Generația X față în față cu generațiile Y și Z. Cum se explică dinamica politică de astăzi

(Notă: cele de mai jos se referă exclusiv la persoanele din urbanul mare.)

1. Să ne uităm puțin la cei care aveau între 15 și 30 de ani în 1989 (în linii mari, e vorba de generația X). Care au fost experiențele lor sociale fondatoare, cele pe baza cărora și-au format valorile și punctele de reper?

Comunismul, pe care l-au trăit ca adolescenți (deci mai degrabă prin opoziție la autoritatea adulților), Revoluția și protestele de la începutul anilor '90.

Prin urmare, credințele lor politice se organizează în jurul democrației politice (sensibilitate ridicată față de drepturi civile și politice) și a capitalismului (proprietate privată și liberă concurență) - prin opoziție cu autoritarismul și cu economia planificată de tip marxist-leninist.

Cum în 1989 erau tineri sau adolescenți, credințele astea le organizau viitorul și puteau fi asumate fără pierderi personale semnificative (fiind tineri sau adolescenți, nu acumulaseră nimic, nu aveau obligații de întreținere a altora, viitorul le era deschis).

Iar asta îi punea în opoziție deschisă cu cei care în 1989 aveau cel puțin 40 de ani și a căror atitudine față de schimbarea radicală a fost ambivalentă. Pe de o parte, generația adulților de atunci era dispusă să susțină schimbarea politică, dar nu neapărat și schimbarea economică radicală, fiindcă asta le afecta direct și într-un mod necunoscut (deci de necontrolat, deci foarte riscant) capacitatea de a-și întreține familiile.

În raport cu schimbarea radicală, generația adulților de la 1989 a fost în mod spontan conservatoare - de-asta a și sprijinit masiv din punct de vedere politic FSN-ul.

Pentru generația X, FSN-ul a fost un partid anti-revoluționar, fiindcă nu livra nici democrație politică, nici capitalism, așadar un partid care se opunea deschis aspirațiilor ei.

Pentru generația adulților, FSN-ul a fost partidul care garanta o tranziție lentă și controlată spre capitalism, una la care adulții să se poată adapta. Din punctul ăsta de vedere, FSN a fost și a rămas până relativ recent, când și-a schimbat traiectoria, cel mai eficient partid conservator din România de la primul război mondial încoace - ceea ce explică și succesul lui electoral constant.

2. Să luăm acum generația celor care au astăzi între 25 și 40 de ani - în linii mari, generația Y, a milenialilor, și, parțial, generația Z. Care a fost experiența lor socială primară? Tranziția. Tranziția și criza economică.

Spre deosebire de generația X, milenialii și generația Z nu au experiența directă a comunismului, ei nu au comunismul ca termen de comparație.

Pentru generația X, oricât de dificilă ar fi fost tranziția, oricâte lucruri ar fi avut de îndurat, situația curentă era și este infinit preferabilă celei de dinainte de Revoluție.

Din perspectiva asta, când cei din generațiile Y și Z se uită la părinții lor din generația X închipuindu-și că experiențele prin care trec sunt traumatizante pentru ei și încercând să-i salveze, se comportă oarecum ca eroul din Taxi Driver: dintr-o eroare (inevitabilă) de apreciere, rezultată din experiențele diferite, ei încearcă să salveze niște oameni care nu simt nevoia să fie salvați și care nu se percep pe ei înșiși ca fiind într-o situație traumatică.

Repet: pentru generația X, oricum ar fi prezentul, el este infinit preferabil trecutului - fiindcă e o formă de apropiere de viitorul pro-democratic și pro-capitalist în care continuă să creadă.

Cum milenialii și generația Z nu au avut experiența comunismului, ci doar pe cea a tranziției (percepută mai degrabă ca traumatizantă, așa cum pentru generația X viața în comunism a fost percepută mai degrabă ca traumatizantă), membrii generațiilor Y și Z sunt mai degrabă sceptici cu privire la capitalism (repet: singurul sistem economic în care au crescut).

Scepticismul lor față de capitalism se manifestă în trei forme distincte. Pe de o parte, în forma redescoperirii opoziției socialiste (de diverse tipuri) la capitalism. Pe de alta, prin redescoperirea anticapitalismului de dreapta (a diverselor tipuri de fascism). În fine, o a treia grupă e formată din cei care sunt sceptici exclusiv cu privire la capitalismul local (partea corporatistă și globalistă a celor două generații).

Însă, indiferent de formă, scepticismul față de capitalism e o valoare centrală a generațiilor Y și Z. Iar asta îi pune în conflict deschis cu generația X, fundamental pro-capitalistă. (Opoziția e minimă doar în cazul relației dintre generația X și acele părți din generațiile Y și Z care sunt sceptice doar cu privire la capitalismul local.)

Ca să rezum: la generațiile Y și Z vedem un scepticism liberal cu privire la capitalismul local, și două tipuri iliberale de scepticism anticapitalist (centrate pe o formă sau alta de suveranism).

În replică la scepticismul anticapitalist al generațiilor Y și Z, o parte din generația X a dezvoltat diferite formule de pro-capitalism iliberal - fie sub forma neoliberalismului autoritar, fie sub forma combinării credințelor pro-capitaliste cu conservatorismul social (vezi intelectualii neoliberali ai lui Băsescu, sau, de cealaltă parte, liderii CpF și ai celorlalte curente fascizante dar, pe fond, încă pro-capitaliste: cu toții fac parte din generația X).

Avem astăzi așadar trei versiuni ale generației X - și tot trei versiuni ale generațiilor Y și Z. Interacțiunile dintre ele explică actuala dinamică politică mai bine și mai simplu decât orice altceva.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp