Foto: Getty Images
Românii muncesc între trei și cinci luni dintr-un an doar pentru a-și acoperi cheltuielile cu mașina personală, a spus Adrian Asoltanie, trainer de educație financiară, speaker și antreprenor, invitat duminica trecută la emisiunea „În fața ta” de la Digi24.
„Noi stăm foarte delicat în ce privește cheltuielile cu mașina personală. Românii sunt foarte pasionați de mașinile lor. Descopăr foarte des, făcând bugetul cu oamenii (la cursurile de educație financiară pe care le organizează -n.n.), că trei, patru sau cinci luni pe an muncește persoana respectivă doar pentru tablă și cauciucuri, fără să își dea seama că sunt o mulțime de cheltuieli acolo. Dacă îi întrebi, la o primă discutie - și cât te costă mașina, o să zică un plin, mă descurc, îmi ajunge un plin, dar când te uiți efectiv în buget, ai ITP, RCA, CASCO, rovinietă, parcare, spălat, cauciucuri. Plus deprecierea mașinii, care e vreo 15- 20% în fiecare an. În momentul ăla, trăgând linie, vezi că până în martie sau aprilie, muncești doar pentru mașină”, a explicat Adrian Asoltanie.
„Mașina pe care ți-o permiți de-adevăratelea este maximum venitul tău pe 6 luni, după părerea mea. Ca să nu reprezinte o cheltuială uriașă, să nu muncești o viață întreagă pentru tablă și cauciucuri, să îți permiți și viață pe lângă. Educația financiară despre asta este, despre viață, nu despre bani”, a afirmat trainerul de educație financiară.
Asoltanie a vorbit despre principalele categorii de cheltuieli din bugetul unei familii. O primă categorie ar fi economiile, iar bugetul recomandat ar fi între 10 si 15% din venituri, „de îndată ce ați luat salariul”. „După aceea avem cheltuielile vitale – mâncare, sănătate și igienă, aici ar intra 20- 25% din veniturile persoanei sau familiei, cuplului, după cum este cazul. După aceea avem cheltuieli cu locuința, 20-25%, aici intră și chiria sau rata. Cheltuielile cu transportul – recomandat ar fi între 3 și 5% din venituri”, spune Asoltanie.
O altă categorie de cheltuieli e zona de „cheltuieli mărunte”, unde intră „mici credite de nevoi personale, carduri de credit, împrumuturi pe la prieteni, neamuri, vecini - care ideal ar fi zero, dar dacă există, să nu reprezinte mai mult de 5% din veniturile familiei. Ultima categorie, „banii risipiți”. „ Aici intră viciile, multe dintre vicii sunt chestii repetitive, pariuri sportive, loto, păcănele care prin România sunt sport național”, spune el.
Emisiunea „În fața ta” de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită sâmbăta și duminica, de la ora 14.00.
Aflați și:
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Luăm următoarele cifre: salariu net 4000 lei, adică 800 euro, venitul pe 6 luni înseamnă 4800 euro. Adică bani cu care îmi pot cumpăra ceva la 10-15 ani vechime și cu un kilometraj de peste 150-170.ooo km. Fix când începe să pice. Ba ambreiaj, ba pompa de apă, mai o rugină, ba un dpf, un injector două și câte și mai câte. Bașca un casco mai scump, că deh, mașină veche,
Așa că, mai bine nu mă bag eu la o mașină nouă, chit că o iau în rate? Am garanție, nu mai stau cu teamă că-mi pică nu-stiu-ce-piesa, am casco mult mai mic.
Deci nu, mulțumesc! Domnule consultant, tine-ti sfaturile pentru naivi. Sunt sătul de mașini vechi in care tot bagi bani.
Educatia fianciara se face acasa, de mic, incepand cu banii de buzunar, nu pe internet.
Ca fapt divers, deja am alergie la toti "spicherii"astia ce se pricep la dat sfaturi, mai putin la ceva concret.
Si m-am mutat aproape de munca si scoala si mai inchiriez masina de 1-2 ori pe luna.
Dar mai intai a fost nevoie sa inlocuiesc fraza lacrimogena "nu imi peeermiit masina" cu: la venitul meu transportul public e suficient de bun. Si cel mai greu a fost cu schimbarea mentala, sa nu ma mai compar cu ceilaltii si sa nu ma intind mai mult decat mi-e plapuma.
El crede că ce îi place lui în viață la fel le place și altora. Dacă el privește mașina doar ca pe un mijloc util de deplasare, e treaba lui. Sunt alții care iubesc mașinile, nu neapărat cele exagerat de scumpe, dar mașini satisfăcătoare. Aceștia pot munci mai mult inclusiv pentru plăcerea aceasta de a merge cu o mașină pe care și-o doresc. Ce dacă e scumpă? Ce dacă se devalorizează? Întotdeauna m-a enervat când o mașină e privită doar ca o cheltuială inutilă. Bineînțeles că mașina nu e o investiție. Dacă o privești ca o investiție, normal că realizezi că nu e o investiție rentabilă. Dar pentru unii mașina nu e doar ceva practic, despre care să gândești în termeni de: ”cât am cheltuit, cât am obținut la revânzare, deci câți bani am pierdut”. Mașina a devenit o cheltuială necesară, pe care ți-o asumi. După cât te lasă inima și veniturile, te străduiești mai mult sau mai puțin pentru această cheltuială, care nu aduce profit, ci satisfacție, în plus față de aspectul util.