Foto: Profimedia
Sunt sigură că dacă aș întreba zece oameni de pe stradă ce e ăla femicid, șapte ar ridica din umeri, doi ar spune că sună a ceva de la farmacie și unul ar zice că e vreo boală de picioare. Dar nu, nu e nimic exotic. E fix realitatea aia crudă în care femei ajung să fie omorâte doar pentru că sunt femei.
Ministerul Justiției zice acum că vrea să bage femicidul la „omor calificat”, cu închisoare pe viață. Și pe bună dreptate. Că altfel, de ani de zile, noi ne uităm cum zeci de femei mor, iar titlurile din presă curg: „tragedie”, „drama”, „crimă pasională”. De parcă ar fi un fel de telenovelă la televizor, nu o realitate în care femeile sunt vânate în casele lor, pe stradă, la muncă.
Problema e că legea, singură, nu face minuni. Dacă polițistul ridică din umeri și-i spune femeii bătute „hai, doamnă, că v-a mai lovit și data trecută și ați retras plângerea”, n-am făcut nimic. Dacă procurorul așteaptă să fie prea târziu, n-am făcut nimic. Și dacă vecinii tac pentru că „nu e treaba lor”, iar rudele spun „rabdă, că așa e căsnicia”, tot nimic.
Știți câte femei au fost ucise anul ăsta?
39.
Și vorbim doar de cazurile raportate. În paralel, peste 61.000 de situații de violență domestică în primele șase luni. Adică o țară întreagă de femei agresate și încă vii, până când nu mai sunt.
Și apoi ne mirăm. „Vai, cum s-a ajuns aici?”. Păi simplu: cu indiferență, cu normalizarea violenței, cu autorități care se mișcă greu.
Dacă femicidul va fi trecut în Codul Penal ca omor calificat, e un pas. Mic, dar necesar. Pentru că, oricât am ironiza, legea e și un semnal. Și uneori semnalele contează.
Dar să ne înțelegem: închisoarea pe viață nu aduce femeia înapoi. Nu șterge teroarea pe care a trăit-o, nu crește copiii rămași orfani și nu spală rușinea unui stat care a dormit. Legea pedepsește criminalii, dar indiferența noastră îi alimentează.
Și poate ar fi cazul să recunoaștem: femeile nu mor pentru că au ghinion. Mor pentru că le lăsăm singure.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La nr acesta de 39 femei ucise se adaugă destule femei bătute. Și asta și în mediul urban, nu doar în cel rural, la familii defavorizate.
Pe de alta parte, înțeleg ca suntem în scenariul "Petrica și lupul". Asa de multe și de absurde au fost derapajele feminismului, încât oamenii au căpătat un soi de lehamite și acum nu mai vor sa audă nici măcar un mesaj normal.
Dintre derapajele astea, amintesc, în multe cazuri, o incriminare absurda a bărbatului doar pentru ca e bărbat, reproșuri de patriarhalitate, de supremație, acuza de inegalitate socială etc. De ex, mie mi se pare ca societatea românească oferă drepturi și șanse egale femeilor cu bărbații. Nu am nevoie de cotă de femei la angajare, în politică sau alte domenii, ca să mă simt respectata sau ca să simt ca pot reuși. Nu mi se pare ca e normal sa ne plaseze cineva într-un război al sexelor, nici sa pornim vreo campanie de reproșuri și acuzații reciproce.
Alta deraiere a feminismului este, uneori, intransigenta lui în spețe în care femeile însele au păreri diferite unele de altele. Deci dacă știi ca subiectul e sensibil, nu ar trebui sa te apuci sa vorbești de "femei", la modul general și sa te erijezi în purtător de cuvânt. Da, poți deveni portavoce în chestiunea asta a violentei și a femicidului: cred ca nicio femeie nu vrea sa fie agresata sau ucisa. Dar hai sa ne abținem de la poziții radicale si de generalizare în ceea ce privește avortul, FIV etc, deoarece sunt foarte multe femei cu mentalitate pro viață și care consideră avortul nu doar o crima asupra copilului, ci și o violenta fizică și psihica asupra lor însele, o trauma greu sau imposibil de depășit. Alte spețe care mi se par nepotrivite, atunci când femeile încep sa se victimizeze, este educația sexuala, planningul familial, carieră versus familie, vârsta de întemeiere a unei familii etc. Aici deciziile sunt pur individuale și, iarăși, nu ar trebui sa avem vreun discurs feminist dominant care să ne învețe pe toate (și pe toți) ce să facem.
Serviti cu incredere, sa vedeti felul 2 " trans" cum e ... mama-mama !
deci daca un barbat omoara un barbat e doar crima, daca o femeie oamoara un barbat e crima normala, dar daca un barbat are curajul si tupeul sa ucida o femeie deja o crima speciala? care trebuie pedepsita mai diferit? pai nu suntem egali? nu pentru asta militeaza feminismul? pentru egalitate? sau toate animalele sunt egale, dar porcii sunt mai egali?
si hai sa vorbim si despre cele 39 de femei ucise anul asta. cat reprezinta cele 39 de femei din numarul de vreo 9,5 milioane de femei din romania?
dar hai sa vorbim despre altceva. despre cum toata media e luata ostatica de miscarea asta. daca vrei sa vorbesti si despre alteva, de eemplu despre cum femeile abuzeaza si bat copii esti dintr-o data misogin. daca vrei sa vorbesti si despre abuzul domestic unde barbatii si femeile sunt la fel de abuzatori verbal si emotional esti dintr-o data misogin.
daca vrei sa vorbesti despre o problema care afecteaza mai multi barbati pe an, cum ar fi sinuciderea, dintr-o data esti acuzat de misoginie ca vrei sa iei reflectorul de pe femei si sa vorbesti despre privilegiatii de barbati care se sinucid. NICI MACAR NU SUNT STATISTICI DESPRE CATI BARBATI S-AU SINUCIS ANUL ASTA. dar in anii trecuti media era cam de 1500 de an. cam de 40 de ori mai mult decat femeile ucise,
cu cat se insista mai tare pe genul asta de mesaje cu atat lumea o sa fie mai indiferenta, mai ales cand vede cat de artificial si gretos e totul legat de miscarea "de egalitate" feminista care cere privilegii peste privilegii, iar barbatii sunt acuzati ca sunt plin de privilegii.
RUSINE REPUBLICA PENTRU ASA ARTICOLE!
Am cunoscut recent o familie (din fericire fara copii). Au programe de serviciu diferite. Sotia, cand pleaca de acasa isi incuie sotul in casa si ii ascunde telecablul pentru a nu viziona emisiuni TV penreu ca,,nu merita,, Se cearta pe strada sii ii da cu poseta in cap in public. Cei din apartamentele invecinate aud tot timpul tipete si certuri din apartamentul lor. (tipetele numai din partea ei) O cearta, intr-o seara, a fost deosebit de instructiva:
- Ce vrei amaratule, cum crezi ca ... Eu am fost curva de lux in Italia si m-am culcat (de fapt a zis expresia directa) numai cu milionari!
Apartamentul a fost cumparat de parintii lui si ea l-a convins sa il doneze mamei ei.
Bietul om a fost odata la politie si politistii, niste psihoterapuiti geniali, l-au adus in pragul sinuciderii.
Am fost si eu la politie sa reclam situatia, si politistul de serviciu m-a spus ca nu am nici o calitate sa depun plangerea, a ras de s-a prapadit, si a zis textual:
-Asa-i trebuie daca e pampalau.
In cazul asta ce facem?
In Olanda, peste 40% din plangerile privind violenta domenstica sunt depuse de barbati.
Prin ce am zis mai sus nu vreau în nicun caz să scuz femicidul, ci să anulez subiectivismul de abordare, tipic progresist, unde femeia e privilegiată în mod aș zice chiar nedemocratic. Deci: violența domestică (de orice parte) e inacceptabilă. OMORUL domestic (de orice parte), ca și omorul în orice circumstanțe, în afară de cel din culpă, e inacceptabil. Din partea mea aveți un mare DA închisorii pe viață fără posibilitate de eliberare condiționată pentru cei care săvârșesc OMOR. E adevărat că această escaladare a omorurilor în prezent poate avea explicații psihologice și sociologice, deoarece trăim într-o lume rea, alienată, în criză morală, care poate aduce dramele personale la niveluri insuportabile. Iar când soții sunt exasperați și isterizați amândoi, violența izbucnește adeseori. Ea începe să-l agreseze verbal, iar el, eventual după ce se mai și burdușește cu alcool, nu se mai poate controla și o omoară. Nu sunt scuze pentru omor, în nicun caz, ci doar încercări de a explica fenomenul. În acest context a vorbi doar despre femicid și a condamna penal suplimentar exclusiv femicidul, mi se pare o DISCRIMINARE inacceptabilă. OMORUL să fie deci pedepsit drastic, pe viață, indiferent de circumstanțe și explicații psihologice. Femicidul..... vorba autoarei, nu știu ce e ăla și oricum sunt sigur că termenul nu există nici în codul penal.
P.S. Provocare pentru progresiști: dacă e ucisă o persoană care se declară non-binară, sau un transgender, cum descoperim dacă a fost femicid sau nu și cum dovedim asta? Pam-pam. Ca să nu mai zic cum se consideră o omucidere într-un cuplu de lesbiene. O femeie poate deci comite la rândul ei femicid în sensul înfierat de articol? Chestii complicate progresismele astea... Bănuiala mea e că mai mult bărbații vor fi înfierați. Faptele penale comise de femei vor fi... oarecum scuzabile pentru progresiști. Ceea ce mă pune pe gânduri fiindcă atunci activismul anti-femicid ar fi doar o formă mascată, indirectă, de activism anti-bărbați. Și nu glumesc....
"0.66 women per 100 000 inhabitants in the EU were victims of intentional homicides in 2023"
La populația noastră ar fi cam 120 pe an.
Deci cu 39 (anul acesta) ne încadrăm în media europeană. Ba chiar stam "bine"...
Nu suntem nici mai răi dar nici mai buni decât restul.
Eu văd o altă problemă mult mai mare!
Dacă despre ce discutați dvs. e vorba de 0,66 la suta de mii, sinuciderile sunt de ordinul 10 la suta de mii. Adică un om din o mie se omoară! Din cei care se sinucid, 75% sunt bărbați!
Probabil că din aceștia sunt câțiva care "își iau" și familia sau soția cu ei în mormânt.... Închisoarea pe viață nu-i afectează!
Deci problema adevărată care se pune: de ce au ajuns atâția bărbați să-și ia viața!?
Un răspuns ar fi:
Fiindcă au devenit vulnerabili. Până nu demult vulnerabili erau cei mai slabi fizic: bătrâni, femei, copii. Azi (prin intervenția statelor) cei vulnerabili dpdv fizic nu mai sunt toți vulnerabili. Unii au pensii mari (tot ce e peste salariul mediu eu le consider pensii speciale), au job-uri (unele speciale, cu efort sub medie și bani peste medie), au condiții bune și au bani. Doar că (la fel ca în principiului vaselor comunicante) dacă muți banii, bunăstarea (energia) într-o parte, ea scade în cealaltă parte. Și rezultă sinucigași și criminali...
Iar propunerea dvs. e contraproductivă!
Dacă bagi mai mulți oameni în închisoare pe viață ai costuri mai mari. Ai mai puțini bani pentru familii. Ai mai multe conflicte!
Ai și mai multe femei omorâte!
P.S. Celor care consumă cafea zilnic le scade neuroplasticitatea. Le va fi greu să înțeleagă păreri diferite. Se poate face un test simplu: Cumperi un "board game" pe care nu-l cunoști și citești regulamentul. Dacă nu ești în stare sau ți-e greu să-l înțelegi, fie e scris prost, fie esti tu .... (pardon, ți-a scăzut neuroplastictatea... :))
Cu ce nu sunt de acord din ce ziceai? Cu abordarea din punct de vedere pragmatic / eficient a pedepselor penale. Indiferent de cât de costisitoare e susținerea unui deținut, totuși morala și dreptatea socială trebuie să primeze. Să lăsăm eficiența economică altor sectoare, nu sistemului penitenciar... Dar sunt de acord că dacă vrem să limităm fenomenul infracțional (dincolo de a-i pedepsi penal pe făptuitori) trebuie umblat la cauzele socio-economice și morale profunde care au adus nemulțumirea și disperarea personală a multor oameni la cote inimaginabile. Dar asta ne duce către politică și nu e cazul să dezvoltăm acum....