Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Iată câteva cazuri de ipocrizie în pandemie și apoi îndrăzniți să scrieți pe grupul clasei întrebarea: „Dragi părinți, dumneavoastră credeți în covid?”

Sala de clasă covid

Foto: Guliver Getty Images

Din cărţi aflasem că încercările dramatice ar trebui să ne unească, să scoată la iveală ceea ce e mai bun în noi. Din păcate, scriitorii se înşală şi lumea pe care şi-o imaginează ei este ruptă de realitate. Poate de-asta, după cum arată studiile, noi, românii, cheltuim cel mai puţin pe cărţi, aproape de vreo 20 de ori mai puţin decât un italian; comparaţia cu francezii ne-ar face să roşim...

Recunosc că eu, dacă ar fi fost vreodată să scriu o carte despre o pandemie, aş fi zis că, după un început tragic, personajele vor da dovadă de emaptie, de creativitate, că se vor lăsa ghidaţi de oameni de ştiinţă, și, cu multă dragoste şi raţiune, vor învinge orice boală.

Însă, realitatea stă cam aşa în vreme ce aşteptăm să reînceapă şcoala:

  • Avem companii multinaţionale în care directoraşii, pentru a nu pierde nişte bonusuri fiindcă le-ar scădea producţia în caz că ar lăsa prea mulţi oameni în izolare, nu declară toţi contacţii celor bolnavi de covid. Iar aceştia se pozitivează după ce, bineînţeles, mai îmbolnăvesc pe alţii.
  • Avem grădiniţe private care primesc copii tuşind până ce le diagnostichează cineva pe educatoare.
  • Avem bolnavi care se prezintă ei înşişi în farmacii să îşi ridice prescripţiile medicale.
  • Avem poliţişti de la judiciar care refuză să-şi pună mască în spaţiile închise din instituţie fiindcă ei consideră că nu există coronavirus.
  • Avem firmuliţe care te cheamă la lucru chiar dacă tu locuieşti sub acelaşi acoperiş cu vreun bolnav.

Cred că fiecare cunoaşte măcar o situaţie dintr-astea dacă eu am ajuns să le cunosc pe toate în ultimele zile, aşa-i?

Cu o lună şi jumătate în urmă am vazut una dintre situaţiile descrise mai sus într-un alt judeţ în care numărul îmbolnăvirilor creşte vertiginos. O societate care impusese respectarea tuturor regulilor s-a trezit cu angajaţi bolnavi care prezentau de la medici concedii de boală pentru infecţii urinare sau alte bagatele. Până ce a fost cineva trimis la testare pe banii companiei fiindcă managerul auzise că prin oraş zburdă coronavirusul şi toată lumea închide ochii să nu care cumva să îl zărească. Şi atunci s-a descoperit că, în ciuda măsurilor luate, care, oricum, nu au putut împiedica răspândirea şi în acea societate, mai mulţi angajaţi aveau covid luat de pe acasă de la soţi şi soţii care lucrau în alte companii pe unde acesta bântuia de multă vreme, companii care nu doreau să îşi lase angajaţii acasă, în izolare, şi declarau contacţi cât mai puţini sau pe cei „răciţi” îi trimiteau câteva zile în concediu. Pe urmă au inceput să moară: oameni de 40 şi ceva de ani, sănătoşi, cu copii acasă.

Însă, peste o săptămână, trebuie să ne trimitem copiii la şcoală şi să credem că vor fi în siguranţă. Profesorul Rafila propunea să se organizeze în şcoli Ziua Porţilor Deschise în care părinţii să viziteze şcolile pentru a constata cum se prezintă clasele şi să-şi trimită copiii cu încredere la ore. Fiindcă cunosc destul de bine şcolile, cred că peste 70% dintre cele autorizate nu pot asigura un metru între elevi dacă vor face cu toţii şcoala prezenţi fizic. Ce să mai vorbim de cele cu toaleta în fundul curţii.

Dar nici nu ar fi nevoie să mergem până la şcoală. Nu ştiu câţi dintre noi ar avea curajul să scrie pe grupul de părinţi ai clasei: „Credeţi că există covid? Respectaţi măsurile sanitare?” Cu cei curajoşi pun pariu de pe acum că, după ce vor citi răspunsurile, îşi vor lua un bilet doar dus înspre alte ţări.

Pot să accept faptul că unii spun că nu există virusul fiindcă nu îl văd. Dar, indiferent de ce anume credem sau vedem, măcar să fim consecvenţi în decizia noastră. Aş putea accepta să mă supun chiar deciziei majorităţii dacă majoritatea va spune că nu există virusul, deşi într-o problemă sanitară trebuie să decidă medicii, iar nu poporul. Dar atunci să mergem până la capăt cu hotărârea noastră, nu sa lăsăm lucrurile făcute pe jumătate. Să fim măcar odată consecvenţi cu ideile noastre.

În cazul acesta aş propune să facem o zi a Porţilor Deschise nu în şcoli, ci în spitalele de infecţioase. Să ne adunăm frumos, organizat, şi să facem turul saloanelor, să îmbrăţişăm bolnavii şi să respirăm adânc, liberi, fără mască, alături de ei. Pe urmă să deschidem şcolile şi să mâncăm zilnic la restaurante, bucurându-ne de viaţă, dând uitării atâtea restricţii enervante. Iar când nu vom mai simţi aroma cafelei de dimineaţă sau ne va îneca prima tuse, să mergem pe la părinţi, bunici şi mătuşi, să îi luăm în braţe şi să îi pupăm pentru toţi anii în care nu am prea avut timp să îi vedem.

Cu siguranţă vom rămâne în istorie şi se va găsi un cronicar care să scrie în vreun tratat de istorie contemporană cum odinioară se scrisese despre daci: „românii, cei mai curajoşi şi mai proşti dintre pământeni.”

Personal, în ciuda tuturor argumentelor de mai sus, pricepându-mă mai mult la scris decât la viaţă, încă mai sper că putem măcar o dată să facem lucrurile cum trebuie şi să nu ne pese doar de micile noastre obişnuinţe la care trebuie să renunţăm o vreme. Până la urmă, după cum spunea ministrul Vela, citând involuntar din Coran: „Cine salvează o viaţa salvează întreaga omenire!”

Sau, creştineşte: întâi iubeşte-ţi aproapele şi pe urmă fă ce vrei!

Copiii noştri trebuie să meargă la şcoală. Dacă noi lâncezim în ignoranţă, măcar lor să le dăm o şansă. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu reusesc sa gasesc pe laptop articolul pe care il citisem pe telefon....Aveti un articol in care punctati totul excelent....
    Sintagma de esenta a acelui articol mi s-a parut a fi ,,Romania e o tara copiata...am copiat legi si institutii si esuam la toate capitolele" !!!!!! GENIAL !!
    .....
    Final incredibil insa !!!!!!!!!!!!!! - ,,sa ne rugam......" !!!!! Va dati singur, zic eu explicatia ,,esuarilor" !!!!
    Dle Stepan - v-ati pus problema ca si ,,rugatul " e tot din registrul ,,copierilor" de care vorbiti ???
    E incredibil cum punctati foarte bine esenta esecului romanesc....si totusi la sfarsit, evidentiati fara sa va dati seama explicatia (in opinia mea) acestui esec - ,,sa ne rugam pentru sufletul nostru...." !!!! -
    Aoleu.....pai la ,,rugat" nu suntem campioni ?? Chiar daca si religia asta - asa cum spuneti despre institutii si legi - este tot importata !!! Va place sau nu - asta e adevarul !!!
    E bine ca ati scris articolul ala pe care nu reusesc sa il gasesc, poate nu e inca postat aici, nu imi dau seama.
    Poate vreodata o sa reusiti sa intelegeti ca,degeaba filozofam si suntem savanti...daca TOTUL in Romania incepe si se sfarseste cu ,,sa ne rugam..." !!!Va vine a crede sau nu....eu ca observator exterior (neimplicat in religie) - asta observ ......va rugati.....sfintiti masinile ,,interior/exterior" , ,,pupati cruci si moaste", si multe alte asemenea.....
    Exista si rabufniri de luciditate - asa cum e cea pe care ati avut-o in acel articol.....dar toate aceste rabufniri ale ratiunii sunt sufocate de ,,sa ne rugam...." !!
    • Like 0
    • @ Nevi Dagosaiel
      P.S. - Mai diversificati-va....Iesiti un pic din tipare si clisee -
      ,,iubeste-ti aproapele" ????
      L-am tot iubit pana acum....si ,,ne-am rugat...."
      Poate, asa cum sublinia Nietzsche, ar trebui sa incepem sa iubim ,,DEPARTELE"....
      • Like 0
  • Bună dimineața!

    Poate pe lângă esența subiectului, poate exagerat; mă risc:

    Îmi aduc aminte povestirea unei întâmplări din istoria Spaniei: un slujbaș al regatului își salvează regina de la moarte nevoit fiind să o atingă( cutuma era: cine atinge Regina va fi pedepsit cu moartea!).

    Își salvează regina și ia drumul pribegiei pentru salvarea propriei vieți.

    Adevărul absolut? fost-am învățați că nu există.
    Bunătate absolută, nu există.
    Un slujbaș iși salva regina cu prețul vieții. Cine poate salva întregul stup?
    Cu ce mijloace ori cu care sacrificii?

    Ubicuuitate?! zâmbesc, trist zâmbet.

    Cu respect
    Purice Narcis
    • Like 0
  • De lipsa de consecvență și logică a românilor în general și a părinților români în special am mai scris. Mă uit și nu-mi vine să cred cum părinți care și-au dus toată vara copiii la mare, în stațiuni sau în alte locuri la fel de periculos de aglomerate, sau care au dat bani copiilor mai mari să meargă să joace sârba prin aceleași locuri foarte aglomerate, acum mor de îngrijorare pentru începerea școlii. Îmi vine să cred că o fac doar pentru că e o mare modă să dai Guvernului indicații în care nici tu nu crezi. Valabil și pentru Consiliul Național al Părinților care s-a distins numai la capitolul să ni se dea și să ni se facă, precum și pentru Consiliul Național al Elevilor, care s-a distins doar la capitolul viteza cererilor.
    • Like 1
  • 1. dacii nu erau cei mai viteji si mai prosti dintre traci, ca sa reziste compartia dvs; 2. scolile cu toaleta in curte sunt, in general, scoli din mediul rural, unde numarul de copii este foarte, foarte mic in fiecare clasa; asadar, paradoxal, acolo se va putea respecta distanta fizica; 3. de acord cu turul spitalelor organizat pentru necredinciosii intru covid, respectiv cu ziua portilor deschise in scoli, inainte de inceperea cursurilor.
    • Like 2
  • "Cu cei curajoşi pun pariu de pe acum că, după ce vor citi răspunsurile, îşi vor lua un bilet doar dus înspre alte ţări."

    Ce te faci cand in alte tari vei descoperi aceleasi tipuri de oameni?

    Nu stiu de ce lumea crede ca Romania e un microcosmos in care totul e dat peste cap. Din Rusia pana-n SUA vei putea intalni acelasi tip de ignoranti la care se face referire. Poate proportiile difera, dar judecand dupa cat de vocal e acest segment de populatie cu siguranta numarul nu este zero nicaieri in lume si, judecand dupa alte pandemii asemanatoare de-a lungul istoriei, situatia nu se va schimba prea curand din pacate.
    • Like 4
    • @ HateField
      Delia MC Delia MC check icon
      Nu numai proporția diferă, diferă enorm și modul în care cei care nu respectă regulile sunt pedepsiți, și până la urmă, asta contează. Eu nu am văzut că sunt. Nici că ceilalți le atrag atenția ori cheamă poliția. Care și ea e insuficientă.
      Am citit azi, un articol despre școala în UK, o școală unde se respectă regulile și una in care nu se respectă. Dacă sunt in proportie covârșitoare covidioți, bineînțeles că nu se va respecta. Fenomenul cel mai periculos este: ceilalți nu poartă mască, de ce-aș fi eu prostul care poartă?
      Și încă un articol, despre cum un elev în Germania, refuză să poarte mască. A fost dat afară din școală (privată) fără multe discuții, deși ar fi avut o derogare medicală dubioasă.
      Românii sunt excesiv de toleranți, inerți social - când niște rromi enervanti nu ne lăsau să ne bem cafeaua la o terasă, lasă-i în pace, că or să te ia la bătaie - și în proporție prea mare negaționiști. Nici o șansă ca societatea să ia atitudine: care societate? Unii (prea mulți) nu vor iar ceilalți tac. Iar de pedepsit nicidecum. În asta constă dezavantajul.
      • Like 1
    • @ HateField
      maripos check icon
      Proportia conteaza! Si ce mai conteaza!!!
      • Like 1
  • Nume check icon
    Aceasta pandemie ne-a ajutat sa intelegem cine suntem ca natie si ce suntem in stare. Ce s-a intamplat in acestel sase luni ne-a confirmat ca avem o societate si mai polarizata decat credeam, din toate punctele de vedere, iar comportamentele generale au confirmat acest lucru. In timpul acestei pandemii am vazut gesturi superbe de ajutor si solidaritate, dar in acelasi timp am vazut si gesturi repropabile. Din pacate, acestea din urma au fost majoritare si ne-au adus in aceasta situatie, in ciuda faptului ca incepusem destul de bine aceasta pandemie.
    Iar problema cea mai mare a noastra ca natie este lipsa de respect fata de celalalt si nerespectarea legilor.
    • Like 2
    • @ Nume
      Adjectivul cautat este "idiot" si se aplica multor romani, mult mai multi decat ne asteptam.
      Lipsa de respect, nerespectarea regulilor, ipocrizia si lipsa de empatie pentru altii sunt doar asa, concepte sa discutam elegant.
      • Like 3
    • @ Nume
      Daca vei reusi sa treci peste omniprezenta retorica post '89 ca "Romania sucks" vei vedea ca de fapt toata omenirea sucks.
      • Like 4
    • @ Moftangiu
      Bine ai venit pe Pamant! Asta a fost starea lucrurilor la noi dintotdeauna.
      • Like 1


Îți recomandăm

Testare Covid-19

„Toată lumea așteaptă ca rezultatul să fie pozitiv sau negativ. În biologia moleculară, rezultatul este detectabil/ nedetectabil. Negativ sau pozitiv se pot asocia altor tipuri de teste, dar nu acestor tipuri de teste”, explică dr. Andreea Alexandru, director medical, divizia de laboratoare Regina Maria.

Citește mai mult

Navigând împreună spre viitor

„M-a luat așa, ca pe șah, m-a aranjat, deci eu nu gândeam în perioada aia. De fapt, când primești vestea asta, tu... ești pur și simplu... te oprești în timp și ai în față un hău și nu știi unde să pornești”. Aceasta este mărturia Lilianei, a cărei poveste impresionantă vă invit să o descoperiți.

Citește mai mult

Dan Byron_FB

Se numește Daniel Radu, are 43 de ani și a copilărit într-un bloc lung, aflat lângă un altul, în ruină, de pe Șoseaua Pantelimon din București. În lumea aceea, mulți copii săraci, jefuiți de către soartă de dragoste și siguranță, căutau să recupereze ceva de la viață din buzunare străine și să egaleze scorul lovindu-i pe cei mai slabi decât ei.

Citește mai mult