(Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)
Ultimul an a fost marcat de instabilitate politică în România. Paradoxal sau mai degrabă planificat, în această perioadă economia a avansat mai repede decât în celelalte țări din UE. Balansând între glumele nesărate și cinismul oficialilor, economia pregătește o factură pe care trebuie să o plătească populația – efectiv, în bani – și eventual, un partid politic la viitoarele alegeri – dar referitor la această ultimă „decontare” am mari îndoieli că va avea loc în realitate...
Că politicienii sunt interesați doar de performanță pe termen scurt, până la următoarele alegeri sau până când își îndeplinesc „mandatul” personal nu mai trebuie să amintim. În cazul nostru, o bună parte dintre politicienii prezenți astăzi în Parlament – din păcate nu doar cei aflați la guvernare, dar ei în special – sunt mânați de un gând: să distrugă legile din domeniul justiției și implicit instituțiile ce verifică respectarea acestora, ca să scape de propriile probleme penale. Ca să poată acționa în liniște, a trebuit să livreze și votanților lor beneficii financiare pe termen scurt – sau măcar promisiunea unor beneficii viitoare.
În varianta ideală, problemele lor din justiție urmau să fie rezolvate chiar de la începutul guvernării, în ianuarie – februarie 2017; așadar, orice promisiune economică din programul lor fantezist de guvernare putea fi încălcată, uitată sau luată înapoi rapid, după aceea. Nu a fost să fie așa datorită protestelor din stradă; politicienii s-au repliat rapid și au venit cu un plan B. Conform acestuia, aveau nevoie de ceva mai mult timp pentru a trece prin Parlament legile justiției și în continuare, de stabilitate socială „cumpărată” cu măsuri economice populiste. O singură – și mare – problemă: banii din buget nu ajung pentru pomeni electorale, iar dezechilibrele macroeconomice pe care le generează majorările de salarii și pensii necorelate cu creșterea productivității și neînsoțite de venituri bugetare din mediul privat duc direct la creșterea ratei inflației și deprecierea leului, deci la majorarea prețurilor tuturor bunurilor, fie ele din import sau produse în România și indirect, la majorarea dobânzilor bancare.
Românul obișnuit, votant sau nu al partidelor aflate la guvernare, își va da seama cât de curând de această „răzbunare a cărților de economie”, dar va fi prea târziu, iar prețul plătit va depăși cu mult beneficiile financiare de moment. Politic, prim-ministrul în funcție în acel moment, Mihai Tudose, a acuzat BNR, băncile comerciale și multinaționalele de faptul că încasările bugetare sunt insuficiente pentru a respecta promisiunile electorale, iar veniturile bugetare nu țin pasul cu promisiunile electorale... dar „de vină” sunt doar legile implacabile ale economiei, așa cum sunt ele scrise în cărțile de economie – pentru cine știe să citească, de preferat în limbă engleză!
Să nu ne mirăm dacă în acest an vom atrage tot către zero fonduri europene (pur și simplu pentru că este nevoie de cofinanțare a proiectelor europene de la bugetul de stat, iar sumele respective nu prea există), dacă nu vom construi (din nou) nici un metru de autostradă, iar investițiile străine private vor rămâne la minime istorice și concentrate către vestul României. Și nici să nu ne mirăm că după creșterea economică record din 2017 va urma o performanță negativă (poate tot record) față de ceilalți membri din UE – în special dacă nu vom mai avea norocul condițiilor economice internaționale extrem de favorabile din 2017. Iar partenerii noștri străini – inclusiv agențiile de rating internaționale – ne vor penaliza pe bună dreptate, pentru că reușim în condițiile cele mai favorabile cu putință (condiții externe la nivelul UE cum nu au mai fost în ultimii 10 ani și majoritate politică confortabilă, cu opoziție adormită, confuză sau complice în interiorul țării) să destabilizăm economia țării la un nivel comparabil cu anul 2008, în marginea prăpastiei crizei financiare.
Și dacă tot am amintit de investițiile străine private, nu pot să trec peste atitudinea de neînțeles a guvernului României față de prim-ministrul Japoniei și delegația care l-a însoțit la București. Să îl trimiți pe șeful guvernului celei de-a patra economii a lumii să se plimbe precum un cățel prin zăpada din Muzeul Satului pentru că nu are partener de dialog în guvernul României este nu doar o încălcare de neiertat a protocolului, dar chiar o dovadă de iresponsabilitate în relațiile internaționale. Deși, dacă mă gândesc mai bine, poate că a fost efectul unei gândiri strategice a oficialilor noștri: o posibilă întâlnire a premierului Abe cu Mihai Tudose sau Vasilica Dăncilă, după caz, ar fi adus României prejudicii de imagine și mai mari decât impolitețea de a-l „trimite la plimbare”...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.