Foto: Bogdan Dănescu/Inquam Photos
Ați auzit de teoria geamurilor sparte? Este o teorie lansată în 1982 de doi sociologi/criminologi americani, James Q. Wilson și George L. Kelling. În elaborarea teoriei lor, cei doi au plecat de la observația că o clădire părăsită, care are câteva geamuri sparte, va sfârși prin a fi mult mai repede vandalizată decât în cazul în care primele geamuri sparte ar fi fost reparate imediat.
Ei au explicat fenomenul prin faptul că un geam spart este un semn că nimănui nu îi pasă, deci spargerea câtorva geamuri în plus nu va aduce niciun fel de consecințe. Astfel, ei au concluzionat că dacă primele semne de dezordine urbană sau vandalism nu sunt imediat abordate și eliminate, ele nu vor face decât să amplifice acest gen de comportament la nivelul comunității respective, ducând la acțiuni mult mai grave.
O ilustrare a teoriei poate fi făcută observând curățenia din locurile publice. Și am să folosesc un exemplu autohton, de care îmi aduc aminte cu precizie. Pe vremea când domnul Traian Băsescu era ministrul Transporturilor, Gara de Nord se afla într-o stare jalnică în ceea ce privește curățenia, și nu numai. În cele din urmă domnul Băsescu a luat hotărârea să o reabiliteze și igienizeze. La câteva săptămâni după terminarea proiectului, d-nul ministru constata cu oarecare surprindere într-un interviu că este mult mai ușor să fie întreținută curățenia acum în gară, pentru că oamenii se poartă mult mai civilizat.
Tot în acest sens a fost făcut un experiment de către un grup de studenți olandezi, care au demonstrat că este mult mai probabil să se fure corespondența dintr-o cutie poștală vopsită cu graffiti decât dintr-una curată. Și exemplele ar putea continua.
Dar ce a consacrat această teorie a fost spectaculosul succes cu care, plecând de la ea, primarul Rudolf Giuliani a reușit să diminueze rata crimelor din New York. Calculată la 100.000 de locuitori, aceasta a scăzut de la 26,6 crime în 1993 la 3,3 în 2013. Deci de aproape 9 ori. Uimitor a fost însă faptul că această performanță nu a fost realizată prin vânarea criminalilor, ci prin împiedicarea nerespectărilor mai degrabă minore ale legii și identificarea autorilor. Astfel, la începutul anilor 90, 250.000 de oameni călătoreau ilegal cu metroul new-yorkez, zilnic. O acțiune masivă a poliției de aducere sub control a acestei situații a dus la identificarea multor indivizi cu ilegalități mult mai serioase la activ.
Lupta poliției new-yorkeze împotrivă "micilor" ilegalități a continuat prin prinderea și pedepsirea celor care fumau marijuana în public, sau a celor care foloseau graffiti. Marea criminalitate a continuat să scadă spectaculos în continuare prin lupta împotrivă "micii"criminalitati. Succesul i-a adus realegerea lui Giuliani în 1997 și l-a determinat ca, la retragere, în cuvântul de rămas bun, să amintească despre "frumusețea unei idei atât de simple".
Periodic Poliția Rutieră din România este în centrul atenției publice prin evenimentele mai degrabă extreme cu care se confruntă. Polițiști umiliți sau sfidați de șoferi, agresați fie verbal, fie prin lovituri, fie luați pe capote. Toate sugerând faptul că polițiștii nu se bucură, în măsura în care uniformă le-ar da dreptul, de respectul participanților la trafic. Pentru că sunt prea multe geamuri sparte…
Este suficient să circuli câteva ore prin București pentru a fi martorul unui șir nesfârșit de infracțiuni sau contravenții mărunte care au loc în trafic: oprirea la stop a mașinilor pe trecerea de pietoni, depășirea de către șoferi a coloanelor formate la stop și a semafoarelor pe roșu pentru a se poziționa primii în mijlocul intersecțiilor, blocarea culoarelor de mers înainte pentru a vira la stânga sau dreapta, parcagii care își percep taxele de racketi la 50 de metri de sediul Poliției și exemplele ar putea continua. Iar cel mai grav este faptul că sunt situații în care aceste ilegalități se petrec chiar sub ochii polițiștilor, fără ca ei să reacționeze în vreun fel. Primele geamuri au fost sparte și nimănui nu îi păsa...
Consecința este că din ce în ce mai mulți șoferi au acest comportament, încurajați de lipsa de motivație a Poliției Rutiere de a pune în aplicare prevederile legale. În aceste condiții nu este de mirare faptul că absolvenți ai școlilor de șoferi care încep prin a conduce "ca la carte" sfârșesc prin a începe să "spargă și ei geamuri", pentru că se poate. Sunt din ce în ce mai multe geamuri sparte, și consecință logică este că respectul pentru lege și cei chemați să o aplice este în scădere.
Într-o comunitate în care oamenii legii sunt pe post de "mobilier", sau în cel mai bun caz doar pe post de "semafoare umane" cu o atitudine extrem de permisiva, momentul în care se întâmplă să ia și legea în sfârșit în serios pare extrem de neobișnuit. Generează reacțiile extreme ale celor care au crezut ca orice le este permis în trafic, mai ales că totul se întâmplă sub privirea unor polițiști până atunci lipsiți de reacție.
Teoria geamurilor sparte spune polițiștilor rutieri din București că pentru a fi respectați ar trebui ca mai întâi să se ia ei înșiși în serios și să aplice legea ad literam pentru a elimina infracționalitatea "măruntă"din traficul bucureștean. Odată cu aceasta se va schimbă și statutul lor și numărul actelor de agresiune împotriva lor va scădea semnificativ. Respectul pentru ei ori există tot timpul, ori nu există deloc. De aceea, el trebui impus permanent, nu doar când se depășește o anumită linie roșie.
Pentru măsurarea evoluției respectului șoferilor față de ei, propun polițiștilor rutieri un prim indicator pe care doar ei înșiși îl vor putea măsura: evoluția numărului de oferte de mită pe care le primesc de la șoferi prinși în flagrant.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
„Gasoline lead may explain as much as 90 percent of the rise and fall of violent crime over the past half century.”
„In states where consumption of leaded gasoline declined slowly, crime declined slowly. Where it declined quickly, crime declined quickly.”
„When differences of atmospheric lead density between big and small cities largely went away, so did the difference in murder rates.”
„High childhood exposure damages a part of the brain linked to aggression control. The impact is greater among boys.”
Citatele sunt de aici: http://www.motherjones.com/environment/2016/02/lead-exposure-gasoline-crime-increase-children-health/
:)
Sunt de acord cu ideile exprimate de autorul articolului, dar orice discuție este inutilă până când poliția nu va deveni O REALITATE VIZIBILA PE STRADA. Stiu ce vorbesc, locuiesc in Militari, Piata Gorjului, adesea nu văd un politist sau o masina de patrulare cu orele, nici pe bulevardele principale, nici printre blocuri, pe nicăieri... Si cand suni la sectia din zona (cum ar fi Sectia 21, pe Dezrobirii), sa anunti o incaierare intre betivani, o masina parcata pe trecerea de pietoni, niste manele date la maximum in blocul vecin s.a.m.d., răspunsul este mereu același: "nu avem oameni, nu avem masini, suntem prea putini...".
Până la educație și moralitate, frica păzește pepenii, iar într-o țară normală, frica poartă uniformă, baston, cătușe și pistol. Și ține în buzunar un cod de proceduri și un statut profesional care să îl protejeze de abuzurile unor Boureanu sau alți imbecili de teapa acestuia.
Dar cerinta insasi? Este ea oare corecta? Este ea justificata? Desigur ca nu. Orice sofer care gusta adrenalina iesirii dintr-o strada secundara avand vizibilitatea redusa la 4-5m de vehiculul parcat in stanga sa la limita sau chiar pe trecerea de pietoni, intelege cat de mult i-ar fi usurata manevra daca vehiculul parcat ilegal ar fi in spate cu inca 5 m. Legea spune 25m si este evident absurda. Ar fi suficienti 5 m, insa abusrditatea legi atrage voluptatea nerespectarii ei.
Aceiasi stupiditate o obsevam atunci cand ne intanim in trafic cu limitari de viteza catre valori absurd de mici, limitari care nu sunt respectate de NIMENI. Aceste absurditati devin argumente "legale" la discretia "organului" oridecateori vrea muschiul lui, ori, si mai rau, devin niste motive (justificate, desigur) de batjocorire a legii de catre cei care ar trebui sa o respecte.