Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Îmi place să beau, dar sunt alcoolic? „E greu să te lupți cu alcoolul, face parte din cultura noastră socială, nu-i nuntă, înmormântare unde să nu existe...“

Ce faci când te trezești că ai un copil dependent de droguri? Ce poate fi mai traumatic de atât pentru un părinte decât această veste? Dar dacă ai un alcoolic în familie? Știați că prezența unui alcoolic într-o familie afectează emoțional alți șapte membri ai acelei familii?

Alina Ciupercovici e psihoterapeut și manager al Clinicii Rezidențiale Aliat din Dorna Arini și al Clinicii Aliat Suceava. Lucrează cu dependenți de alcool, de droguri de toate felurile și de jocuri de noroc și online, pentru a-i ajuta să revină la normalitate. O normalitate care, pentru ei, e tot mai greu de recuperat. Dar nu imposibil. Am întrebat-o care e situația consumului de droguri și cum se abordează terapeutic așa ceva.

A.C. Agenția Națională Antidrog centralizează anual și întocmește rapoarte anuale despre consum. Raportul din 2015 relevă că incidența etnobotanicelor în rândul tinerilor între 15-25 de ani este în creștere mai ales în zona Moldovei. Aceste cifre oficiale nu arată întotdeauna realitatea consumului, din păcate. Sunt mulți consumatori care nu ajung la spital sau în post-cură, e consum care poate fi considerat subteran și nu este înregistrat nicăieri. Tinerii iau etnobotanice și marijuana, mai ales cei între 15 și 25 de ani, dar se ascund.

Renunțarea la consum și abstinența sunt influențate de câțiva factori importanți. De exemplu, dacă există și o tulburare de personalitate asociată consumului sau este doar consumul acelor substanțe. Din observațiile noastre, tinerii care au probleme cu drogurile, dar nu au și o tulburare de personalitate sau comportament asociată, devin mai ușor abstinenți și rămân abstinenți. Aceștia se sperie de efectele nocive ale consumului, au halucinații, li se face rău și decid să se lase. Dar adesea trec la alcool, au tendința de-a înlocui un drog cu altul. Cei care iau droguri stimulente (amfetamină, extasy, cocaină) au tendința să înlocuiască dependența de aceste substanțe cu cea de jocuri de noroc. E o dependență foarte grea, comportamentul e foarte adictiv. La fiecare apăsare pe buton descărcarea de dopamină e foarte mare, ca după drog.

De unde provin drogurile?

A.C. Noi nu avem informații exacte legate de proveniența acestor droguri... Dar, din ceea ce povestesc pacienții – ele sunt aduse de peste graniță, din Republica Moldova, prin Iași. Consumatorii se feresc să dea astfel de informații, pentru că mulți au fost duși la poliție și interogați.

Comparativ cu drogurile clasice, ce efecte au etnobotanicele?

A.C. Efectele descrise de către pacienți sunt de două tipuri, de relaxare și energizante. Pacienții care ne spun că iau etnobotanice cu efect de relaxare devin foarte ...chill. Mai sunt cei care spun că iau etnobotanice care le dau multă energie și tupeu, intră în stare psihotică din cauza lor. De multe ori, efectele etnobotanicelor decrise de către pacienții noștri sunt relativ similare cu efectele altor droguri mai cunoscute. Motivul de debut al consumului de etno este costul lor, semnificativ mai mic. Pacienții descriu tripul ca fiind mult mai intens, dar de o durată mai scurtă decât la alte droguri, acesta fiind motivul pentru care sunt puternic adictive: ai nevoie foarte repede de o nouă doză... această dependență este frecvent înlocuită de consumul abuziv de alcool și chiar de instalarea dependenței, deoarece consumatorul nu consideră că alcoolul are efecte atât de nocive după ce a experimentat etnobotanicele.

Să trecem la dependența de jocuri...

A.C. Sunt două tipuri de dependenți: de jocuri de noroc (de păcănele) și de cele de pe calculator. Dependența de joc e ca oricare alta, dar aici recompensa e intrinsecă. La alt drog obiectul plăcerii e în afară (linia de praf, stricla etc). La jocuri de noroc dependența e cea de adrenalină, de dopamine, de ceea ce simți când joci. Cu ei, noi cei de la Dorna Arini, facem un interviu motivațional cu cu o componentă mai mare pe partea de intervenție de psihoterapie a emoțiilor.

Cosumatorii de jocuri de calculator sunt de obicei persoane foarte închise, nu exprimă în afară nimic, ceea ce simt, se izolează. E nevoie de intervenție pe această bucată. O componentă în plus e psihoterapia experiențială, conștientizarea emoțiilor, mergem pe relaționarea cu familia. În familie intervin conflicte mari din cauza timpului pierdut și izolării, iar dependenții nu mai ies din cameră, nu se mai spală, nu mai mănâncă. Cei care joacă la păcănele pierd sume mari de bani, intra în probleme severe cu cămătarii, încep conflictele cu familia din acest motiv, deci facem și medierea conflictului din familie.

Pentru jocurile de noroc, care sunt semnele pierderii controlului?

A.C. Nevoia de a juca, subiectul acordă tot mai mult timp acelei activități, se izolează de prieteni, nu mai trăiește în real, ci în virtual. Gamerii joacă în rețea, și ei cred ca asta e comunicare, viață socială. Nu-și dau seama că se izolează. Pierd sume mari de bani la păcănele, dar se încăpățânează să nu recunoască că au o problemă.

La ce vârsta începe?

A.C. Depinde. Avem pacienți cu vârste diferite. Am observat la gameri debutul adicției sub 16 ani, la cei care joacă la păcănele în jur de 20 de ani, când încep să fie pe picioarele lor, câștigă ceva și vor tot mai mult, la păcănele e un câștig facil prima dată. La gameri vârsta e mult mai mică.

Care e cea mai mare provocare terapeutică pentru dependenții de alcool?

A.C. Alcoolici sunt cei mai înverșunați subiecți în faza de negare, ei cred că nu au o problemă. În dependența de alcool sunt mai multe faze. Prima e negarea, când el zice ca nu are o problemă, că toți ceilalți au o problemă cu el. Apoi vine precontemplarea, zice că „da, ok, poate că am o problemă, dar nu sunt gata să fac o schimbare“. În faza de contemplare spune „da, am o problemă reală“. Între aceste faze pot să treacă ani! La alcoolici faza de negare e cea mai puternică. Ei spun că toată lumea face asta, toată lumea bea. „De ce îmi spun ei mie că am probleme?“ Văd asta la cei episodici,băutori de tip „binge“. „Binge“ înseamnă consum în salturi, perioade de abstineță urmate de consum intens. Aceștia cred că a fi alcoolic înseamnă să fii în fiecare zi în șanț sau la cârciumă. Spun că nu au probleme pentru că ei nu beau așa...

Cea mai mare provocare e sa înțeleagă că au o problemă legată de alcool. Apoi să renunțe la a se culpabiliza. Să înțeleagă că alcoolul nu e ceva cu care s-au născut, e ceva extern care îi influențează. Noi avem pacienți care au rămas în faza de negare și nu am mai lucrat împreună cu aceștia. Nu fac schimbări deloc, au comportamente tipice fazei în care se află, îi simți, de pildă nu mai vin la terapie, etc. Dacă îl întrebi în ce fază se află, spune că e în precontemplare. Dar, de fapt, e în negare clar, crede că nu are o problemă. Spune: „am acceptat să vin aici doar ca să demonstrez că nu eu sunt problema, ei, familia, au ceva cu mine, au format o coaliție“. Grupul are putere mare de influență în această fază, când îi prezinți informații legate de consum la fel, își pune întrebări. Îi spui care sunt cantitățile, care sunt consecințele asupra corpului dacă au băut mai mult... Dacă le prezentăm informațiile astea se mai schimbă atitudinea. Alte ori terapia individuală face minuni, când se simt înțeleși, acceptați, și atunci încep să se gândească. Dar există si oameni care nu ies niciodată din negare. Nu e o rețetă universală de recuperare. Pe unii îi ajută tratamentul combinat cu medicamente pentru sevraj, ca să susținem ieșirea din faza de o lună și ceva când alcoolul e foarte necesar corpului.

Am văzut persoane de care se roagă familia cu cerul și pământul să se lase de băut și ...nimic. La ei apare o predemență, nu renunță din acest motiv. Cronicii care ajung la noi au între 45 și 65 de ani. Și pentru ei se mai poate face ceva, sprijinul e foarte important și pentru aceștia. Chiar dacă e dependent cronic, nu e lăsat să moară, fiecare etapă e importantă chiar și pentru acești oameni... Dacă acceptă să ia tratament și acceptă terapie sau reușește să nu bea o lună, e un succes enorm! Ia vitamine în luna aceea, se mai pune pe picioare, înțelege despre el niște lucruri... Dar e o luptă foarte, foarte grea. E greu să te lupți cu alcoolul pentru că el face parte din cultura noastră socială, nu există nuntă, înmormântare unde să nu existe. E greu pentru alcoolici să accepte că nu se mai poate să bea, absolut deloc! Oamenii își văd dependența ca pe neputință. Și asta cred că e de fapt cea mai mare provocare: să îi ajut să vadă peste neputința de a mai fi ca ceilalți.

Alianţa pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor (ALIAT) este o asociație non-guvernamentală și non-profit, înființată în anul 1993 de specialiști în sănătate mintală, care activează în domeniul tratamentului abuzului și dependenței de alcool și droguri.

Clinica Rezidențială Aliat, sat Rusca, Dorna Arini

727200 Vatra Dornei, telefon 0720 863 222

In București: Str. C-tin. F. Robescu nr.4, Sector 3, București; tel/fax:+ 40 21 3348406

office@aliatong.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Exista pentru alcoolici in acest moment in România posibilitatea terapiei virtuale. Expunerea la stimul intr-un cadru ghidat medical da rezultate foarte bune.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    În general drogurile de tot felul - inclusiv alcoolul, jocurile etc. - sunt un simptom al unei familii dizarmonice. Nu obligatoriu o familie în care se ceartă toată lumea tot timpul, ci şi o familie absentă, în care părinţii nu se pot trezi de sub influenţa serviciului nici acasă. La asta se adaugă şi sistemul de învăţământ românesc, acest tocător de creiere autohton, care pune pe jar atât copilul cât şi părinţii. Jobul, banii puţini, meditaţiile, şcoala încărcată sunt căi sigure către o familie dizarmonică, un fenomen mult mai răspândit decât credem.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult