Acum 4 ani, înaintea campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, scriam că-mi doream o „criză belgiană” pentru România. Mi se părea perfect posibilă, după cum se prefigurau rezultatele alegerilor; mi se părea și necesară, pentru a lăsa economia să-și revină, fără prea multe intervenții din partea statului. Ne aflăm într-o perioadă similară, cu semne de întrebare și cu nervozități, așa încât mai fac o încercare, tot înainte de-a intra în campania propriu-zisă.
Mediul politic pare să se fi schimbat doar în sensul c-au apărut partide noi (încă neclar dacă funcționale), iar accesul la competiția politică are reguli noi (încă neclar dacă echitabile). Întrebarea ar fi dacă există motive pentru care, în decembrie, în acest peisaj, s-ar putea (sau ar merita?) să fie învestit un Guvern Cioloș II?
„Criza belgiană” mi se părea perfect posibilă, acum 4 ani, tocmai pentru că sondajele prefigurau intrarea în Parlament a foarte multor grupuri politice mici, dar cu valoare pivotală mare. Între 2013-2016, am avut 4 Guverne: Guvernul Ponta II (PSD, fostul PNL, fostul UNPR, fostul PC), Ponta III (PSD, fostul UNPR, fostul PC, UDMR), Ponta IV (PSD, fostul UNPR, ALDE=fostul PC+o aripă din fostul PNL), respectiv Guvernul Cioloș („susținut” de fostul PNL+fostul PDL=actualul PNL, de PSD, fostul UNPR și, parcă, de UDMR). În viitorul Parlament, se pare că vom avea sigur PSD și actualul PNL, foarte probabil și UDMR, plus câteva partide mici, despre care încă nu știm sigur: ALDE, USR (nou-înființat), poate PMP (o aripă din fostul PDL+fostul UNPR), poate PRU (o aripă din PSD).
În ultimul an, Guvernul Cioloș a fost, oarecum, expresia crizei pe care o anticipam (sau chiar așteptam) acum 4 ani. Doar că a venit vreo 3 ani mai târziu… Oare va dăinui și-n 2017 sau chiar mai departe, această expresie românească a unei „crize belgiene”? Acuma, nu știu dacă mai e de dorit, dar cheia este tot la formațiunile politice mici, cu valoare pivotală mare, dacă intră în Parlament: UDMR, ALDE și, eventual, PMP, dintre cei vechi, respectiv USR, dintre cei noi. Să ne uităm un pic la ce urmează să se-ntâmple în viitorul apropiat, pentru a ne da seama dacă e de dorit să continuăm cu acest aranjament non-partizan (sau bi-partizan?), pus în operă de Guvernul Cioloș:
* În 2017 și 2018, din motive externe (vezi mai ales Polonia și Ungaria), la pachet cu cel mai important eveniment intern (Centenarul Marii Uniri), e de așteptat ca partidele să îmbrățișeze o retorică populist-naționalistă din ce în ce mai accentuată; un Guvern de independenți ar putea fi mai reținut în retorică, dar nu știm sigur dacă și în acțiune.
* În primăvara 2019, România va deține președinția rotativă a Consiliului UE, treabă pentru care Guvernul (și Președinția?) ar trebui să identifice și să instruiască un număr de cel puțin 200, dar mai bine 500 de oameni; partidele sunt mai bine echipate să facă față acestei provocări, pentru că au rețele, dar nu știm dacă au oameni de calitate.*
* După alegerile locale și parlamentare din 2020, România va avea o perioadă de posibilă stabilitate politică (adică fără alegeri) până în 2024; în acel an, vom avea toate 4 tipurile de alegeri (locale și europarlamentare în primăvară, parlamentare și prezidențiale în toamnă); apoi, încă 4 ani de posibilă stabilitate, până în 2028.
Cu alte cuvinte, rezultatul alegerilor din 11 decembrie și majoritatea pe care se va construi noul Guvern ar putea determina felul în care va arăta viața noastră timp de un deceniu și ceva, indiferent de ce va decide «comisiul prezidențial pentru proiectul de țară», care deja a pornit greșit. Ce ne poate pregăti mai bine pentru provocările care vor urma: un Guvern politic sau unul de tehnocrați/independenți? Răspunsul cel mai la îndemână ar fi să nu dai vrabia din mână pentru cioara de pe gard, dar principiul este că guvernările trebuie să fie asumate politic! Acuma, noi știm că avem marele talent de-a ne pune singuri în situații de criză, cu demisii spectaculoase și răsturnări neașteptate de situație. Știm și că durata medie a unui Guvern nu depășește 2 ani, iar „vina” o poartă, de cele mai multe ori, formațiunile mici, cu valoare pivotală mare.
Eu cred că, indiferent de rezultatul alegerilor din 11 decembrie, în iarna 2018-19 vom avea alt Guvern decât cel care va fi învestit la finalul lui 2016. Fie din cauza competiției dintre Palatele Cotroceni și Victoria, fie din cauza unor evenimente legate de Centenar ori de pregătirile pentru Rotativă, fie din cauza apropierii alegerilor europarlamentare din primăvara 2019 ori a celor prezidențiale din toamna 2019, fie din orice altă cauză, eu cred că formațiunile politice mici vor pivota la un moment dat. Asta înseamnă că avem de ales între două variante posibile, care depind mai mult de „înțelepciunea” politicienilor decât de votul popular din decembrie:
A. Învestim un Guvern politic acum (chiar și minoritar, la nevoie), dar cu oameni integri și competenți (deși Președinția încă nu a făcut curățenie în propria ogradă), înțelegând că tehnocrații se încălzesc pe margine și, foarte probabil, vor reveni în decembrie 2018.
B. Învestim tot un Guvern tehnocrat acum, care pregătește tot ce e necesar, face ordine și curățenie peste tot, investește banii cu cap, înțelegând că va fi înlocuit, în decembrie 2018, cu politicieni integri și competenți, care să dea bine în pozele din timpul Rotativei.
Unde avem dificultăți? În primul rând la nivelul partidelor, care încă nu au învățat (nici chiar cele noi!) un lucru elementar: voturile din ziua alegerilor și banii pentru reclama din timpul campaniei electorale vin de la oameni și se câștigă cu oameni! Programele lor politice rămân abstracte, sunt neclare, nu arată nici cum, nici unde, nici de ce ar fi relevante pentru agenda omului obișnuit. Și nu sunt propagate mediatic de oameni pasionați de acele subiecte, care să insufle și să motiveze alegătorii sau donatorii. De exemplu, toate partidele au ratat ocazia de a-și atrage și securiza votanți și donatori în septembrie, când ar fi putut să-și pună candidații și programul politic în contact direct cu alegătorii.
(Clic pe imagine pentru a mări)
Dacă urmau sugestiile avansate încă din martie, partidele fi aflat foarte repede care le sunt oamenii cu priză la public, care dintre politicieni sunt percepuți drept integri și competenți. Ar fi știut care dintre oamenii de partid merită să fie pe listele de candidați și pe ce poziție în listă. În urma acestui test, ar fi descoperit care dintre oamenii lor merită să fie mai temeinic pregătiți pentru eventuale poziții ministeriale, într-un posibil guvern de coaliție. Nu în ultimul rând, ar fi avut acces nemijlocit la un bazin electoral neexplorat până acum și-ar fi putut testa limitele noii legi a alegerilor parlamentare față cu instrumentul unor (cvasi-)alegeri primare. Cu alte cuvinte, din lipsa unor minimale cunoștințe de management, partidele au ratat oportunitatea de-a capitaliza noi instrumente de interacțiune cu alegătorii și cu donatorii; și să-și strângă semnăturile de susținere fără bătăi de cap ;)
Concluzia care se prefigurează este că, în condițiile în care partidele încă nu s-au deprins cu managementul, încă nu s-au reformat și n-au venit cu o ofertă convingătoare, cu oameni noi, pentru alegerile din 11 decembrie, ar merita să încercăm varianta B. Numai că principiul este că guvernarea trebuie asumată politic, de cel puțin un partid, iar aritmetica electorală ne arată că acel partid va fi, cel mai probabil, PSD. Singurul actor politic aflat în poziția de-a negocia (și de-a proiecta, de fapt!) varianta cea mai profitabilă pentru noi, cetățenii, este Președintele, pe baza art. 85 și art. 103 din Constituție. Paradoxul este, însă, că Președintele reprezintă statul, în timp ce noi, cetățenii, suntem reprezentați de Parlament. Așadar, învestirea unui Guvern Cioloș II ar fi soluția pragmatică, dar ea nu pare să fie posibilă nici teoretic, nici practic, în acest final de 2016.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Prin impunerea unui guvern peste vointa reala a Parlamentului dar cu complicitatea lasa a forului suprem al natiunii, Johannis, Ciolos si cei care sunt in spatele lor au comis un grav atentat la mecanismele democratice inca fragile ale Romaniei.
Ca si Basescu, Johannis a ales mijloace nedemocratice, extraparlamentare pentru a-si impune vointa personala.
Parlamentul trebuie sa decida ce guvern se instaleaza sau ce guvern pleaca.
"Mutarile in plic" aduse sau decise de Johannis nu sunt democratice. Sa nu confundam calitatea proasta, umana si intelectuala, a unor membri ai Parlamentului, cu menirea Parlamentului si cu importanta cruciala a acestei institutii pentru un sistem democratic real si sanatos in tara noastra.
Nu tin sa polemizez cu nimeni, mi-am exprimat doar un punct de vedere.
Nu va fi nici un guvern Ciolos 2 in decembrie, trebuie achitate urgent ”facturile” campaniei electorale, iar Ciolos nu-i ajută de loc. Faptul că se vor împlini 100 de ani de la unire, nu interesează pe nimeni. Adică vor fi ceva cozi la sarmale și ciolan cu fasole, eventual și o țuiculiță și cam atât. Patriotismul a murit de mult pe plaiurile mioritice, nu putem face comparație cu dezvelirea moaștelor sfintei Paraschiva, par exemple. Va fi ceva mai multă agitație pe la unguri, poate așa să se mai învolbureze apele, din punctul ăsta de vedere am rămas niște mămăligi neexplodate, stăm și încasăm. Politicieni care să ridice stindardul nu sunt, adică nu sunt credibili ... poate Băsescu dacă se hotărăște să joace cartea asta, dar și el a jucat deja în prea multe echipe și nu mai ști ce culoare are.
Europarlamentare?????? Come on!!! Când am fost noi interesați de ele? Niciodată! Am trimis acolo doar oameni din eșalonul doi sau trei, cu foarte mici excepții. Campania electorală la europarlamentare va fi tot despre ... naționale.
Și atunci ce va fi? Nimic nou. Și atunci ce vom face? Nimic.
Poate va veni o zi în care toată șleahta asta de Dragnea și Blaga și Tăriceanu va fi tunsă rasă și frezată, nu ca acum să stea pe margine și să chibițeze așteptând să se răcească plăcinta ca să poată mușca din nou fără să se frigă, și vor veni oameni noi, cu adevărat noi. Atâta timp cât tot ei vor fi la butoane n-are ce să se schimbe.