Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Fericirea de a găsi un prost mai mare ca tine

Este sezonul examenelor naționale, moment în care pendulăm între elan ceapist și depresie închipuită: înghesuim, uneori în aceeași frază, școlile care au depășit planul la note de 10 (felicitări, excepțional, la mai mare, voi sunteți viitorul, copii!) cu dezastrul generalizat din educație (e jale, nu se mai învață nimic, desființarea școlilor, demisia profesorilor, plecați, copii, în altă țară!)

În această perioadă, n-aveți cum să vă feriți de tradiționala știre cu perlele de la evaluarea națională sau de la bac. E momentul acela în care se recită la TV cu intonație niște prostioare scrise de elevi în lucrările de examen. Ni se face complice cu ochiul, spre destindere și amuzament: vedeți ce proști sunt ăia? Scopul este să ne facă pe noi să ne simțim mai bine, pentru că avem, iată, garanția că sunt alții mai proști decât noi pe lumea asta.

Știrea cu perlele este cel mai bun diagnostic al felului în care noi, adulții din România, ne educăm tinerii. Suntem prea nerăbdători să-i facem de rușine și prea puțin dispuși să le explicăm lumea în care intră.

Așa ne-am învățat.

Cei mai mulți ne-am format în școala comunistă, unde panoul de onoare coexista cu metodele primitive de umilire a elevului, de la bătăile cu rigla la palmă, la scoaterea la careu sau plimbarea celor turbulenți cu o pancartă legată de gât pe care un educator sever scrisese „Rușine! Cine va face ca mine ca mine să pățească!”

Multora ni se pare, de aceea, normală umilirea în scop didactic. Ce vrem să obținem? Sperăm că elevul se va îndrepta? Că-și va da seama de greșeli și, sub imperiul rușinii, nu le va mai repeta? Sau, dimpotrivă, este o plăcere sadică a noastră, a adulților României, de a le mai trage un perdaf ăstora mici, o revanșă târzie a unor suflete bătrânicioase și frustrate?

Ne distrăm pe seama „perlelor” comise de tânăra generație, cu aceeași ipocrizie cu care ne extaziem în fața rezultatelor olimpicilor. Nu suntem în stare de mai mult. Nici ca școală, nici ca societate. 

Când eram profesor debutant, mi-au dat o clasă „de tâmpiți”, pe care nimeni n-o voia. Îi condamnaseră de la început la ratare. Copiii ăia știau că sunt o clasă problemă și încercau să-și confirme renumele. Luaseră din școală idei alandala, pe care le combinau cu citate din școala vieții, ca-ntr-un poem dadaist. Nu mai știu ce cerea programa la a XI-a, dar cât am stat în liceul ăla am citit cu ei din poeți la fel de dezorientați și de învinși. Erau atât de surprinși că nu sunt singuri și că viața lor haotică are un sens, pe care alții, înaintea lor, l-au pus pe hârtie, încât uitau să și fumeze.

În scoica minții lor, copiii au o perlă pe care dascălul are datoria să o descopere. Nu există minți sterpe, doar dascăli lipsiți de răbdare. Nu există elevi proști, doar elevi al căror potențial nu a fost valorificat cum trebuie. Fiecare copil are dreptul să strălucească. Este datoria adultului să-l pună pe drumul corect pentru a-și găsi fericirea. Unul și-o poate găsi în literatură, altul în matematici, altul în muzică sau poate în grădinărit.

Din păcate, avem prea puțin tact pedagogic și prea mulți nervi. Suntem prea puțin aplecați spre construcție și prea des dispuși la izbucniri vitriolante. N-avem timp să îndrumăm, dar găsim timp să condamnăm. N-avem curajul să admirăm, dar suntem gata să arătăm cu degetul. Oricine reușește să facă ceva bun e întâmpinat cu un cor de bombăneli și cu ochi dați peste cap. Suntem genialoizi în singurătatea noastră, dar incapabili să facem echipă sau să coagulăm o societate bazată pe meritocrație.

Nu încercăm să fim mai buni, ci ne pierdem vremea încercând să arătăm că alții sunt mai proști. Trăim o satisfacție nemăsurată atunci când moare și capra vecinului. Și toate astea vin din educația pe care am primit-o și pe care continuăm să o dăm copiilor noștri.

Nu-i de mirare că mulți copii termină școala cu un acut sentiment că sunt abandonați de familie, de școală, de societate. Ajung în fața colii albe și scriu „perle” născute uneori din bezna minții lor, alteori din revoltă și frustrare. Fac mișto de noi, cei care facem mișto de ei, la un examen al maturității pe care întreaga societate l-a picat deja. Mai târziu devin adulți care se vor p... în el de vot și vor pleca din țară.

Ce-i de făcut? Reforme în Educație s-au tot lansat, fără niciun rezultat. Nu e nevoie de încă o reformă, care să scoată sau să mai adauge o oră în plus la „curriculum”, ci de o curățenie generală. Iar curățenia trebuie să și-o facă în primul rând breasla: miile de profesori minunați pe care-i are această țară, generoși și pasionați de meserie, trebuie să prindă curaj și voce. Altfel, cancerul imposturii academice - al tezelor copiate, al doctoratelor plagiate, al titlurilor de grad luate cu sacoșa, al diplomelor false obținute la școala de partid, al dascălilor fără chemare trimiși să predea doar pentru că n-au găsit alt job, al analfabeților puși să conducă școli pentru că sunt pila inspectorului general, al directoarelor care iau șpăgi ca să-ți admită copilul la școală - va face imposibilă orice fel de însănătoșire a acestei țări. Copiii au nevoie de modele pe care să le admire și să le respecte. Să le scoatem în față! Altminteri, îi învățăm pe cei mai tineri decât noi de la început cu corupția și cu impostura și după aceea - supremă dovadă de cruzime și cinism - mai și râdem de ei.

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Decit" in locul lui "ca".
    • Like 0
  • Sunt de acord cu continutul articolelor , dar mă deranjează utilizarea prepoziției " ca" ( " un prost mai mare ca tine ") in locul prepoziției " decât " ( "un prost mai mare decât tine").Să-mi fie cu iertare !
    • Like 0
  • Trist dar adevărat...

    În plus, cred că dascălii au nevoie de independență ... față de părinți. Într-un sistem subfinanțat, în care orice dotare de la clasă depinde de “generozitatea” părinților, aceștia se cred îndreptățiți să dicteze ce se întâmplă la clasă. Și dascălii care depind de “finanțarea” lor îi ascultă... pe fiecare, pe rând, deși au cerințe diametral opuse! Și cine oare este complet aiurit și nu mai are niciun reper? Și cine devine frustrat și îi tratează pe elevi drept “tâmpiți irecuperabili”?
    • Like 0
  • " Fericirea de a gasi un prost mai mare ca tine" este blestemul cu care ne-a procopsit comunismul. Intr-o lume in care toti eram mai egali decit altii , singura alinare ne-am gasit-o in a detecta altii mari fraieri ca noi. Cred ca de fapt de aici vine si inadecvarea noastra in lumea democratica. Cit despre educatie procesul de reforma este de 15-20 de ani daca este bine facut , restul sunt palavre si planuri conjuncturale fara noima. Cum nu poti face balet cu elefanti asa si cu educatia , nu poti face performanta cu educatori neperformanti.
    • Like 0
  • Am facut si eu scoala in perioada comunistă. Nu am fost niciodată umilită de niciun profesor. Si acum după mulți ani imi amintesc de profesori din liceu care m-au inspirat ....nu mai vorbesc de învățătoarea primilor 4 ani de scoala.
    Chestia cu pancartă atarnata...exagerat.
    Regimul comunist a avut ororile lui....dar in învățământ au fost si oameni cu vocatie de dascăl. Hai sa vorbim de dascălii de acum!
    • Like 1
  • Genial articolul, foarte bine punctat. Va mulțumesc!
    • Like 0
  • Ieri sau alaltaieri am avut o revelatie asemanatoare. E o reclama la TV care ma agaseaza. Cu un domn cam idiot care tot repeta "mesterul macelar" ca sa nu uite cum se numesc micii pe care trebuie sa-i cumpere. Mimica domnului e mai mult decat sugestiva. Pur si simplu m-a deranjat dintotdeauna reclama. Si ieri sau alaltăieri m-am gândit că totusi cel ce a gandit-o a considerat că va avea impact. Ca oamenii vor simpatiza un domn cam idiot, incapabil să rețină o chestie banala. De ce? Ei bine, mi-am raspuns la fel cum o faceti d-va aici. Pentru ca undeva in adâncul nostru găsim reconfortantă ideea unui prost care ne asigura noua o poziție mai bună în ierarhia socială. Altfel nu-mi explic.
    • Like 2
    • @ Adrian Gabriel
      Valentin check icon
      Acolo e o parodie gustată până şi de Andrei Pleşu, care a declarat fără falsă modestie că urmăreşte serialul (mi-a plăcut cum a caraterizat beţia lui Celentano ca "metafizică").
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Şcoala are două paliere distincte, care trebuie să meargă mână în mână:
    - specializare pentru profesia aleasă;
    - vector de transmitere a culturii umane.

    Cultura nu e o fiinţă vie şi nu se poate transmite altfel decât prin educaţie. Sistemul educaţional este cel care asigură supravieţuirea unor nume ca Mozart, Leonardo da Vinci, Mihai Eminescu etc.

    Sistemul nostru însă nu face o diferenţă clară între cultură generală şi specializare. Un manual de educaţie plastică de clasa a VIII-a din 2000 pune problema "analizei de imagine plastică din perspectiva iconografică statuată de Panofsky". Cu asemenea formulări savante nu putem vorbi de cultură generală.
    Ulterior, prin 2015, aceleaşi manuale au devenit mai suple, trecând de la materie de doctorat la materie de facultate. Evident, tot la clasele mici.

    Sistemele de învăţământ din afară fac o distincţie clară între cultură generală şi specializare încă de din clasa a V-a. Sistemul înclude un core curriculum - un nucleu de cultură generală - în jurul căruia gravitează pachete educaţionale opţionale.

    Ce se face la noi la materii ca matematică şi fizică se face la ei la opţionale avansate. Nucleul de bază include educaţie matematică - un fel de cultură generală a matematicii - şi nu matematică propriu-zisă. Se fac abilităţi aritmetice de bază, puţină geometrie şi chiar o istorie foarte interesantă a matematicii. Restul se accesează opţional.
    La literatură nu se face analiză literară decât în facultate; gândirea critică este dezvoltată prin procedee educaţionale distincte, cum ar fi discuţiile libere, jocurile de rol, scriere creativă.
    La noi, pentru că se dă prea devreme o zonă care aparţine maturităţii, elevii învaţă mecanic lucruri pe care nu le înţeleg, dar pe care le aplică la examene luând note... maxime. Un dresaj magistral, pentru că gândirea critică nu se dezolvtă prin procedeele comuniste, prin care elevul este aruncat în bazinul cu analiză literară, unde dă din mâini cu disperare! "Călirea" omului nou prin provocarea de traume a constituit baza educaţiei comuniste, eroice şi multirateral dezvoltate! Şi azi auzi "lasă, băi, că ăştia e deştepţi de mici, se descurcă ei! Dă-i încolo, să pună BURTA PE CARTE!!!"

    De ce nu se merge şi la noi pe asemenea criterii? Pentru că nu s-ar mai atinge numărul de ore maxim pentru catedra fiecărui profesor. Un argument slab, din moment ce s-ar putea face foarte bine o fixare a unei materii mai aerate, eliminând asftel orele întregi petrecute la birou, acasă, sau meditaţiile. Nu ştiu dacă există un argument solid pentru păstrarea unei programe atât de încărcate, dar situaţia nu se va schimba prea curând.
    • Like 3
    • @ Valentin
      Aveti perfectă dreptate. Ca (fost) profesor de matematică imi amintesc disperarea cu care trebuia sa respect programa școlară deși vedeam clar ca au ramas in capitolul lăsat în urmă multe aspecte pe care nu le-am lămurit la nivelul dorit. Si asta deși făceam și ore suplimentare de consultatie. Prin comparație am văzut cât de bine a asimilat verișoara mea în Germania materia învățând în 13 clase de liceu pana la nivelul de clasa a x-a de la noi. Ma rog, a trecut mult timp de cand nu mai sunt in invatamant dar sunt convins că în aspectele esențiale nu s-a schimbat nimic.
      • Like 1
    • @ Adrian Gabriel
      Valentin check icon
      Vă mulţumesc pentru răspuns şi mă bucur că acest comentariu vine din partea unui dascăl. Aşa este, programa trebuie predată în pas săltat şi rămâne foarte puţin timp pentru fixare. Copiii sunt siliţi să se chinuie acasă, cu meditatori, părinţi, unchi şi mătuşi.
      Aşa a rămas şi acum, o programă încărcată.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Nu, nu este. Sunt atatia elevi care asimileaza fara probleme materia de liceu de la noi.

      "Sistemul nostru însă nu face o diferenţă clară între cultură generală şi specializare." - ba da, o face. Programele sunt diferite pentru licee cu specializari diferite. Nu mai amestecati programele cu manualele.

      "Nu ştiu dacă există un argument solid pentru păstrarea unei programe atât de încărcate, dar situaţia nu se va schimba prea curând." - interesant, acum nu foarte multa vreme erati convins ca ce se mai schimba lucrurile! Acum nu se mai schimba?
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Ba este, pentru că elevii asimilează doar materia pentru care au aptitudini şi interes. În rest e jale. De aceea elevii din licee nu pot face un comentariu plastic nici la nivel de clasa a VI-a. De aceea elevii de liceu se miră exact cum vă miraţi dvs. atunci când aud un termen de specialitate care a fost predat încă de la gimnazial.
      Ne confruntăm cu un analfabetism crunt în afara zonelor de specializate din cauza unei programe absurde. Da, avem buni matematicieni şi fizicieni, dar ei nu pot face diferenţa între impresionişti şi postimpresionişti şi nici nu pot spune clar - chiar cu cuvintele lor - ce diferenţe sunt între Mozart şi Bach din punct de vedere al limbajului componistic, deşi asta se învaţă tot la şcoală, în gimnaziu şi liceu.

      Programa este doar un cadru, o hartă. Unealta de lucru a profesorului este metodica, a elevului este manualul, care, în cazul nostru, e complet inutil. Baremul de examen se face conform metodicii. Cum la noi există sute de feluri în care poţi învârti metodica, rezultatele sunt confuze şi arbitrare.

      Poţi găsi un profesor care să-ţi reproşeze că nu ai enunţat definiţia X din metodica Y, adică vreo patru rânduri îngropate în cine ştie ce lucrărică scoasă la cine ştie ce editură. Poate că nici profesorul de clasă nu ştie de o definiţie obscură din cine ştie ce tom scos acum 10-20 de ani. Din moment ce nu există şi un reţetar al metodicii - şi anume ce este considerat necesar şi ce nu - plăcinta se poate întinde la nesfârşit cu fiecare detaliu şi capăt de aţă.

      În alte sisteme metodica este clar standardizată şi predată de ani de zile. E atât de clară şi de standard, atât de adaptată vârstei încât orice profesor poate preda orice fără să fie de specialitate (şi uneori chiar se întâmplă). E atât de clară şi adaptată vârstei încât poate fi înţeleasă de ORICE adult fără probleme.

      La noi poţi lua orice manual sau lucrare de metodică şi o poţi citi de zece ori fără să înţelegi mare lucru.

      În alte sisteme se pune accent pe un standard de alfabetizare în orice domeniu; la noi e vechea flecăreală intelectualistă şi despicarea firului de păr în patru.
      • Like 0
    • @ Valentin
      "Ba este, pentru că elevii asimilează doar materia pentru care au aptitudini şi interes. În rest e jale." - asta se intampla in cat la suta din cazuri?
      "De aceea elevii de liceu se miră exact cum vă miraţi dvs. atunci când aud un termen de specialitate care a fost predat încă de la gimnazial." - v-am mai spus la momentul respectiv, cand am avut prima data discutia, auzisem de acei termeni, nu constituiau o surpriza. Va atrageam doar atentia ca niste termeni despre care dvs. spuneati ca sunt in programa NU sunt de fapt in programa.
      "De aceea elevii din licee nu pot face un comentariu plastic nici la nivel de clasa a VI-a. " - de unde rezulta asta?
      "Programa este doar un cadru, o hartă. Unealta de lucru a profesorului este metodica, a elevului este manualul, care, în cazul nostru, e complet inutil." - atunci nu va mai plangeti despre programa.
      "Poate că nici profesorul de clasă nu ştie de o definiţie obscură din cine ştie ce tom scos acum 10-20 de ani. " - daca exista mai multe definitii pentru un termen, ele vor fi echivalente. Un profesor pregatit isi va da seama de asta.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Ia ghiciţi. Dacă ieşim pe stradă şi facem un test rapid, câţi din cei intervievaţi pot susţine o analiză de imagine plastică la nivel de clasa a VIII-a? Una corectă, care să includă toate normativele programei şcolare. Să treacă corect prin toate etapele. 100%? 50%? 1%? Aşa, intuitiv.

      @ Jonn Jonzz: v-am mai spus la momentul respectiv, cand am avut prima data discutia, auzisem de acei termeni, nu constituiau o surpriza.

      Absolut, vă cred, vă cred. Toţi îi cunoaştem, că doar sunt incluşi în programa şcolară. Nu constituie o surpiză pentru nimeni.

      Da, da, sigur, sigur...

      @ Jonn Jonzz: Va atrageam doar atentia ca niste termeni despre care dvs. spuneati ca sunt in programa NU sunt de fapt in programa.

      Ahâm, acela a fost primul şoc. Haideţi să luăm programa de TIC. Informatică pentru generală. Am căutat de zor - înclusiv cu search, - acronimul RAM. Ce să vezi: nu apare în programă! Şi totuşi e predat şi elevii sunt obligaţi să-l înveţe. Nu apar nici #include şi nici <iostream>. Şi totuşi se învaţă.

      V-am explicat că în programă nu apare totul, însă se dau indicaţiile necesare abordării limbajului specific. Şi v-am arătat şi unde. La fel ca RAM sau #include din programa de TIC, termenul pe care dvs. îl cunoaşteţi în cele mai mici detalii e INCLUS. Nu apare independent.

      @ Jonn Jonzz: de unde rezulta asta?

      Am putea să-i întrebăm pe cei care participă la dialogul nostru fără să intre în discuţie. Ei ce părere au? Se pricep elevii de clasa a VI-a să facă o analiză de imagine conform programei? Ei, la vârsta aceea, puteau face o asemenea analiză trecând prin toate rigorile cerute de programă? Aş fi tare curios să aflu :) :) :)

      @ Jonn Jonzz: atunci nu va mai plangeti despre programa.

      Da, dar programa te OBLIGĂ să mergi pe un anumit palier şi îţi impune şi nişte norme. Că o pogramă şcolară face acest lucru e normal pentru orice sistem de educaţie; CARE sunt normele impuse e diferit de la un sistem la altul. Dacă dvs. consideraţi că programele noastre de literatură, educaţie plastică şi muzicală (ceea ce s-ar numi ARTE) sunt foarte ok, în timp ce programele din afară sunt praf şi pulbere, atunci cine vă poate contrazice?

      @ Jonn Jonzz: Un profesor pregatit isi va da seama de asta.

      La câte jdemii de definiţii s-au dat de-alungul metodicilor nu ajunge un profesor pregătit, ci un profesor doctor honoris causa magister universalis. Sau mai mulţi, că nu ajunge doar unul.

      Ăsta e baiul unei metodici neunitare: examenele devin o loterie. Ceea ce nu se întâmplă în afară, unde metodica e atât de simplă şi atât de unitară încât o poţi reţine şi dacă nu eşti profesor.

      Asta înseamnă bazele, căci o evaluare naţională testează bazele puse de şcoala generală.


      • Like 0
    • @ Valentin
      "Ia ghiciţi. Dacă ieşim pe stradă şi facem un test rapid, câţi din cei intervievaţi pot susţine o analiză de imagine plastică la nivel de clasa a VIII-a?" - nu ma intereseaza nici ghicitul, nici testele facute aiurea. Ma intereseaza datele obtinute si prelucrate corect.
      "Ahâm, acela a fost primul şoc." - nu e nici un soc, dvs. de mai multe ori ati vorbit despre programe scolare fara sa le fi citit. Acum vad ca ati mai mutat macazul catre metodica.

      "La fel ca RAM sau #include din programa de TIC, termenul pe care dvs. îl cunoaşteţi în cele mai mici detalii e INCLUS. " - dar nu in programa. In manuale, in alte documente poate. Documente pentru care exista o oarecare libertate de editare. #include (care ar trebui sa apara in programa de informatica, nu TIC) nici nu are de ce sa apara neaparat in programa in conditiile in care C/C++ nu e singura optiune pentru predarea la clasa.

      "Dacă dvs. consideraţi că programele noastre de literatură, educaţie plastică şi muzicală (ceea ce s-ar numi ARTE) sunt foarte ok, în timp ce programele din afară sunt praf şi pulbere, atunci cine vă poate contrazice?" - cineva cu argumente suficient de bune.

      "La câte jdemii de definiţii s-au dat de-alungul metodicilor nu ajunge un profesor pregătit, ci un profesor doctor honoris causa magister universalis." - nu, unul suficient de pregatit e suficient. Am avut destui, am vazut clar ca se poate. Si nu aveau titluri peste titluri academice. Acestea fiind spuse, eu nu am o problema cu o metodica unitara. Daca pentru dvs. conteaza atat de mult, puneti atunci presiune pe cei de la minister, semnati petitii, contactati diverse posturi media si faceti-va punctul de vedere cunoscut.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Emisiunea nu e cea mai grozavă, dar comentariu este:
    https://www.youtube.com/watch?v=GJtcVZI5720
    • Like 0
  • Un articol excelent, scris de un om cu dragoste pentru elevi, dar care inteleg ca a parasit sistemul. Sistemul e facut din oameni si faptul ca functioneaza atat de prost se datoreaza celor care fac parte din el: profesorii. Elevii vin si pleaca, care cum pot, profesorii sunt cei care raman pe loc si la propriu di la figurat. Exista cateva exceptii de dascali grozavi, dar prea putini ca sa conteze in intreg.
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult
Text: Florin Negruțiu/ Voce: Florin Negruțiu
sound-bars icon