Groenlanda: scenarii de preluare

 foto: Jim Watson / AFP / Profimedia

Ar fi putut exista o altă abordare de creștere a influenței americane în Groenlanda și de atingere a scopurilor sale în același timp?

Bineînțeles!

Pornind de la actuala bază americană din Pituffik și a colaborării de peste 75 de ani cu Groenlanda, de la considerentele strategice și sublinierea câștigurilor pentru groenlandezi, dar și a legăturilor bune care existau atât cu Danemarca cât și cu inuiții, administrația Trump ar fi putut avea următoarele abordări conjugate:

Citiți aici primele două părți ale analizei:

• Groenlanda: O luptă între pretențiile americane și voința băștinașilor
• Cât mai costă azi o țară: spre o preluare ostilă a Groenlandei?  

- Pe fond, să fi început dialogul cu danezii și parlamentul Groenlandei pentru sporirea investițiilor americane în Groenlanda, pentru prezentarea avantajelor strategice și economice și chiar ale ocupării forței de muncă locale ce ar rezulta din debarcarea economică a SUA, în baza Tratatului din 1951. Se putea propune extinderea prin crearea mai multor baze americane, prin concesionări pe mai mulți ani, concesionarea unor perimetre miniere și de exploatare a hidrocarburilor, semnarea unui tratat de liber-schimb cu Danemarca/UE, cu alte cuvinte o serie de avantaje reciproce ambelor părți, fără a pune în discuție statutul juridic al insulei, dar îndeplinindu-și scopul strategic;

- În formă, să reducă o comunicare publică a temei la nivel minim și să comunice doar evoluțiile agreate cu partea în negocieri. 

Dar pentru asta liderul american și grupul său ar fi trebuit să dea dovadă de înțelepciune, tact și inventivitate. Ar fi fost nevoie de o gândire pe termen lung și de o abordare profesionistă a negocierii pe multiple planuri intercalate, care evident ”nu au fost disponibile”.

Într-adevăr, ar fi durat mai mult, însă aceste abilități diplomatice și investiționale ar fi scutit SUA de oprobriul public și stricarea unor relații de zeci de ani cu aliații, cum vedem în prezent.

Din nou istoria ne servește un model elegant, civilizat, de rezolvare a disputelor prin exemplul diferendelor asupra insulei Hans, cunoscut și drept ”Războiul Whisky-ului/Alcoolurilor”. Disputa a implicat între 1973 și 2022 Danemarca și Canada, state cu leadership democrat și civilizat, care nu cădeau însă de acord asupra graniței lor din zona insulei Hans, o rocă nelocuită, de numai 1,3km pătrați, situată între Groenlanda și insula Ellesmere. Conflictul nu a fost niciodată violent și se desfășura după un ritual elegant în care canadienii ajungeau pe insulă și lăsau un steag și o sticlă de whiskey (anual, din 1984), până când soseau militarii danezi și le confiscau, lăsând și ei în urmă un steag și o sticlă de Snaps, ca dovadă civilizațională a ”proprietarului de drept al insulei”. În 2022, probabil sătui de schimbul de băuturi alcoolice, părțile au agreat să traseze granița între cele două state prin mijlocul insulei Hans. Fără declarații belicoase, fără amenințări sau preluări ostile. Da, durează ceva timp, dar efectele sunt incomparabile.

Dar realitatea prezentului este dură și oferă numai două posibile scenarii, în opinia noastră:

1. Cel mai fezabil scenariu

Adept al abordărilor simpliste și tranzacționist-dure, cum vede deja toată lumea, Trump ar putea oferi, totuși, ceva pentru achiziționarea Groenlandei, tocmai pentru a menaja situația internațională, dar a-și spori în același timp șansele de succes: o sumă mare de bani, promisiuni de prea-mărire sau cetățenie pentru groenlandezi, posibil redevențe substanțiale pentru exploatarea resurselor și (probabil) un pachet de consolare Danemarcei. Cu ambiția sa și efortul neostoit, Trump ar putea forța Danemarca și pe inuiți să-i accepte ofertele. Deja îi momește pe locuitori afirmând că le va da câte 10.000 de dolari fiecăruia, pentru a accepta ”unirea” cu SUA (1). Alături de acești ”morcovi dulci”, Președintele SUA va veni și cu amenințări mergând de la faptul că China va prelua ea insula dacă băștinașii nu vor cu America(2), până la instituirea unor tarife și a unei blocade care să sărăcească Groenlanda și pe protectorul ei Danemarca. De ce? Pentru că Trump vrea! Și când Trump vrea, Trump poate și face!

În plus, la nivelul tuturor măsurilor controversate pe care le-a luat Trump, a te împiedica de buturuga Groenlanda este de neconceput pentru președinte, chiar dacă pare doar o firimitură.

Tendințele autoritariste ale lui Donald Trump își au izvorul în setea de răzbunare și răsturnare a establishmentului american, dovedite prin cele 26 de Ordine Executive semnate în prima zi de la preluarea mandatului și peste 111 până în luna martie a anului curent(3), Ordine care au început cu eliberarea și exonerarea de răspundere a barbarilor care au dat foc Capitoliului pe 6 ianuarie 2021. Dincolo de răzbunare este doar încăpățânare, aroganță și refuzul realității.

Steven Levitzky, profesor la Universitatea Harvard, spunea într-un interviu acordat TVR1 pe 26 martie 2025 că ”SUA au alunecat în doar două luni într-o formă ușoară de autoritarism”(4). Levitzky și-a explicat analiza prin faptul că ”una dintre modalitățile de a măsura dacă trăiești într-o democrație este că nu ar trebui să existe niciun risc sau un risc foarte mic de a te opune public guvernului. Nimeni nu ar trebui să se teamă de represalii pentru că a vorbit împotriva guvernului. Azi [în SUA n.n.] toți se tem de represaliile guvernului…oamenii plătesc un preț pentru că se opun guvernului și asta nu s-a mai întâmplat niciodată aici [în SUA n.n.]!(5)”. Profesorul universitar l-a plasat pe Trump alături de liderii rus și ungar, comentând astfel: ”Acest guvern este extrem de iliberal. Se asociază ideologic cu extrema dreaptă globală…. Rezonează mai mult cu ideile și practicile lui Putin și Orban(!) decât cu cele ale liberal-democraților din Occident. Exagerez un pic, dar ceea ce Trump face în legătură cu Putin este ca și cum FDR Roosevelt ar fi spus în 1939 că vom sprijini Germania și nu pe aliați… Trump și oamenii care îl înconjoară sunt ideologic mai apropiați de Rusia decât de democrațiile liberale”(6).

Profesorul David Smith de la Universitatea din Sydney crede și el că, atunci când președintele american emite aroganțe conform cărora anexează Canada, Groenlanda și Panama, ”Trump ignoră puterea naționalismului [statelor mici n.n.] spre pierderea sa”(7).

Alte păreri din societatea civilă, sosite de la actori, profesori universitari, studenți, reprezentanți ai ONG-urilor, completează imaginea incredibilă a clivajului societății americane.

Spre finalul lunii martie, o serie de alte critici venite de la congresmeni democrați și republicani au explodat mai ales după gafa lui Waltz de a fi inclus un jurnalist în grupul de WhatsApp pe care se planificau loviturile militare împotriva rebelilor Huthy, considerată a fi o încălcare a responsabilității păstrării secretului de stat.

Funcționarii publici din instituțiile federale americane sunt fie dați afară de Elon Musk prin DOGE, fie reangajați, ori persecutați pentru păreri anti-Trump, cum arată Reuters (8).

Americanii de rând au ieșit în stradă la începutul lunii aprilie pentru a protesta împotriva măsurilor lui Trump, cu focus pe protecția socială și politica externă: peste 500.000 de manifestanți au umplut piețele din New York, Washington DC, Florida, practic în peste 1200 de locații din toate statele, în weekendul 4-6 aprilie, conform The Guardian(9).

Dar Trump reacționează. Cireașa de pe tort este insistența cu care el vorbește după doar 3 luni de la înscăunare despre faptul că se pregătește deja de al treilea mandat! Ceea ce părea o glumă în februarie a.c., este temă de cercetare pentru echipa republicanilor din Congres care trebuie să găsească o soluție pentru a-i prelungi lui Trump puterea: într-o conversație cu NBC News Trump răspunde unei întrebări referitoare la ideea sa de a se perpetua la Casa Albă: ”Nu, nu glumesc. Este încă prematur să ne gândim la asta. Există metode prin care o pot face, după cum știți”(10), nedorind să ne împărtășească căile sale. Deși Constituția SUA prin cel de-al 22-lea Amendament limitează mandatele de președinte la doar 2, consecutive sau nu, speculațiile republicanilor cuprind o variantă în care JD Vance ar candida și l-ar numi pe Trump vicepreședinte, doar pentru a-i ceda apoi locul, sau instituirea de către Trump a unei stări de necesitate/război – vezi Roosevelt în Marea Criză și al doilea Război Mondial – prin care și-ar prelungi mandatul actual(11), în pofida faptului că în 2029 Trump ar avea 83 de ani! Având în vedere dificultatea cu care Trump a părăsit prima dată Casa Albă, provocând cea mai gravă criză politică a SUA în acest început de secol, totul este posibil.

Un alt aspect este cel psihologic: Președintele SUA își dorește foarte mult validarea părerilor și actelor sale. Până acum a cam dat cu bâta în baltă cu majoritatea acțiunilor de politică externă: rușii atacă în continuare Ucraina și omoară copii în Krivoi Rog și Sumî, scandalul tarifelor impuse aliaților este nemaiîntâlnit și aruncă lumea în criză, stațiunea estivală din Gaza nu avansează deloc, Canada nu cedează și nu vrea alipirea la SUA, Germania exportă în continuare cu nesimțire mașini în SUA, iar Mexicul îi trimite bezele de peste gardul nou-construit. Nu se mai poate: Groenlanda trebuie să cedeze! Măcar ea să ofere o satisfacție...

Efectele scenariului:

Nemaiîntâlnită în vremurile în care trăim – atunci când vine din partea unei democrații, la limita legii și creatoare de uriașe scandaluri în țările democrate, cumpărarea Groenlandei este foarte posibilă și a intrat deja în linie dreaptă. Dar abordarea în forță nu va trece neobservată și nu va fi ușor iertată, chiar dacă finalul va fi unul al plății pentru teritoriul achiziționat, așa cum arătam că SUA au mai făcut în trecut.

Scenariul place mult și Kremlinului: Rusia va folosi prilejul, deși ea nu este adepta unor achiziții corecte, deoarece nu poate concepe să dea bani pentru cuceriri! Dar se va oferi oricum să ”cumpere” Moldova, statele baltice și țări din Africa. Iar asta va crea conflicte și mai mari.

China va pregăti mercuriale și strategii similare pentru a achiziționa Taiwan, dar și alte teritorii din arealul Mării Chinei de Sud și, bineînțeles, alte teritorii din Africa.

Va fi foarte dificil dacă nu chiar imposibil pentru orice stat democratic să se opună altor zeci de intenții ostile de ”cumpărare” a unor teritorii, atât timp cât cea mai mare democrație a lumii privește statele suverane ca vitrine neobrăzat de atrăgătoare de unde poți lua orice.

2. Cel mai nedorit scenariu

Consecvent aroganței sale și lipsei de tact, mărginit de gândirea tranzacțională materială și fără capacitatea de a înțelege perspectivele politice pe termen lung sau să recunoască efectele unor decizii greșite în relațiile internaționale, într-o desconsiderare totală a relațiilor cu aliații și a principiilor democratice, Președintele SUA ar putea foarte ușor să împingă proiectul ”luăm Groenlanda cu orice preț!” peste limitele dreptului internațional: semnează un Ordin Executiv. Chiar dacă majoritatea OE sunt atacate în instanță, iar unele sunt deja inoperante, Trump știe cum. A mai făcut-o. Are și acea cariocă neagră permanent-marker, căci aceasta e noua viziune de a rămâne în istorie, cu tușe groase.

SUA pot forța Groenlanda printr-un ultimatum de preluare ostilă, continuat cu o debarcare a unei divizii americane de Marines (circa 6000 de oameni), fără susținerea niciunei brigăzi aeropurtate, că nu are rost. S-ar putea însă ca încăpățânații groenlandezi, care nu văd ”binefacerile” invaziei americane, să se opună, ieșind cu bărcile în larg, făcând lanțuri umane și blocând porturi, orașe și cele 13 mici aeroporturi ale țării. Așa cum fac ”nerecunoscătorii” de ucraineni care nu mai simt ”dragostea frățească” față de moscoviți. Arme grele groenlandezii nu au, dar harpoane anti-balenă, capcane pentru urșii polari și o voință de nezdruncinat vor găsi.

Danemarca ar fi obligată să intervină, membri Alianței pot lua diferite poziții centrifuge sau centripete în favoarea oricărei părți, Tratatul va fi astfel îngropat, iar un conflict între membri NATO în 2025 sau 2026, cu toate nenorocirile care ar decurge de aici, ar reprezenta capătul curcubeului din visele lui Putin.

Dar dacă câștigă groenlandezii? În fond, David l-a învins pe Goliat. Cât de mult contează opoziția groenlandeză?

Cunoscute în relațiile internaționale sub numele de Războaiele Codului(12) (cod=pește) sau Războaiele de Coastă*, confruntările din anii 1958-1961 și de-a lungul anilor `70 între Islanda și Marea Britanie ar putea constitui o lecție utilă pentru experții administrației Trump, pentru exemplele de devotament pe care le pot avea cetățenii unor state mici, când apărarea dreptului lor la pescuit se făcea cu periclitarea propriei vieți. Atunci când micuțele bărci pescărești islandeze se izbeau precum kamikaze, săptămânal, de navele marinei britanice pentru a-i alunga pe britanici din apele teritoriale islandeze și din zona lor contiguă nimeni nu credea că islandezii ar putea câștiga războiul nedeclarat cu Londra. Și totuși, timp de 20 de ani islandezii au luptat și obținut în final victoria, împotriva uneia dintre cele mai mari și victorioase flote armate a lumii. Zeci de ambarcațiuni islandeze au fost distruse într-un război în care au fost mulți răniți, dar doar un singur islandez mort, un inginer ucis în 1973 într-una dintre coliziunile navelor pescărești islandeze de pereții fregatei Apolo a britanicilor.

Am adus episodul islandez în discuție – aviz celor în cauză – deoarece avem mai multe asemănări: atât Islanda cât și Groenlanda sunt două state cu populații mici, ambele au fost dominioane ale coroanei daneze, miza conflictelor a fost/este foarte mare pentru băștinașii ambelor teritorii – pescuitul aduce 25% din PIB-ul Groenlandei și 25% din cel al Islandei, ambele state aveau/au în față inamici giganți, ambele țărișoare nu aveau/nu au armată la momentul începerii conflictelor, și, nu în ultimul rând, Groenlanda și Islanda împart o foarte asemănătoare cultură, istorie și civilizație, deși proporțiile strămoșilor comuni, inuiții respectiv vikingii, diferă. Mai mult, dacă vrei să le iei autonomia de care se bucură de 500 de ani și singurul mod de a-și câștiga existența – pescuitul – băștinașii nu mai au ce pierde. E greu să lupți cu cineva care nu mai are ce pierde. Bineînțeles că administrația Trump știe toate astea și e mult mai inteligentă decât noi muritorii.

Efectele scenariului:

Pe lângă o cădere masivă a ultimelor fărâme de respect cu care mai e privită SUA și posibile conflicte interne care să frizeze Războiul de Secesiune, SUA ar pierde aliați, credibilitate și bani! Pierderea statutului de cea mai mare economie de piață bazată pe democrație va fi doar începutul, urmată probabil de pierderea statutului internațional de referință al dolarului și al unui întreg set de influențe în relații internaționale câștigate în ultimii 150 de ani. Iar locul lăsat liber de americani va invita pretendenții la o cursă infernală pentru această poziție.

Din nou, atât Rusia, cât și China vor folosi consecințele acestui scenariu în folosul propriu. Rușii nu vor mai avea nicio reținere în a solicita teritorii până la Berlin, în Africa și Orientul Mijlociu, în timp ce chinezii vor pregăti multe parade pentru sărbătorirea ”unificării” cu Taiwan, Vietnam, Coreea de Nord și Sud, Singapore și Africa Centrală, deoarece nicio urmă a dreptului internațional – și mai ales niciun stat – nu va avea nimic de comentat după exemplul Americii.

E ușor de imaginat apoi ca și lângă noi, doi vecini care tocmai și-au pecetluit o alianță să emită și ei pretenții cu privire la Transilvania și Banat. Când nu mai ai ONU, OCDE și NATO cine mai știe ce înseamnă sistemul Tratatelor de la Versailles? Iar pe cale de consecință și sultanul de la Istanbul își va aduce aminte de Suleyman pentru a ”propune” României și Balcanilor să deschidă porțile și să-l aștepte cu masa pusă.

Ultima pe listă întotdeauna, România nu își va permite să aibă nicio pretenție, ca de obicei.

Concluzii

Se construiește rapid un haos globaliza(n)t. Nu doar politica internațională, dar și piețele și publicul par a reacționa doar la stimuli emoționali. Propunerile leadership-ului presupus rațional sunt care mai de care mai neobișnuite.

Viteza cu care se schimbă azi lucrurile este fără precedent în istoria omenirii! Granița până acum era cea a dreptului internațional și în special a nefolosirii forței. Sau a folosirii pe cale legală a forței, cu mandatul Consiliului de Securitate al ONU, așa cum americanii și europenii au procedat până în primul deceniu al secolului XXI (vezi Rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU pentru Irak-Kuweit, Serbia, etc). Toate acestea sunt deja istorie.

Riscul ”corporatizării” lumii și implicit a diplomației și statutului unor teritorii, cuplate cu ”oligopolizarea” piețelor poate duce la sfârșitul ONU, a liberului schimb și a sistemului de principii de drept internațional pe care omenirea s-a bazat după cel de-al doilea război mondial. Însă fără Carta ONU, fără pacta sunt servanda, fără democrație și liber-schimb, dar cu autocrații în creștere pe toate continentele, cu arsenale nucleare în dezvoltare, de peste 12.000 de focoase(13) din cauza războiului din Ucraina și care pot încă distruge planeta de câteva ori(!), este greu de intuit ce va împiedica lumea să intre într-o vrie a dezordinii și violențelor accentuate. Care vor fi reperele? Ce vom înțelege prin valori și principii? Cum se vor respecta acestea? Ce punem (și mai ales cine?) în locul dreptului internațional? Cum vom defini pacea și cine va fi garantul ei? Dar definirea agresiunii: îi invităm pe ruși s-o statueze? În lipsa descurajării nucleare, ce poate opri statele să folosească cele mai distructive arme de ucidere în masă?

Poate exista un Occident fără SUA? Dacă vestul va eșua în a mai ”cuceri minți și inimi”, cine o va face? Prin forță?

Sistemul de alianțe în jurul unor valori comune și imateriale poate fi înlocuit de ”trasarea unor directive” care să împartă lumea între autocrații și ”state paria”: primii vor face meniul, ceilalți vor fi în farfurii. Războaiele hibride desfășurate pe multiple planuri pot lua locul vieții obișnuite, ducând la o consumare rapidă a resurselor planetei. Inteligența Artificială va putea astfel să fie folosită nu la planificarea dezvoltării omenirii, ci mai degrabă la acuratețea numărătorii inverse...

De obicei optimist, în opinia mea, cu datele pe care le avem în această primăvară neobișnuită din 2025, ne îndreptăm către o lume foarte urâtă. Aș fi foarte fericit să mi se dovedească că mă înșel...!

*Disclaimer: fac parte dintre cei care cred onest în rolul SUA în a ajuta la crearea unei lumi mai bune, bazată pe democrație, drepturile omului, capitalism și comerț liber. Acest articol nu este o critică adusă națiunii americane, principiilor pe care s-a fondat și valorilor pe care le reprezintă, ci mai degrabă a manierei greșite prin care noua administrație Trump înțelege să facă politică internațională.

(1) ”Trump admin floats wild plan to annex Greenland by paying residents $10K each, a bold bid to outspend Denmark’s $600 million subsidies”, Economictimes.com, tipărit la 12 aprilie 2025, https://economictimes.indiatimes.com/news/international/us/trump-admin-floats-wild-plan-to-annex-greenland-by-paying-residents-10k-each-a-bold-bid-to-outspend-denmarks-600-million-subsidies/articleshow/120213168.cms?from=mdr 

(2) Vezi amenințările lui Marco Rubio de la reuniunea ministerială a NATO din Bruxelles ”Nu vom lăsa China să vină să le ofere groenlandezilor o grămadă de bani pentru ca ei să devină dependenți de China”, 3-4 aprilie 2025, pe Hotnews.ro.

(3) Sursa: https://www.federalregister.gov/presidential-documents/executive-orders/donald-trump/2025

(4) Telejurnal TVR1, ora 20:30, 26 martie 2025, interviu luat de Adelin Petrișor.

(5) Ibidem. 

(6) Ibidem.

(7) Smith, David - Trump is ignoring the power of nationalism at his own peril, 20 martie 2025, https://theconversation.com/trump-is-ignoring-the-power-of-nationalism-at-his-own-peril-252299

(8) Munteanu, Ștefan - Techrider.ro – ” Reuters: Echipa secretă de la DOGE, condus de Musk, folosește AI pentru a spiona angajați federali și pentru a depista comportamente anti-Trump / Membrii DOGE folosesc Signal pentru a comunica”, 8 aprilie 2025, citând Reuters, https://techrider.ro/ai/reuters-echipa-secreta-de-la-doge-condus-de-musk-foloseste-ai-pentru-a-spiona-angajati-federali-si-pentru-a-depista-comportamente-anti-trump-membrii-doge-folosesc-signal-pentru-a-comunica/

(9) ”Trump news at a glance: anti-Trump protests draw huge crowds across the US”, 6 aprilie 2025 – TheGuardian.com, https://www.theguardian.com/us-news/2025/apr/06/trump-news-at-a-glance-anti-trump-protests-draw-huge-crowds-across-the-us

(10) Chiacu Doina, op.ed. - ”Trump says he is not joking about third presidential term”, Reuters, 30 martie 2025.

(11) Ibidem.

(12)   *Disputa dintre islandezi și britanici a apărut ca urmare nevoii Islandei de a-și exploata resursele din zona economică exclusivă, întinzând astfel arealul de pescuit, ceea ce nu convenea intereselor britanice în zonă. Datorită refuzului Marii Britanii de a nu pescui în zonă, o serie de confruntări au izbucnit între 1958–1961 și mai abitir între 1972–76. Pescadoarele britanice mergeau în zonă însoțite de nave mari ale Marinei Regale – fregate și corvete – și aveau săptămânal conflicte cu pescarii islandezi. Enervată de incursiunile britanice Islanda a amenințat că se retrage din NATO, ceea ce ar fi adus mari deservicii Alianței în vremea Războiului Rece. Tocmai de aceea Alianța a fost cea care a mediat o înțelegere între părți, stabilind o zonă exclusivă pentru Islanda de 12 mile marine de la țărmul său și o zonă economică contiguă de 200 de mile marine în care orice activitate de pescuit trebuia aprobată de Islanda. În teoria relațiilor internaționale, standardul stabilit atunci, de 200 de mile nautice pentru zona economică, a rămas parafat prin Convenția Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării.

(13) 12.512 focoase nucleare în întreaga lume, conform ICAN, în 2024 - https://www.icanw.org/nuclear_arsenals?gad_source=1&gclid=CjwKCAjwktO_BhBrEiwAV70jXtO2anUvFvraylTR9F3A2fXfaT6t0M6pTYhkTKNWmfgiFOydz0HAzRoC85AQAvD_BwE

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp