(Foto: Cosmin Gârleșteanu)
Știrile despre episoadele de vreme de iarnă severă din România sunt quasi-identice de la an la an. Le știți prea bine: drumuri blocate, orașe înzăpezite, SMURD-ul, Poliția, Jandarmeria, Armata care intervin eroic. Singura schimbare din ultimii ani (cel puțin la nivelul știrilor pe care urmăresc) este că pare să fi scăzut numărul inconștienților care cred ca prognoza meteo nu li se aplică și lor.
Invariabil, la fiecare episod de vreme de iarnă extremă apar comentarii și materiale de presă despre cum, în alte țări, lucrurile sunt mult mai așezate și că „venirea iernii" nu este o întrerupere a vieții cotidiene. Ultimul astfel de exemplu este acest comentariu.
Odată cu citirea sau vizualizarea unor astfel de materiale despre cum „la alții iarba este mai verde", mulți cetățeni români au un sentiment (inconștient) de satisfacție, care le confirmă existența convingerii „ca la noi, la nimeni".
Desigur, la prima vedere, așa este. Doar că e profund fals și, mai rău, total neproductiv pentru o dezbatere despre managementul riscului într-o societate.
De ce este profund fals? Pentru că în comparații se ignoră multe alte cazuri de țări mai dezvoltate decât România și care se confruntă cu probleme similare, chiar mult mai rele. De exemplu, în Olanda, o țară infinit mai civilizată decât România, dacă ninge și se depun 5-10 cm de zăpadă este un haos național în ceea ce privește transportul. Autostrăzi semi-blocate, trenuri anulate, tramvaie înzăpezite. Pentru români pare de râs, dar este real.
Anul acesta, în februarie și martie, în partea de nord-est a SUA au fost trei furtuni mari de zăpadă, care au lovit la interval cam de o săptămână. Haosul și pagubele au fost considerabile, iar impactul asupra cetățenilor a fost și el foarte neplăcut: au fost cam două milioane de gospodării care au fost deconectate de la rețeaua electrică la prima furtună, iar cam pe un sfert dintre acestea a doua furtună le-a prins tot deconectate de la electricitate.
De ce este total neproductiv?
Foarte simplu: pentru că se face o comparație între mere și banane. Exemplele de bune practici despre managementul vremii de iarnă vin din țări precum Canada, Norvegia, Suedia, Danemarca și Finlanda.
Aceste țări sunt, într-adevăr, repere demne de urmat în multe aspecte ale organizării unei societăți democratice. Dar, în același timp, sunt repere false când vine vorba despre managementul impactului condițiilor meteo asupra populației. Nu pentru că nu fac o treabă excelentă, ci tocmai pentru că sunt nevoite să facă o treabă excelentă.
În țările Scandinave și în Canada este iarnă grea cam 4-6 luni (16-25 de săptămâni) pe an. Deci, dacă nu ar reuși să administreze condițiile meteo exteme de iarnă, atunci impactul negativ asupra societăților ar fi uriaș - o hibernare/ paralizare a societății pentru o perioadă lungă din an. Firesc, pentru aceste țări are foarte mult sens să investească sume considerabile în utilaje de deszăpezire și în modificarea și dezvoltarea infrastructurii astfel încât să aibă întrerupere minimă atunci când lovește vremea de iarnă grea.
În România și în alte țări cu clima mai blândă condițiile meteo extreme se rezumă la câteva episoade pe an, de obicei în ianuarie-februarie, care însumează între 2 și 6 săptămâni pe an.
Desigur că românii își doresc ca răspunsul la vremea grea de iarnă să fie precum în Canada sau țările scandinave, doar că: (1) mă îndoiesc că ar fi dispuși să plătească prețul pentru a avea mijloacele tehnice și umane necesare. O „lamă" poate fi pusă pe orice camion, dar o „freză" de zăpadă este folosită doar când e zăpadă mare - 2-6 săptămâni pe an.
(2) este prea puțină motivație pentru autoritățile publice să ia măsuri de modificare a infrastructurii pentru ca aceasta să fie cât de cât rezilientă la condițiile meteo extreme de iarnă. De exemplu, pentru a fi protejate de viscol autostrada și calea ferată București-Constanța ar fi necesară plantarea și ajungerea la maturitate a unei păduri care să încadreze pe ambele părți căile de transport (perdea forestieră).
În orașele lovite de vremea rea de iarnă ar fi necesari foarte mulți metri pătrați liberi -fără mașini sau construcții - în care să fie depozitată zăpada.
Înainte de a concluziona vreau să fiu clar: nu am scris acest text pentru a scuza sau justifica acțiunile autorităților publice. Chiar nu e treaba mea să fac asta.
Am scris acest text pentru o „voce a rațiunii" echilibrată: putem să ne amplificăm frustrările și să ne adâncim convingerile negative despre propria societate, citind comparații false. Dincolo de satisfacția de moment, nu are nici un efect. Și la anul, când viscolul va lovi, lucrurile vor fi la fel și vom citi cam aceleași știri și comentarii.
Dar putem să ne punem întrebări serioase despre cum putem manageria cel mai bine aceste episoade de vreme extremă, care odată cu schimbările climatice se vor amplifica - poate nu chiar în fiecare an, ci ca trend.
Din cum văd eu lucrurile, există două mari opțiuni: (1) să acceptăm costuri uriașe pentru a tinde spre întrerupere zero din cauza viscolului și (2) o ținere sub control a pagubelor provocate de viscol și dezvoltarea unei reziliente - acceptând întreruperi / disfuncționalități în viața de zi cu zi - pe perioada episoadelor de iarnă extremă.
Ironia: sunt perfect conștient că am scris acest text cu una-două zile prea târziu, iar peste o săptămână, când la București vor fi 16-18 grade Celsius, problemele pe care le-am ridicat vor fi la fel de valide ca și acum, doar că nimănui nu îi va păsa.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Si, in acelasi paragraf, "tendință" era probabil demodat de folosit... "trend" se pare ca e mai "cool"!
https://www.youtube.com/watch?v=9059gapsyoM