Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Fericirea Instagram și modelele „de succes”, cu prețul agățat la vedere

Bravo, ai stil!

Foto: Facebook Bravo, ai stil!

Când se naște un copil și apoi de sărbători sau la aniversări, pe buzele tuturor stă urarea „Să fii fericit!”

Din păcate, puțini mai știu sensul adevărat al cuvântului „fericit”. Oamenii asociază fericirea cu banii, ne dorim să fim cât mai bogați, indiferent dacă asta ne face sa ne simțim bine sau nu. Ceea ce contează este să vadă vecinul sau colegul de serviciu ce mașină luxoasă avem, ce eleganți suntem sau ce petreceri fabuloase putem da cu așa ziși prieteni care ar da orice să fie în locul nostru. Exagerez cu ceva? Priviți puțin la modelele „de succes” din jur…

Ideea că trebuie să ai bani (mulți) pentru a avea o viață împlinită este plantată în mintea oamenilor încă din copilărie. Mulți copii sunt obişnuiţi să aibă tot ce vor, de la haine de firmă, la ultimul model de smartphone cu care să facă selfie-uri și mai bune. În această lume a succesului afișat pe Instagram, cei care nu au aceste posibilități se simt inferiori și sunt deseori marginalizaţi. Nici unii, nici alții nu știu să se mai se bucure de lucrurile simple si frumoase pe care ți le oferă o copilărie (citirea unei povești? joaca în fața blocului cu alți copii? prietenia legată în tabere?)

Părinții întrețin această iluzie a fericirii cumpărată cu bani și „țin pasul” cu ceilalți părinți, într-o adevărată cursă a înarmării consumeriste: are Ionel converși? Îi luăm și lui Gigel, dacă se poate mai scumpi, ca să nu se facă de râs la școală, printre colegi. Continuând cu liceul și cu facultatea, prețul fericirii devine din ce în ce mai mare: mașina, casa, vacanța neapărat exotică…

Mass media au partea lor de responsabilitate în această căutare a fericirii cash, promovând modele „de valoare”, uneori cu prețul agățat direct la vedere. O invazie de incultură și parvenitism, de țopism poleit în euro ia cu asalt bunul simț. Ar trebui să ne mire, prin urmare, ceea ce vedem la știri în fiecare zi? Eu una nu mai mă mir că există atâta violență verbală și fizică, atâtea nenorociri (ne)naturale sau atâta prostie. Lupta pentru a avea câți mai mulți bani a devenit atât de puternică, încât nu se mai ține cont de nimic. Hoția a devenit un lucru normal, educația nu mai e o valoare. Valorile ne sunt atât de întoarse pe dos, încât mulți dintre concetățenii mei votează hoția, uneori cu ambele mâini. Suntem atât de viciați de acest model al succesului pe bani, încât l-am pus pe prostul clasei în cele mai importante funcții de decizie din stat.

Oamenii educați, care vor să facă din cariera lor un serviciu celor din apropiere, cu pasiune, respect și sinceritate, fără să se gândească numai la binele propriei persoane, există, dar stau cumva rușinați de „eșecul” lor social. Tupeiștii cu bani au ocupat toată scena.

Revin la întrebarea de la început: fericiți cei care au bani? Dar când banii se termină?…

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Gabriel check icon
    Foarte subtire acest articol... parca ar fi scris de CTP, doar el arunca mingi la fileu si se asteapta la comentarii.
    "Revin la întrebarea de la început: fericiți cei care au bani? Dar când banii se termină?…"
    O vorba mai noua, spune ca nu conteaza cati bani ai, numai multi sa fie. :)
    Deci nu se termina.
    Sunt atat de multe de spus despre acest subiect incat realmente, un astfel de articol e prea putin.
    "citirea unei povești? joaca în fața blocului cu alți copii? prietenia legată în tabere?" Merg intr-un super/hiper market, unde alte preturi sunt acceptabile, si cele cateva carti gasite (in special cele pentru copii), costa cat un device electronic... Cum sa citesti povesti cand cartile sunt exorbitant de scumpe? Joaca in fata blocului? Pai copii de astazi se joaca in retea. Daca nu ai calculator de gaming esti praf. Daca nu ai un telefon de maxim 1 an, nu existi. Lumea a evoluat si "telefonul fara fir" a ajuns realitate, deci nu il mai poti juca pe ala din copilaria anilor 80. Asta nou e plin de senzori si costa cat un imprumut bancar. Tabere? pai in tabere se merge doar cu masina familiei (nici nu mai exista notiunea de plecare in grup cu trenul) si de cele mai multe ori cu parintii! Evident, costa cat concediul familiei... deci bani multi sa fie!

    Vorbeam cu un coleg ieri, eu sustinand ca becali e prost si trump e prost si am intrat intr-o polemica despre sensul cuvantului prost. Prost e prost, nu are mai multe sensuri si nici grade de prostie nu are. Oamenii astia sunt prosti indiferent de cati bani au si de ce idei si decizii au luat ca sa faca banii aia. Sunt prosti pentru ca nu reusesc sa vada dincolo de bani. Nu reusesc sa vada ca scopul nu e banul. Nu reusesc sa aiba un ideal mai inalt decat capul lor mic. Nu au invatat nimic din greselile sau intamplarile bune ale istoriei si ale omenirii.
    Probabil 99% din oameni (cu multi dar si cei cu putini bani) se uita cu admiratie la personaje precum Irod imparat (evident, doar cand afla ce a facut asta) si il admira pentru constructii si realizari ingineresti peste nivelul perioadei lor. Practic admira viziunea muuuult peste a oamenilor timpurilor in care a trait. Dar tot acei 99% se opersc la a vedea ca nu ar fi facut nimic Irod daca nu ar fi dispus si de resurse. Practic, viziunea acestuia trece neobservata. Eu numesc asta prostie. Prostie pura, pentru ca se manifesta atunci cand nu reusim sa invatam din greselile noastre sau ale alrora.
    Cum spuneam, sunt enorm de multe de spus despre fericirea gasita in bani... dar e ca si cum ai vorbi de prostie... oare merita sa vorbesti despre asta?
    • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult