” Urmarea acestui fapt: s-a creat un precedent periculos pentru autonomia universitară care se vede, astfel, agresată de acțiunea politicului. În mod normal, Consiliul de Etică și Management Universitar (CEMU) de pe lângă Ministerul Educației ar trebui să se autosesizeze în cazul celor 45 de rectori. Chiar au datoria, conform propriului regulament. O va face? Firește că NU. Doar e vorba de cei care și-au angajat universitățile în a susține candidatura politică a actualului ministru! Mi se pare o coterie rușinoasă. Membrii CEMU oare nu își pun nicio întrebare privind propria probitate, propria onoare?

Imediat după producerea acestui fapt, Universitatea din București (împreună cu SNSPA) ia poziție publică privind politizarea managementului universitar, afirmând limpede: ”În toate statele dezvoltate, neimplicarea politică a conducerii universităților este o garanție a faptului că opiniile specialiștilor din instituțiile de învățământ superior (…) sunt rezultatul expertizei acumulate în decenii de muncă și nu sunt influențate de factori externi spațiului academic.” Oare ce semnal au transmis cei 45 de rectori propriilor comunități academice atunci când și-au pus semnătura pe adeziunea la propunerea unui partid politic? Cu excepția Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică (al cărei Senat a dezavuat semnătura propriului rector!) și a câtorva reacții din partea mediului academic, chestiunea n-a produs vreo luare de poziție fermă, consistentă.

Primul ordin. Proaspătul ministru fusese pus sub lupa presei, de când se vehicula numele său pentru postul de ministru la Educație, prin suspectarea de autoplagiat. Pentru cel care afirma limpede cristal, când era audiat la comisiile de specialitate ale Parlamentului, că: „„Este păcat că umbrim aceste valori ale învățământului românesc printr-o scoatere în evidență a unor elemente nu atât de importante, cum ar fi plagiatele”, e de înțeles că problema (auto)plagiatului nu e, etic și ca integritate, vreuna importantă. Ea „întinează” valorile, cu un verb – în varianta actuală, soft, devine „umbrește” – care a făcut carieră în discursul ceaușist și, apoi, iliescian. A doua zi după afirmația de mai sus, rectorul Universității din București, prof. Mircea Dumitru, își dădea demisia din CNATDCU în semn de protest față de afirmațiile propusului candidat la funcția de ministru al…Educației. Care, abia relocat de la Suceava la București și numit, dă primul ordin: introducerea obligatorie din 2018/2019 a cursului universitar de „Etică și Integritate academică” la toate ciclurile de studii: licență (opțional; etica, integritatea sunt…opționale, firește), masterat, doctorat. 

Foarte frumos! Arătăm cum ne interesează ceea ce (ne) lipsește: etica, integritatea. Și, ca excelent manager, nu facem vreun studiu, nu consultăm specialiștii, nu evaluăm impactul, resursa umană necesară (avem noi atâți specialiști în Etică, în…Integritate?). Cum e motivat ordinul? În niciun fel! Ordinul e dat cu o zi înainte să apară articolul Emiliei Șercan care îl suspecta de autoplagiat. Totul se întâmplă între 28 și 31 ianuarie anul acesta. Concluzie: vreți etică, vreți integritate, las’ că vă dau io, na-vă, ia să-mi faceție mie cursuri de etică și integritate la universitate ca să vă băgați mințile-n cap. Dar, poate, dl. ministru, în onestitatea sa, s-a gândit repede: da’ dacă e vreo problemă cu…astea, etica, integritatea, ia mai bine să învețe copiii ce înseamnă. Studenții, că noi, adulții...La această oră, universitățile (serioase) au probleme cu introducerea acestui curs: curiculă, fișa disciplinei, norme didactice, resurse umane competente, spații etc. Modul acesta de a concepe Educația, pe fast-forward, nu denotă niciun grăunte de management responsabil, eficient, bazat pe vreo viziune etc. Nu, e un ORDIN. Păcat. Căci chestiunea ar fi meritat o investiție mai profundă, mai responsabilă. În beneficiul tuturor. Profesori, studenți, personal administrativ.

Dar cum poate fi educat ministrul Educației astfel încât să înțeleagă ceea ce face? Dar domnia sa nu mai trebuie, nu mai poate fi educat căci este un excelent manager, recomandat de 45 de rectori, agreat de conducerea politică a țării.

Răspunsul profesioniștilor și al specialiștilor. Cea mai recentă ispravă a dlui ministru privește cifra de școlarizare pentru 2018/2019¹. Fără vreo metodologie – deși avea una la îndemână, gândită de CNSPSIS , schimbat de ministru înainte de recenta ispravă,  – repartizarea locurilor la licență, masterat și doctorat a fost făcută neprofesionist, partizan și în răspărul unor certitudini – marile și performantele universități din România – pentru a acredita periculos neadevăruri. Universitatea din București, din nou, este aceea care, fără ezitare, ia poziție față de decizia ministerială (11 aprilie). În fața valului crescând de critici, reacții negative față de decizia ministrului, acesta prezintă, în conferință de presă, (16 aprilie) explicații privind cum a ajuns să producă alocarea locurilor. Răspunsul profesioniștilor din Educație, al specialiștilor demonstrează clar unde și cum a greșit ministrul. Unul dintre neadevăruri, bazat pe cifre/statistici fie vechi, fie neconforme cu realitatea, produse în documentul prezentat cu ocazia conferinței de presă, privește ponderea excesivă a trunchiului domeniilor și specializărilor socio-umane în detrimentul celor inginerești. Demonstrarea neadevărului a fost făcută atât de autorii articolului menționat mai sus, semnat de prof. Bogdan Murgescu (23 aprilie), dar și prin excelenta demonstrație privind cifrele făcută cu câteva zile mai devreme de prof. Mihai Păunescu (18 aprilie). Acestora li se adaugă poziția Senatului Universității din București (18 aprilie) care, alături de poziția de susținere a Sindicatului personalului didactic Alma Mater din universitate, indică gravele erori comise de ministru. Să nu uităm și că Facultatea de Drept a UB, direct țintită, depreciativ, de către dl. ministru, a reacționat, la rându-i, pe 19 aprilie.

Vor fi puse aceste întrebări? Observăm, din cele de mai sus, câteva lucruri care indică o progresie agravantă a proastei gestionări în sistemul Educației. Aceste lucruri le voi formula sub forma unor întrebări care ar putea/ ar trebui să fie puse mâine, la audierea ministrului Educației, la Parlament, organizată în urma acțiunilor ministrului și a luărilor de poziție instituționale din mediul universitar (reacții atât ale corpului academic cât și ale celui studențesc și greva japoneză de la Universitatea din București).

1. Aveau dreptul cei 45 de rectori să angajeze universitățile lor în susținerea, la funcția de ministru al Educației, a unei candidaturi propusă de un partid politic? Ce elemente de legislație academică susține acest demers care lezează autonomia universitară și admite, periculos, imixtiunea politicului în mediul academic. Dl. ministru nu pare să vadă vreo problemă din moment ce, în documentul produs la conferința de prosă din 16 aprilie, se referă senin la faptul că documentul „NU reprezintă rezultatul asumării/neasumării scrisorii de susținere a lui Valentin Popa, la începutul mandatului său”, dar modul în care au fost făcute alocările arată limpede că mai ales universitățile mari, ai căror rectori nu au semnat scrisoarea de susținere a excelentului manager de la Suceava, au fost afectate. Fără explicații. Când au fost date, explicațiile au fost contrazise de realitatea statistică.

2. De ce Consiliul de Etică și Management Universitar (CEMU), consiliu consultativ al MEN, nu reacționează față de angajamentul celor 45 de rectori? De ce nu reacționează, prin autosesizare, și față de dl. ministru care și-a permis să ofenseze Universitatea din București atunci când s-a mirat de ce i s-a acordat, la evaluarea ARACIS, „gradul de încredere ridicat”? Sau atunci când considera plagiatul ceva nu atât de important? Atacul la marile universități, pregătit prin Consiliul Național al Rectorilor (condus de „admirabilul” domn Sorin Câmpeanu, cel care, vă amintiți, îi așternea la picioare unui prim-ministru dovedit plagiator, calea legală să…renunțe la titlul de doctor), denotă o țâfnoasă reacție față de instituții de învățământ superior care s-au ilustrat și în emergența și consolidarea României moderne (că tot sărbătorim în acest an Centenarul Marii Uniri!)

3. Cum explică dl. ministru că decizia luată contribuie la înțelegerea faptului că universitățile, în relație cu piața muncii, se ocupă de Specializare, nu de Calificare? De fapt, poate dl. ministru să expună în câteva minute ce crede domnia sa că este o universitate, azi, în Europa? Dl. ministru nu a produs documente prin care să facă mediul academic și opinia publică să observe cunoașterea de către domnia sa a dinamicii pieței muncii din România, a dinamicii urban-rural atunci când e vorba de accesul la universitate. Pe ce se bazează, de fapt, dl. ministru? Pe …Programul de guvernare (mai ales pp. 65-66, în prima variantă sau pp.88-90 în varianta din 2018)?

4. Cum explică dl. ministru că a decis alocarea locurilor la doctorat în absența unei evaluări a școlilor doctorale, de pildă? Corespunde aceasta Programului de guvernare unde citim: „Creșterea calității și relevanței programelor de studii universitare, inclusiv prin îmbunătățirea cadrului metodologic de autoevaluare și evaluare externă, la toate nivelurile de studii?”

5. Corespunde decizia dlui. ministru unor preocupări dovedite privind ceea ce scrie tot în Programul de guvernare: „Realizarea clasificării instituțiilor de învățământ și ierarhizarea programelor de studii, printr-un proces transparent, pe baza unor criterii relevante în raport cu rolul universităților în societate, ca un instrument util pentru viitorii studenți în alegerea unui parcurs academic care să răspundă așteptărilor lor, dar și pentru eficientizarea cheltuirii fondurilor publice?” Decizia luată îi ajută pe studenți, mai ales pe aceia care vor universități bune/foarte bune?

6. Deciziile luate corespund clamatei susțineri de către MEN a noii filosofii inaugurate de către președintele Franței (în discursul din 26 septembrie 2017 de la Sorbona) privind universitățile europene? Cum va putea spera vreo universitate din România să intre în lotul experimental de 20 de universități europene când MEN se comportă ca un vătaf prin decizii, ordine arbitrare, în răspăr cu valoarea Educației de performanță de la noi? De altfel, e limpede, din ministeriate anterioare, produse de același partid, că orizontul cultural/educațional îngust al managerilor de sistem indică un profil de ministeriabil care dă fiori. De la ștergerea podelei îngălate a democrației românești cu limba română, la comportamente stângace sau brutal-autoritare, vedem în ultima vreme un spectru larg al barbariei educaționale întruchipată de cei care ar trebui să manifeste deschidere, integritate în funcția publică, cultura domeniului Educației și, în genere, un orizont spiritual care ar trebui să treacă dincolo de gândirea după dictare.

Mi se pare că dl. ministru ratează, într-o guvernare venită după un scor electoral confortabil, dar care a produs deja mari disfuncții, calea bunului simț și a unei logici simple. Noul stalinism din Educație, prin care competenței, profesionalismului, specialiștilor, li se preferă guvernanți care se comportă ca și cum universitățile bune/foarte bune din România s-au născut peste noapte, poate face ravagii.

Problema de acum nu este a unei decizii (nefundamentate) cu efect de bulversare a sistemului Educației. Nu atât cifra de școlarizare redusă la mari universități și alocarea suplimentară la altele care (încă) nu sunt de găsit în clasamente internaționale, e ce îngrijorează. Ci un complex de inferioritate manifest față de cei care știu și care trebuie sancționați prin uniformizare. Ministerul e ancorat acum într-o politică cu efect distructiv prin neacceptarea profesionalismului prob, a competiției, excelenței, evaluării corecte – principii care ar susține, cum se știe din alte cazuri, o Educație performantă, în beneficiul societății, în ansamblu – totul cu puțină vreme înainte de asumarea de către România a președinției Consiliului UE în 2019. Ce mi se pare simptomatic în acest context european, unde calitatea de cetățean care trăiește în democrație ar trebui să fie întărită, este că acele domenii unde această calitate se poate măsura, dincolo de salariu, adică Sănătatea și Educația, sunt cele mai corodate de un politicianism barbar care trage România în jos și slăbește conștiința performanței social-economice. Dar și a performanței democratice.

Pedeapsa. Educația în România este sancționată pentru nivelul de performanță atins până acum. Măsuri ca acestea produc corupție în mediul academic, în loc să o diminueze, reduc transparența, anemiază scutul de integritate al universității, autonomia sa, și sunt tot ce poate fi mai opus politicilor europene lasate de Consiliul Europei, de pildă. Măsuri luate de un ministru care tocmai a picat un examen important. Sper să nu aibă dreptul la …restanță, în toamnă. E de sperat ca mâine, la audiere, acesta să nu ne facă să ne amintim de copila de trei ani de la Pitești pusă să stea în cap în fața unor guvernante. Mai ales să nu ne facă să ne gândim la părinții ei, la educatoarea ei care s-au bucurat de așa performanță. Copila era inocentă. Ministrul nu este. Copila va prinde programul de dezvoltare a României gândit pentru până în 2040 de un comando politic de specialiști performanți în dezastrele guvernării. Ce titlu de masterat, ce teză de doctorat: Dezastrele guvernării!

Am scris acestea cu gândul la colegii mei, colegele mele, studenții noștri, la aceia și acelea care cred în onestitate, corectitudine, responsabilitate, transparență, integritate în actul educațional, la cei și cele care vor să facă studii în universități din România pentru că au încredere în oamenii Școlii performanți, foarte buni în didactic și în cercetare, au încredere că e posibil să faci studii de calitatea europeană în România. În afară de ei și ele, cine mai crede? Cât suntem de dispuși să lăsăm deoparte rezerva, neutralitatea academică pentru a susține valorile simple ale unei Școli neagresate de politic, de vraiștea morală și de competențe ale unor vremelnici titulari de funcții? Până nu e prea târziu.

¹ Profesionalismul, competența ministerială, reflectată și de (încă) o postare pe Fb de azi, 23 aprilie, a lui Claudiu Tufiș, :

„Să vă mai spun una frumoasă cu alocarea locurilor la licență după metoda lui Popa (am descoperit-o discutând cu Ionela Baluta).

În 2017 Universitatea din București a primit 4310 locuri la licență. În 2018 a primit 4250 de locuri. Bun, o scădere de 60 de locuri – e o scădere, dar minoră.

Dar …

Ce nu au observat mulți a fost faptul că cele 4250 de locuri nu sunt, de fapt, 4250, ci sunt suma a cinci tipuri de locuri:

* locuri alocate statistic – 3743

* locuri pentru absolvenții de licee din mediul rural – 143

* locuri destinate formării cadrelor didactice – 227

* locuri pentru domeniile prioritare de dezvoltare – 76

* locuri pentru romi – 61

Dintre aceste cinci tipuri de locuri, doar cele repartizate statistic și cele pentru romi, în total 3804 locuri, pot fi repartizate după cum vrea universitatea.

Pentru celelalte trei categorii – rural, cadre didactice și domenii de dezvoltare – ministerul a impus condiții privind modul în care universitățile pot aloca aceste locuri. Mai exact, ministerul spune următoarele:

(1) locurile destinate ruralului (143 la UB) pot fi ocupate doar de absolvenți ai liceelor cu sediul în rural. Este în mod clar o discriminare față de elevii care locuiesc în rural dar care aleg să urmeze studiile liceale într-un liceu din oraș. De exemplu, elevii care locuiesc în Apahida dar aleg să nu meargă la Liceul tehnologic din Brănești ci la un liceu din Cluj Napoca, făcând naveta 30 km, nu pot candida pe aceste locuri. Deși locuiesc în mediul rural, nu au acces la locurile pentru absolvenții din rural, doar pentru că ministerul a ales să definească ruralul în funcție de liceul absolvit, nu în funcție de rezidență, cum se definește în toate statisticile oficiale.

(2) locurile destinate formării cadrelor didactice și cele pentru domeniile prioritare (în total 303 la UB) sunt repartizate *în plus* față de cele alocate în 2017 pentru programele de studii corespunzătoare (cele care formează cadre didactice și cele din domeniile prioritare). Aici ministerul încalcă autonomia universitară (este treaba universităților să stabilească ce priorități au și cum alocă locurile în universitate).

Mai mult, ministerul penalizează universitățile care și-au stabilit dimensiunea programelor de studii pe baza propriilor estimări privind cererea din partea studenților. De exemplu: dacă în 2017 ai avut un program cu cifră de școlarizare de 100 de studenți (să zicem istorie, program care pregătește profesori de istorie), cifră stabilită pe baza datelor din anii anteriori, acum poți aloca locuri pentru viitorii profesori (deși ei oricum se formau ca profesori și fără locuri puse de-o parte special pentru ei) doar în plus față de cele 100 care existau în 2017. Dacă cifra de școlarizare era stabilită pe baza unei prognoze, nu mai ai ce adăuga în plus, pentru că estimatul universității era că vor fi 100 de admiși.

Astfel, alocarea ministerului va face ca programele de studii bine dezvoltate să nu poată oferi locuri în plus, ceea ce înseamnă că o parte din aceste locuri vor fi returnate ministerului pentru realocare. Ministerul pleacă de la ipoteza că elevii se vor duce să se facă profesori de istorie în proporție mai mare decât se duceau anul trecut, doar pentru că văd locuri în plus alocate pentru profesorii de istorie. E o ipoteză care va fi infirmată, pentru că elevii nu își aleg cariera în funcție de ce mai visează ministrul educației atunci când nu e ocupat cu compusul de poezie patriotică.

Mai mult, de vreme ce ministerul zice „îți dau 4250 de locuri, dar 303 le poți repartiza doar unor anumite programe de studii” rezultatul va fi că cele 303 locuri alocate astfel vor fi tăiate de la alte programe de studii. Ca să dau în continuare exemplul istoriei, pentru a menține același număr de locuri ca anul trecut, istoria va trebui să taie din locurile de la istoria artei și să adauge la specializarea istorie, încercând să convingă candidații că e mai bine să facă istorie, pentru a ocupa locurile destinate formării cadrelor didactice, decât istoria artei.”

Articol publicat pe blogul autorului. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu știu pentru alții dar pentru mine contează și ambalajul : arată și cu pălărie și fără pălărie ca un magraon (boss țigănesc).
    • Like 1
  • GabiC check icon
    Asta ar fi un summum al raboiului ministrilor (sper- de tristă şi irepetabilă amintire).
    Poate - daca ar fi fost stranse toate mizeriile "educației" din ultimii 28 de ani- cu mici "evadari"- am putea constata dezastrul.si distrugerea din Educatie, alaturi de Cultura, Sanatate si Cercetare (ca să le leg doar pe cele inrudite).
    Totusi si aici se scapa din vedere o nedreptate legala:
    De ce țiganii (şi mai lăsați-mă cu "rromii" ca asta e o denumire sintetică) au locuri speciale (la fel ca si in licee) in timp ce copii "normali" trebuie sa lupte pentru ele?
    Nu-mi amintesc (decat in rare cazuri) de tigani eminenți care sa fi facut cinste naționalității lor, insă si asta e o forma de discriminare la fel de bună de pus pe tapet ca si cea in care se iau locuri de la o Universitate Recunoscută (litere capitale voite) si se repartizeaza la una fara vreo reputatie.
    • Like 0
  • 2T e în război cu justiția, Pamblipopa cu educația, Lolguța cu munca... cam tot guvernul, dacă te uiți mai bine, e în război cu România, cu instituțiile ei. Parcă ar fi forță de ocupație!
    • Like 2
    • @ Ionut Catalin Dimache
      Vai ce rau sunteti! Pai ati uitat sa mentionati vataful sef (sau, ma rog, vatafelul - ca devine din ce in ce mai mic, chiar daca nu realizeaza), onor infractorul dragnea.
      O asa omisiune este de-a dreptul impardonabila!
      • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult