Fenomenul Georgescu. O oglindă a frustrărilor societății românești

Foto: Inquam Photos

Dacă în Republica Moldova am urmărit cu sufletul la gură rezultatele alegerilor, știind că s-au cumpărat voturi la bucată, în România, șocul a venit fără o rețea precum cea a lui Ilan Șor, dar printr-un mijloc mult mai modern: TikTok. Aceste alegeri au dus la demisia șefilor de partide aflate la guvernare - Marcel Ciolacu (PSD) și Nicolae Ciucă (PNL), au ridicat mult posibilitatea ca următorul președinte al României să fie o femeie, în persoana Elenei Lasconi, mai ales cu o posibilă mobilizare a societății românești pentru un vot covârșitor anti-Georgescu în turul II unde vom avea o luptă Europa vs. Rusia. Și totuși ce s-a întâmplat la aceste alegeri?

Ascensiunea lui Călin Georgescu simbolizează o revoltă împotriva sistemului și o dorință profundă de schimbare, manifestată în primul rând de electoratul din mediul rural și din diasporă. Cu toate acestea, succesul său ridică întrebări importante despre viitorul democrației românești și despre modul în care societatea românească va rezista tentației extremismului, care presupune o conexiune emoțională din ce în ce mai profundă a acestor personaje cu alegătorii.

Rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale din România prezintă o societate românească divizată, neînțeleasă de politicienii clasici și care stă pe un butoi de pulbere, unde cel puțin 2,1 milioane de români au ales un președinte extremist, dar fără să-și dea seama. Cu 22,95% din voturi, Călin Georgescu, un candidat ultranaționalist cu un discurs anti-sistem extrem de puternic, conduce în primul tur al alegerilor, devansând-i pe Elena Lasconi, candidata reformistă (19,17%), și pe premierul Marcel Ciolacu (19,15%).

Vă spuneam într-un alt editorial de ce propunerile radicale au priză la electoratul tăcut, care are frustrări legate de politica actuală, dar și cu electoratul indecișilor, care nu apare mereu în sondaje, dar care poate răsturna rezultatul alegerilor. Într-o competiție în care populismul și naționalismul au devenit teme dominante, succesul lui Georgescu se poate interpreta drept o reacție puternică a unei societăți profund nemulțumite de status quo-ul politic și economic, exploatând o nemulțumire generală față de elitele politice tradiționale (PSD și PNL) și oferind un discurs alternativ, centrat pe valorile naționaliste și suveraniste, dar chiar și pe religie. Succesul său nu doar că reflectă o schimbare semnificativă în mentalitatea electoratului românesc, dar și o tendință globală de revenire la valorile naționaliste și extremiste, evidențiată în urma alegerilor din acest an în țări precum Franța, Germania și Statele Unite.

Factorul TikTok și „mesianismul” electoral

Un element-cheie al ascensiunii lui Georgescu a fost stăpânirea cu pricepere a rețelelor sociale, în special TikTok. Cu un ton politicos, aproape mesianic, Georgescu a exploatat frustrările românilor care se simt tot mai înstrăinați de partidele politice tradiționale. Dar nu a fost suficient doar asta. Au existat și ferme de trolli care i-au dat tag masiv lui Călin în postările de TikTok ai altor candidați, dar și în alte postări care aparent nu au legătură cu politica. Dar mai ales au existat videoclipuri generate de inteligența artificială prin care Călin Georgescu a exploatat cu succes nemulțumirile populare, poziționându-se ca un „salvator” într-o perioadă de incertitudine.

Desigur, TikTok este doar instrumentul prin care Georgescu a reușit să ajungă la un public mai tânăr și să își amplifice mesajul. Însă, ceea ce face cu adevărat diferența în campania sa sunt ideile pe care le-a promovat, care au prins foarte bine la public, fără să promită ceva neapărat palpabil. A reușit să se joace cu emoțiile oamenilor. Totuși, este esențial să ne întrebăm care este sursa reală a finanțării campaniei sale. Deși Georgescu susține că a cheltuit zero lei în campania online și că a folosit doar „voluntari”, această afirmație este similară cu cea a oricărui candidat promovat intens de Moscova, care ajunge să beneficieze de susținere substanțială „fără să își dea seama”. Este clar că există o rețea mai largă în spatele acestui tip de campanie, iar transparența în ceea ce privește finanțarea ar trebui să fie un subiect de interes public major în zilele ce urmează.

Un mesaj pentru „România profundă”

Georgescu a reușit să mobilizeze un electorat frustrat de instabilitatea economică și de ceea ce percepe ca fiind eșecul partidelor tradiționale de a aborda problemele reale ale românilor. Mesajul său, centrat pe independența economică, care presupune reducerea importurilor, sprijinirea agricultorilor și creșterea producției interne de alimente și energie, rezonează cu nemulțumirile adânci ale unui electorat dezamăgit.

Conceptul de „România profundă” devine din ce în ce mai prezent în discursurile politice și ideologice, fiind invocat ca o alternativă la sistemul perceput ca unul corupt și departe de cetățeanul român de rând. Este o viziune care propune o întoarcere la valorile locale, morale și spirituale, respingând ideologiile impuse de „stânga” sau „dreapta” tradițională, folosită în teorie în cartea „A treia forță - România profundă”, scrisă de Ovidiu Hurduzeu și Mircea Platon și testată în mod practic în campania electorală a lui Călin Georgescu. Din această perspectivă, discursul lui Georgescu sugerează că agendele politice ale României sunt dictate de interese externe sau de elitele care au pierdut legătura cu realitatea locală. Practic, avem parte de o Românie ignorată și nereprezentată, pe care Georgescu vrea să o schimbe radical. De aceea a prins atât de bine la public, atât în interiorul țării, mai ales în mediul rural, cât și în diaspora românească. Totuși, conceptul rămâne ambiguu, balansând între o utopie nostalgică și o posibilă soluție politică, dar care se hrănește, desigur cu principalele narative promovate de Kremlin.

Controversele unui discurs cu accente extremiste

Pozițiile sale critice la adresa Uniunii Europene și NATO, instituții pe care le acuză de subminarea intereselor României, reprezintă o provocare majoră pentru orientarea pro-occidentală a țării. Georgescu capitalizează pe narativele eurosceptice și pe temerile legate de pierderea suveranității naționale, oferindu-se ca o alternativă pentru cei care percep aderarea României la structurile euroatlantice drept o „captivitate” economică și politică.

Desigur că la Moscova s-a deschis încă de aseară șampania, pentru că Rusia este interesată într-un câștig al lui Georgescu. Doar intrarea lui în turul doi a dinamitat clasa politică de la București, iar la alegerile parlamentare vom avea un și mai mare haos. Dar să vorbim și despre legătura dintre Rusia și Georgescu.

Una dintre cele mai evidente legături între Georgescu și interesele rusești este admirația sa deschisă față de Vladimir Putin și „înțelepciunea rusească”. Georgescu a vorbit public despre valorile rusești și despre cultura rusească, ceea ce poate fi interpretat ca un mesaj subtil de sprijin pentru o abordare mai prietenoasă față de Moscova. Această simpatie nu este un accident, ci un element cheie al strategiei de influență rusești, care caută să promoveze lideri politici cu viziuni favorabile Moscovei, chiar și în state membre ale Uniunii Europene și NATO, cum este România. Este un mod de a discredita autoritatea Uniunii Europene și de a promova o abordare mai izolată a statelor membre, care ar putea favoriza intereselor strategice ale Rusiei.

Mai mult, aprecierile sale pentru Mișcarea Legionară din secolul trecut și tonul său naționalist extrem și chiar fascist, atunci când îl glorifică pe mareșalul Ion Antonescu, nu l-au oprit să se plaseze pe prima poziție în preferințele alegătorilor. Chiar dacă a primit critici în spațiul public, Georgescu respinge acuzațiile de antisemitism și susține că discursul său este despre „apărarea valorilor naționale.”

În loc de concluzii

Prezența la vot de 52,55%, peste cea din 2019, arată o implicare crescută a electoratului, inclusiv a diasporei, într-un moment crucial pentru viitorul țării. Rezultatele primului tur sugerează că o parte semnificativă a românilor sunt gata să respingă paradigma tradițională a partidelor de guvernare în favoarea unor lideri care promit soluții radicale.

Cu toate acestea, întrebarea rămâne: este fenomenul Georgescu o expresie a unei crize temporare de încredere în instituții sau un semnal al unei schimbări mai profunde în societatea românească? Dacă va câștiga al doilea tur, programat pentru 8 decembrie, impactul asupra relațiilor României cu Uniunea Europeană și NATO ar putea fi semnificativ, iar viitorul politic al țării s-ar putea orienta spre un curs mai izolaționist.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp