În poza care ilustrează acest articol este Bufnița din Ural (Strix Uralensis - Huhurezul mare). Am fotografiat-o într-un moment magic, la apus. Stăteam în iarbă și aproape că adormisem, mângâiat de ultimele raze de soare, când am observat-o în apropiere. Am urmărit-o când scana valea cu vederea și auzul ei, super performante, în căutare de rozătoare, apoi când se năpustea asupra prăzii, am observat-o ignorând impasibilă corbii care o remarcaseră și se roteau gălăgioși deasupra ei și am fotografiat-o când făcea băi de soare.
Nici nu știam că adoră să stea cu ochii închiși și cu fața îndreptată către lumina caldă a apusului, bucurându-se de siestă și așteptând întunericul.
Pare drăgălașă, însă e o pasăre răpitoare ce poate fi periculoasă chiar și pentru om, atunci când își apără cuibul, de aceea în Suedia este numită și Slaguggla - bufnița atacatoare. La o viteză de 40 km/oră exercită o forță de aproximativ 70 kg ce cad de la o înălțime de 1 metru, generând un impact puternic, în timp ce ghearele pot pătrunde până la carne, prin mai multe straturi de haine, pericolul cel mai mare fiind, evident, dacă nimerește ochii. Monogamă, solitară, neînfricată - așa este această răpitoare fermecătoare.
Întâlnirea cu ea a fost doar unul dintre momentele unice pe care le-am trăit după ce am integrat în viața de zi cu zi un concept norvegian, numit friluftsliv, care se traduce prin „viața în aer liber”.
Am descoperit conceptul friluftsliv în timpul unei expediții pe timp de iarnă, în care am străbătut aproape toate țările din Europa, am atins Cercul Arctic în Laponia și apoi am traversat de la Nord spre Sud Rusia, pentru a urca pe cel mai înalt vârf al Europei, Elbrus (5642m). Am mai scris despre această expediție pe Republica și am promis că voi reveni cu un articol despre conceptul friluftsliv și despre modul în care mi-a schimbat viața.
Un moment cheie a fost pandemia COVID când, împreună cu soția mea, am decis să ne retragem la țară, în satul Șimon, care aparține de comuna Bran. Am povestit despre lucrurile total noi pe care am fost nevoit să le învăț într-un articol de pe Republica, la acest link.
Toată viața am fost activ, am practicat diverse sporturi în aer liber, în plus cele aproape trei decenii în lumea performanței, inițial ca sportiv și apoi ca antrenor, m-au obișnuit cu un stil de viață nu doar activ, l-aș caracteriza chiar sportiv. Totuși, până la pandemie, nu m-am gândit niciodată la viața în aer liber ca la o valoare ce ar putea fi introdusă în propriul sistem, pentru a lua decizii și a modela viața în funcție de acest concept - friluftsliv. Abia după ce am făcut asta viața s-a schimbat radical în ceea ce privește calitatea.
Frilufsliv nu e doar un concept, e un stil de viață. Se referă la conectare și armonie cu natura, nu înseamnă „cucerirea” unor munți, sau bifarea unor trasee, ci presupune explorarea, înțelegerea și aprecierea naturii. Frilufsliv nu înseamnă echipamente sofisticate cum ar fi camioanele de expediție, ori planuri elaborate, sau infrastructură dezvoltată, precum hoteluri sau cabane, ci exact opusul: minimalism, nopți petrecute în cort, hamac, sau chiar sub cerul liber, într-un mediu natural, liniștit și îndepărtat de civilizație. Frilufsliv nu presupune recorduri, provocări fizice, sau validare exterioară, de tipul „premierelor” din alpinism, sau al căutării aprecierilor pe rețelele sociale, ci exact opusul, imersiune totală în natură și în momentul prezent, relaxare și liniște, deconectare totală.
Frilufsliv nu necesită certificări, testări, sau specializarea într-o anumită activitate, de exemplu să fii doar alpinist, sau doar cățărător, ci înglobează orice activitate care poate fi făcută în aer liber și este pentru oricine. Frilufsliv nu depinde de anotimp, de vreme, sau de momentul din zi, orice imersiune în natură e binevenită, chiar și noaptea, sau pe ger ori furtună, evident cu un risk management impecabil. Nu în ultimul rând, frilufsliv înseamnă respect față de natură, adică să nu rămână absolut nicio urmă după experiența în sălbăticie, impactul asupra mediului să fie zero.
Dacă ar trebui să aleg aspectul preferat al integrării conceptului friluftsliv, acesta este timpul petrecut în natură alături de câine. În ultimii douăzeci de ani am avut, pe rând, un ciobănesc german și un airedale terrier, care au trăit, amândoi, până la 13 ani, iar acum camaradul meu este, din nou, un pui de ciobănesc german.
Spun adesea:
„Un rucsac, un cort, un câine neînfricat și liber - de atât am nevoie ca să mă simt viu. Spiritul sălbatic poate fi menținut viu doar în sălbăticie, departe de civilizație, împărțind căldura trupului, hrana și apa cu partenerul care e gata oricând să-și riște viața pentru celălalt. E valabil atât pentru om, cât și pentru câine. Câinii urlă uneori precum lupii când sunt în sălbăticie - e o chemare ancestrală, la fel cum e nevoia omului de a privi în ochii unui câine noaptea, lângă un foc de tabără.”
De aceea, în toate aventurile, câinele ne însoțește. În poză este airedale terrierul Jinx, care ne-a fost camarad într-o mulțime de aventuri, nopți petrecute iarna în zăpadă, sau observând și fotografiind animalele sălbatice, drumeții, partener de alergare montană, de înot în ape libere, ture cu bicicleta, cu caiacul, a zburat chiar și cu parapanta, În toate concediile din ultimii 13 ani, pe care le-am făcut fără excepție cu rulota, iarna sau vara, la mare sau la munte, el a fost alături de noi și fie a participat la aventuri, fie a păzit conștiincios rulota.
Deși este ideal, să te muți de la oraș la țară, sau de la bloc la casă nu este o condiție pentru a integra acest concept fantastic în viața de zi cu zi. De exemplu, în perioadele când vin în București, folosesc Parcul Tineretului și Parcul Natural Văcărești pentru a nu lăsa „jungla urbană” să-mi schimbe stilul de viață. În continuare voi descrie câteva situații din experiența personală pentru a servi ca model pentru cei care vor să integreze acest concept. Consider că un model e mai util decât un ghid, fiindcă sunt foarte multe variabile ce țin de locul unde locuiește fiecare, de alegerile pentru vacanță, de pasiuni și, nu în ultimul rând, de abilități. Voi da ca exemplu un weekend petrecut acasă, la munte, unde locuim și un weekend din concediu, petrecut la mare, cu rulota. Pentru cei care aleg joburi remote, cum am făcut noi, zilele pot fi asemănătoare și în timpul săptămânii, când lucrăm.
Dacă petrecem weekendul acasă, la munte și plouă, savurăm cafeaua de dimineață pe terasă, în aer liber, unde avem un spațiu amenajat atât pentru lucru, cu curent electric și internet, cât și pentru relaxare, cu șezlong și balansoar. Când vremea e frumoasă, putem prepara cafeaua în livadă, cu un mini-espressor electric portabil și ne relaxăm la umbră, într-o zonă cu hamace de pe malul râului Șimon. Masa o putem servi tot afară, la un foișor cu grătar. Urmează o plimbare cu câinele pe dealurile din jur, sau prin pădure, către munte. Dacă avem chef de ceva mai sportiv, luăm bicicletele, iar câinele poate să tragă în ham (bikejoring), sau ieșim la alergare montană, iar câinele fie ne însoțește, fie se antrenează trăgând (canicross). Dacă e iarnă, poate să tragă sania pe munte, într-o drumeție sau să facem skijoring – un sport în care câinele trage persoana de pe schiuri. După amiază, jucăm tenis, sau facem antrenament de forță în „sala” amenajată tot afară, sub terasă. Acest spațiu pentru antrenament cu greutăți este important, fiindcă în partea a doua a vieții masa musculară se pierde foarte rapid, atrofierea putând să ducă, la bătrânețe, la sarcopenie, implicit la o fragilitate extremă a corpului. De aceea, lucrăm cu greutăți cât mai des. În zilele când mă ocup cu treburi prin curte trec periodic prin zona cu haltere și mai fac câte un set. Dacă nu facem o drumeție mai lungă, cu campare peste noapte în natură, a doua zi poate să fie dedicată altor activități sportive sau pur și simplu grădinăritului, tunderii ierbii ori curățării copacilor.
Când plecăm cu rulota la mare, alegem doar locuri sălbatice și izolate, ca în poza de mai sus, iar weekendul arată diferit doar prin prisma activităților. Pregătim cafeaua în rulotă și ne bucurăm de ea pe șezlong, sau la interior, dacă e furtună. Am ales intenționat o rulotă cu ferestre uriașe pe toate cele patru laturi, pentru a nu simți că ne izolăm când mergem în vacanță. Ne place să lăsăm toate ferestrele deschise, ca să simțim natura. Uneori coborâm cu espresorul portabil pe malul mării. Gătim afară, la un air fryer alimentat de la o baterie care se încarcă de la panouri solare portabile. Uneori mâncăm ce scoatem din mare: midii, rapane și, în curând, sper să reușesc să prind și pești cu un speargun (harpon) pe care încă nu l-am folosit. O parte a zilei poate fi ocupată cu activități pe uscat, de exemplu plimbare, alergare, ture cu bicicleta, explorarea peșterilor, sau observarea faunei, iar cealaltă cu activităti pe apă și în apă: plimbări sau expediții cu caiacul, înot, scufundări libere. În anii următori vrem să încercăm windsurfingul. Uneori facem deep water soloing, un fel de escaladă pe stânci fără coardă și ham pentru asigurare: când se cade de pe stâncă se plonjează direct în apă. Antrenamentul de forță nu este uitat nici la mare, pentru asta iau un sac bulgăresc, care este ușor de transportat și care permite antrenarea tuturor grupelor musculare. Noaptea ne place să privim stelele și să ascultăm greierii, relaxându-ne uneori în hamacele suspendate la înălțime, deasupra mării.
Acestea sunt o parte dintre activitățile referate de noi, însă lista este uriașă, aș spune nelimitată, ține doar de imaginație și de interesele fiecăruia. Iată alte idei, pe care încă nu le-am pus în practică, dar care sunt pe lista noastră: patinaj pe lac înghețat, schi de tură (până acum am schiat doar pe pistă și în afara pistei), bushcraft, surfing, windsurfing, stand-up paddling (SUP), rafting, pescuit în mare, în râu, sau la copcă, slacklining, highlining, canyoning. Timpul în natură poate fi petrecut însă și cu activități mai puțin sportive, cum ar fi observarea și fotografierea păsărilor, despre care am mai scris pe republica, la acest link, sau a animalelor sălbatice, ori cu identificarea insectelor, a florilor, sau a rocilor.
Nu apelăm niciodată la atracțiile turistice ce implică animale, cum ar fi turele călare plătite pe elefanți ori cămile și ne documentăm întotdeauna, dacă vrem să încercăm astfel de experiențe, fiindcă ele implică adesea tratamente abuzive asupra animalelor. Am descoperit, într-o excursie în Thailanda, în care am făcut baie alături de elefanți într-un râu, că nu doar animalele, ci și oamenii pot fi abuzați în scop financiar. Am scris despre acest aspect pe Republica, la acest link.
Cele mai importante beneficii ale integrării conceptului friluftsliv în viața de zi cu zi sunt sănătatea fizică și mintală, dezvoltarea personală, educația și depășirea propriilor limite. Sentimentul este de continuă evoluție, de schimbare și de fericire. Nicio zi nu este la fel ca alta, fiecare zi are ceva nou, ceva magic, iar asta aduce energie și curiozitate fiecărei dimineți. Viața înseamnă explorare, iar frilufsliv este o cale perfectă pentru a simți, zi de zi, că trăiești cu adevărat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.