După ce ne-am mutat definitiv la țară, am început să fac lucruri pe care nu credeam că știu să le fac: azi cosesc, tai cu flexul și cu drujba, repar prize și instalații sanitare, curăț vița de vie și repar mobilier

În timpul pandemiei de COVID, când am aflat că urmează să fim izolați la domiciliu, iar libertatea de mișcare ne-ar fi fost restricționată la o tură în jurul blocului, cum fac pușcăriașii în curtea închisorii, împreună cu soția mea și câinele nostru, un Airedale Terrier pe nume Jinx, ne-am mutat în satul Șimon, ce aparține de Bran. A fost o soluție de urgență însă, în scurt timp, ne-am dat seama că eram, în București, prizonieri și că descoperiserăm libertatea.

La început a fost oarecum greu, pentru că am fost nevoit să învăț lucruri noi și să mă ocup zilnic cu tot felul de chestiuni ce țin de gospodărie: să curăț pomii, vița de vie, să cosesc iarba, să mut cu lopata cantități mari de zăpadă, să tai cu flexul, cu drujba, să repar prize și instalații sanitare, să asamblez și să repar mobilier, uneori chiar m-am ocupat și cu treburi mai puțin nobile, ca atunci când a trebuit să vidanjez o fosă septică după ce s-a înfundat și a refulat în beci.

Am decis să renovăm împreună o casă întreagă și să construim o mini-bază sportivă, care va fi, în același timp, unitate turistică. În timp ce soția mea s-a luptat cu birocrația și cu actele pentru a ne înscrie într-un program care ne-a ajutat să montăm panouri fotovoltaice și să devenim prosumatori, eu m-am certat cu tot felul de „dorei” până când am găsit niște echipe de profesioniști care au lucrat bine, au drenat apa ce se afla în pământul pe care urma să construim terenul multisport și au amenajat terenul, care a fost gata la finalul anului 2024. Mai urmează doar să îi montăm iluminat nocturn. Planul nostru pe termen lung este să mai construim unul, acoperit, care să aibă și o bază de cazare potrivită pentru un lot de sportivi.

Au fost multe de lucruri pe care le-am făcut pentru prima dată, nici nu le mai știm numărul, practic ne-am specializat amândoi în bricolaj. Cu toate acestea, nicio clipă nu ni s-a părut extenuant, sau plictisitor. Spre deosebire de stilul de viață repetitiv din oraș, la țară nicio zi nu seamănă cu alta. Schimbările ne fac să ne simțim vii. Amândoi ne-am concentrat asupra profesiilor care ne permit să lucrăm ca nomazi digital și am eliminat proiectele care ne țin legați de un loc și de o rutină.

Acesta este, de fapt, viitorul în ceea ce privește modul de a profesa, am explicat într-un articol publicat pe Republica cum un sportiv antrenat de mine, online, de la distanță, a câștigat, la proba sa, prima medalie de aur a unui român în karateul olimpic WKF. În anii care au urmat și în care l-am antrenat la fel, el a devenit primul român care a urcat, la proba sa, pe primul loc în clasamentul mondial la juniori, iar în 2024 a devenit primul român care a câștigat Jocurile Europene Universitare. Asta confirmă ceea ce scriam pe Republica, referitor la a profesa ca digital nomad – nu doar că poți face bine ce ai de făcut, poți face și performanță, iar starea de spirit influențează, fără îndoială, rezultatele. 

Impactul major al mutării la țară a fost asupra calității vieții. Am înlocuit aerul poluat din oraș cu aerul rece și curat de munte. Am înlocuit poluarea luminoasă cauzată de luminile urbane reflectate în norul de smog cu cerul înstelat pe care-l privim seară de seară. Am înlocuit zgomotul sirenelor și al motoarelor cu liniștea întreruptă doar de trilurile păsărilor, de susurul râului din fundul curții și de „discuțiile” dintre animalele sălbatice de pe dealuri. Am înlocuit duhoarea gazelor de eșapament cu mirosul de flori, de fân și cu parfumul lemnelor ce ard în sobă.

Nu mai cumpărăm apă îmbuteliată, fiindcă apa de la robinet e atât de bună, încât cei care ne vizitează își iau provizii. Avem mici producători de produse lactate care ne aduc la poartă lapte proaspăt și brânzeturi cu gust autentic. Mâncăm fructe din livada noastră și bem vin și must făcut cu strugurii crescuți de noi.

Facem zilnic activități sportive în aer liber. O zi de weekend poate să înceapă cu un meci de tenis, să continue cu o tură cu bicicletele, apoi cu o alergare montană sau cu o drumeție, încheindu-se seara cu un antrenament de forță în spațiul amenajat în aer liber și cu o plimbare în timpul căreia observăm și fotografiem păsările și animalele din împrejurimi. Așa am descoperit un nou hobby, numit birding, despre care am mai scris pe Republica. Fotografia-copertă a acestui articol este făcută cu telefonul, toamna, de la fereastra pe care privesc dimineața, când îmi beau cafeaua. Iarna, de la aceeași fereastră, cu aparatul foto, am surprins acest peisaj, cu trei vecine cu cozi stufoase:

Chiar și interacțiunile cu oamenii sunt diferite. Spre deosebire de orașe, unde microexpresiile ce exprimă dispreț, tristețe sau blazare sunt deja norme sociale, la sate oamenii sunt mult mai prietenoși, mai relaxați și întotdeauna dornici să spună povești. Așa l-am cunoscut, de exemplu, pe Andrei Iosif, crescător de animale cu care am făcut un reportaj, cu telefonul mobil, ce a câștigat primul concurs de mobile journalism din România, organizat de Facultatea de Jurnalism a Universității din București, în colaborare cu Deutsche Welle. Filmul exprimă mult mai bine decât cuvintele atmosfera din satul în care ne-am mutat. 

Sunt demult istorie orele irosite stând pe loc în trafic, în șiruri nesfârșite de șoferi agresivi, când simțeam, la propriu, cum viața se scurge fără niciun sens. La țară stai pe loc doar dacă vrei să te odihnești sau să te bucuri de natură. În maximum jumătate de oră ajungem într-unul dintre cele mai frumoase orașe din România, Brașov, mult mai repede decât ne lua, adeseori, să traversăm Bucureștiul.

Timpul pare a avea alt sens la țară. Avem mult, mult mai mult timp pentru a trăi cu adevărat, iar acel timp este întotdeauna de calitate. Pur și simplu simțim că viața a reînceput. Ne este dor doar de prietenii din oraș, ținem însă legătura cu ei pe internet și ne vizităm periodic. Când vrem să schimbăm peisajul, călătorim prin lume cu rulota, de obicei în locuri sălbatice, fiindcă am învățat că fericirea autentică este oferită de lucrurile simple, de explorare și de schimbare.

Cel mai mare impact asupra calității vieții l-a avut integrarea, în viața de zi cu zi, a conceptului scandinav „Friluftsliv”, care înseamnă „viață în aer liber”, concept pe care l-am descoperit în timpul unei expediții despre care am mai scris pe Republica. În materialul următor voi detalia felul în care principiile Friluftsliv schimbă în bine viețile celor care le adoptă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp