Foto: Guliver Getty Images
„- Mi s-a spus că trebuie să execut 39 de ședințe”.
Omul vorbește aproape clinic, cu termeni contabilicești. Parcă bifează ceva de pe un „to do list”. E în mijlocul tratamentului pentru cancer. Face radioterapie în singura clinică din Constanța care asigură acest tratament. E o clinică privată, la stat e mai greu, pentru că secția de radioterapie din Spitalul Județean Constanța e închisă de prin 2016. În tot acest timp, pacienții au fost obligați să parcurgă kilometri întregi pentru a ajunge la tratamentul care le dă măcar o speranță de viitor.
Bărbatul a aflat în septembrie că are cancer. Abia în decembrie i-a venit recomandarea pentru radioterapie. E bucuros, atât cât poate fi un pacient cu un astfel de diagnostic, că a prins „fără plată” și că a ajuns „în acest spital frumos”. Sună sinistru, nu-i așa, să spui despre un spital că e frumos?!
Obișnuiți cu spitalele de stat în care colcăie gândacii (cred că încă nu a uitat nimeni cum un gândac și-a permis chiar să întrerupă o conferință de presă a managerului Spitalului Județean Constanța în urmă cu câțiva ani) și cade varul de pe pereți, pacienții ajung să se mire de condiții civilizate. A avut noroc, n-a stat mult pe lista de așteptare pentru radioterapie. Alții n-au fost atât de norocoși. Nu face nimeni statistici cu morții de pe listele de așteptare. Cu așa informații nu se poate ieși triumfalist la televizor, la prezentarea cincinalului. Vă aduceți aminte la Colectiv, când fostul ministru Bănicioiu spunea că avem de toate? Cam așa și aici. Avem de toate, dar de fapt nu avem nimic.
În fiecare an vedem estimări când vine vorba de pacienți cu cancer. Nu s-a învrednicit niciun guvern, niciun ministru al Sănătății să facă un registru al pacienților oncologici, când vine vorba de adulți. Se știu mai multe despre numărul copiilor cu această boală, dar asta doar pentru că s-au preocupat medicii care îi tratează, nu pentru că ar fi fost grija vreunei instituții consumatoare de buget de stat. Ai zice că ai nevoie de asemenea informații, ca să știi cum să-ți organizezi politica de sănătate. Dar cine să organizeze ceva în Sănătate la noi?! Mai aburim poporul cu televizorul din când în când, mai anunțăm proiecte care nu vor fi făcute niciodată, mai batem cu pumnul în masă că facem și că dregem. De spitalele regionale a început să se vorbească din 2005 (există declarații ale fostului ministru Eugen Nicolăescu în sensul ăsta), dar a văzut cineva vreodată ceva concret în sensul ăsta?! Ziceam de estimări mai devreme. Estimarea este că în fiecare an, în România, 80.000 de oameni află că suferă de cancer. Aproape două treimi dintre ei au nevoie să facă radioterapie.
„- Am avut noroc. N-a trebuit să fac deplasarea la București. M-am interesat, era exagerat de greu. Ar fi trebuit să-mi iau o cameră cu chirie undeva în București, unde să stau aproape două luni de zile, cât durează tratamentul”.
Omul se consideră norocos. Are cancer, trece printr-un tratament care-l stoarce de orice gram de energie, dar se consideră norocos pentru simplul fapt că poate să se trateze la el în oraș. Dacă luăm în calcul ce spune GLOBOCAN (Global Cancer Observatory), peste 62% dintre pacienții oncologici ar trebui să facă radioterapie. Ar fi cam câteva zeci de mii de români, nu-i așa? Specialiștii spun că un aparat de radioterapie nu poate trata eficient mai mult de 500 de pacienți anual. În teorie, asta ar însemna că în România ar trebui să existe acum cel puțin 80 de acceleratoare liniare pentru pacienții cu cancer care au nevoie de radioterapie. În practică, există undeva la 41 de astfel de aparate în toată țara și doar 8 dintre ele sunt de ultimă generație. Sigur, există promisiuni că vor mai veni și altele, dar de promisiuni ne e masa plină.
„- Era exagerat de scump și n-aveam posibilitatea asta. Doar să fi făcut un împrumut la bancă. Mi-ar fi trebuit poate 300 de milioane, exagerat de mult. Sincer să fiu, nu aveam așa ceva, dar nici nu voiam să renunț. Poate prind și eu loc”.
În momentul în care a primit diagnosticul, în Constanța nu se putea face radioterapie decontată prin Casa de Asigurări. S-a rezolvat la timp, cât să nu fie nevoit pacientul nostru să-și amaneteze viața pentru a și-o salva.
Altfel, în țara în care ministrul Sănătății anunță un buget istoric, medicii de la Institutul Oncologic București au ieșit la protest în fața spitalului pentru că aparatele de radioterapie nu mai funcționează. S-a întâmplat pe 8 martie 2019. Aparatele care ar trebui să salveze vieți sunt prea vechi ca să mai primească autorizații de funcționare. „Lipsa infrastructurii de radioterapie face ca numai o treime dintre pacienți să beneficieze de tratament la timp, în condițiile în care este esențial ca indicația de radioterapie să fie urmată la timp, fără întreruperi și cu cele mai bune tehnici, pentru ca tratamentul să fie cu adevărat eficient”, spune dr. Cristian Barbu, directorul medical al clinicii în care se tratează pacientul despre care vorbim aici. Și chiar dacă ar fi aparate, rămâne problema personalului. Nu există suficienți oameni pregătiți pentru acest domeniu. Pleacă toți, fiecare cu propriile motive: bani, condiții, respect etc.
„Eu nu prea am umblat prin spitale. Am avut doar o operație în urmă cu trei ani, în Spitalul Județean Constanța. Diferența e de la cer la pământ”. Bărbatul și-a primit dreptul la speranță și ține de el cu energia omului care știe că nu mai are multe de pierdut. Însă câți alții s-au pierdut prin nesfârșite liste de așteptare alimentate de promisiuni niciodată respectate?!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.