Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Graba strică treaba

Ieri, cetățenii acestei republici au scăpat de-o belea din programul de guvernare propus inițial de echipa dlui Cioloș. Poate că societatea civilă organizată în Campania Politică fără Bariere a repurtat doar o victorie de etapă sau poate că tehnocrații și-au dat seama de eroare și au corectat-o. 

Poate că dl Dragnea fierbe, poate că dna Gorghiu și dl Blaga nu au nimic de zis pe acest subiect, dar e important să știm, pentru viitor, de ce nu e bine să fie comasate alegerile și de ce nu prea are nicio noimă să fie uniformizate mandatele, nici la 5, nici la 4 ani.

Încep cu uniformizarea, pentru că problema comasării a fost tranșată de Curtea Constituțională.

Să presupunem că, înainte de modificarea din 2003 a Constituției, dl Iliescu sau dl Constantinescu s-ar fi îmbolnăvit și nu și-ar mai fi putut îndeplini atribuțiile. Rezultatul ar fi fost alegeri prezidențiale separate, ceea ce ar fi condus la decalarea mandatelor dintre Președinte și Parlament. Să presupunem că, după plecarea dlui Ciorbea sau a dlui Vasile din fotoliul de Premier, Parlamentul n-ar fi putut învesti un nou Guvern. Rezultatul ar fi putut fi dizolvarea Parlamentului și, prin urmare, decalarea mandatelor dintre Președinte și Parlament.

După modificarea din 2003 a Constituției, situații similare ar fi putut avea loc fie după eventuala victorie a referendumurilor pentru demiterea dlui Băsescu, în 2007 și 2012, fie după eventuala dizolvare a Parlamentului, dacă nu se găseau soluțiile Tăriceanu 2 din martie 2007, Boc 2 din decembrie 2009 sau Ungureanu din februarie 2012 (nu includem soluția Ponta din aprilie 2012, pentru că, la acea dată, Parlamentul n-ar mai fi putut fi dizolvat). Rezultatul ar fi putut fi, din nou, decalarea mandatelor dintre Parlament și Președinte, chiar mai abitir decât ne puteam închipui vreodată.

Lucruri similare se întâmplă, pe baza legislației electorale, la nivelul administrației locale, unde plecarea unui primar, pe caz de deces, de boală, de arest sau condamnare, conduce la organizarea de alegeri (parțiale, ce-i drept), așa încât nu există garanția omogenității între adunările deliberative/legislative (Consilii locale sau Parlament) și agenții executivi (Primarul, în administrația locală, respectiv Președintele și Premierul, la centru). Acest lucru se întâmplă, în primul rând, pentru că așa ne-am construit noi cadrul constituțional și legislația în domeniu, îmbrățișând diversitatea! Întâmplător, tocmai această diversitate contribuie la anti-fragilitatea sistemului politic românesc.

Recunosc, mă așteptam ca echipa de tehnocrați a dlui Cioloș să fi respins din start o asemenea gogomănie, mai ales pentru că mai are și alte restanțe față de criteriile de competență și integritate solicitate în urmă cu o săptămână

Așadar, în condițiile anilor 2015-2020, când politicienii își pierd foarte rapid reprezentativitatea, pot să-nțeleg de ce un politician și-ar dori să-și asigure stabilitatea în funcție pentru un timp mai îndelungat. Dar asta ar putea conduce la reacții protestatare ale cetățenilor, mult mai frecvente, mult mai intense, mult mai destabilizatoare, ceea ce n-ar fi deloc în beneficiul societății, deci nici în beneficiul politicienilor. 

Recunosc, mă așteptam ca echipa de tehnocrați a dlui Cioloș să fi respins din start o asemenea gogomănie, mai ales pentru că mai are și alte restanțe față de criteriile de competență și integritate solicitate în urmă cu o săptămână.

Tot la nivel tehnic, echipa dlui Cioloș ar fi trebuit să știe că Decizia 51/2012 a Curții Constituționale nu permite organizarea simultană a alegerilor pentru niveluri diferite de reprezentare. CCR arăta, în motivarea acelei decizii, că alegătorii ar putea deveni atât de confuzi, încât li s-ar împiedica, de fapt, libera exprimare a opiniei politice. Și nu pot să nu mă-ntreb oare de ce s-au grăbit atât de mult tehnocrații? 

Constituția le spune că aveau la dispoziție 10 zile pentru elaborarea programului și pentru verificarea detaliată a fiecărui ministru-desemnat, adică până vineri, 20 noiembrie! După cum știm din proverbe, „graba strică treaba”...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Like. Apreciez nu doar expunerea argumentata ci si link-urile. Buna treaba.
    • Like 0
    • @ Gelu Tudose
      mulțumesc :)
      • Like 0


Îți recomandăm

Dacia - Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Naționalismul ăla sănătos începe de aici. Când statul român e atent la fiecare leu pe care îl cheltuie, când încearcă să aducă furnizori din România acolo unde are o ofertă bună în piață, unde există competențe și servicii de calitate. foto: Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Sport cu cai in Kargazstan

Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.

Citește mai mult