Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Imposibila solidarizare a procurorilor și judecătorilor cu greva profesorilor

Greva Scoala -

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

În anul 2017, pe vremea lui vodă Dragnea ot Teleorman, au fost manifestații și proteste-fluviu împotriva amestecului politicului în justiție. Atunci, toate categoriile sociale și profesionale au subscris și au participat la aceste proteste. A fost o solidarizare națională cu procurorii și judecătorii, cu toți lucrătorii din sistemul de justiție din România.

Astăzi, în condițiile grevei profesorilor, această solidarizare din partea judecătorilor și procurorilor cu protestul profesorilor este imposibilă. Din două motive, cel puțin. În primul rând, este un clivaj insurmontabil social, financiar și de prestigiu al procurorilor și judecătorilor față de categoria profesorilor și educatorilor. Acest clivaj a fost cultivat vârtos de comunism și s-a reprodus și mai accentuat în post-comunism. Procurorii și judecătorii au fost brațul neînarmat al comuniștilor și securiștilor, au fost executanții fără greș ai directivelor de partid, începând cu procesele politice, până la toate rechizitoriile admise și asumate de „oamenii legii” împotriva oricărui dușman al poporului. Ei au fost slugile perfecte ale ideologiei comuniste. După 1989, această genă privilegiată s-a reprodus în statul democratic, astfel încât procurorii și judecătorii (foarte mulți cu studii precare la universități particulare) au devenit subiect de dezbateri publice și vedete „eroice”, unii de anvergură europeană, în percepția publică. 

În al doilea rând, spre deosebire de profesori, această castă de la marginea intelectualității s-a făcut remarcată prin potențialul ei financiar și material deșănțat: salarii masive, pensionări în floarea vârstei, pensii speciale etc. Pe toți aceștia îi recunoaștem în spațiul public prin aluri și înfățișări țepoase, dar mai ales printr-o emblematică aparte a tăblițelor de înmatriculare ale autoturismelor particulare care semantizează ipostaze distincte și privilegiate: LEX, LAW, JUD – corpul judecătorilor și procurorilor, tot așa cum ARH – reprezintă casta arhitecților, sau MED, DOC - cea medicilor. Este o etalare dizgrațioasă a importanței sociale a acestor categorii ale castelor privilegiate din societatea românească. Profesorii și educatorii sunt marginalizați, umiliți din toate părțile, astfel încât asistăm la o adversitate majoritară față de aceștia, cei care, orice s-ar zice, fac oameni din copii, le ridică privirea din pământ, îi luminează. Asta chiar dacă ne place sau nu ne place unora dintre noi. Dar mai ales acelor intelectualiști „reformatori” ai educației cărora totul le pute și îi enervează în sistemul de învățământ. Acești pedagogi, psihologi și mistagogi ai educației, tăioși și răi, emit din colțul gurii critici și vituperații împotriva oricărui segment din sistemul de învățământ. Ei sunt prizați cu nesaț de mass-media sub imperiul senzaționalismului jurnalistic ca adevărate personaje mintoase și indispensabile învățământului românesc. Tocmai de aceea, asistăm astăzi la o nepăsare, la o desolidarizare cu corpul didactic, la o denegare evidentă a obiectivelor proiectelor dăscălimii.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Din păcate profesorii sunt umiliţi crunt, de la cozile pe care le fac pe la inspectorate până la tot felul de acte absurde care li se cer. Lucrează după programe care li se bagă pe gât, după manuale în care autorii fac parte şi din comisiile de avizare etc. O schimbare reală se va petrece atunci când profesorii vor căpăta controlul asupra muncii lor, asupra a ceea ce predau la clasă, a manualelor, a subiectelor de examen etc. Au ajuns calul de bătaie al învăţământului. Este adevărat că mulţi tac atunci când vine vorba de nepotismul din sistem, de abonamentele (cu ghilimele de rigoare) din comisii etc. Au o viaţă grea şi urâtă.
    • Like 1
    • @ Valentin
      Da, „au o viață grea” profesorii, numai că articolul este despre cu totul altceva!
      • Like 1
  • Foarte corectă opinie privind lipsa solidarizării procurorilor și magistraților cu protestul profesorilor, argumentată și pertinent formulată.
    Autorul clarifică și impactul negativ al acestei desolidarizări asupra altor structuri ori categorii de pseudointelectuali, ca și cel asupra unei părți a mediei.
    • Like 1
  • Roland check icon
    Ieri am cunoscut un pustan plin de tupeu care clama lipsa criteriilor de performanta in politica de salarizare. Incercam sa il intreb daca nu ar trebui, inaintea asa ziselor criterii de inalta performanta, sa ne asiguram ca minimul necesar subzistentei este asigurat. Sau ca ne asiguram ca performerii oricarui domeniu sunt atrasi cat de cat de domeniul educatiei. Ca nu poti avea pretentii de performeri cand salariul de incadrare este mai mic decat al unui lucrator in supermarket. Serios acum, un debutant are 2,500 de lei. Dupa ani de experienta, inspectii, teste, grade si asa mai departe, ajungi la 4,000 lei. Cum isi permite un profesor o chirie, cum isi permite o rata la casa, o masina, un concediu sau macar o haina mai acatarii? Mi-amintesc profesorul de romana din liceu, avea un singur sacou. Cum se poate asa ceva?
    • Like 0


Îți recomandăm

Exporturi / sursa foto: Profimedia

Miracolul pe care îl poate crea dna. Țoiu, ajutată de colaboratorii apropiați, constă în definirea procedurală a unui mecanism invizibil, dar robust, de încredere în interiorul structurilor actuale din minister, capabil să sprijine constant creșterea exporturilor țării noastre, să faciliteze contacte între companiile românești și cele locale, să deschidă uși. Acest mecanism ar trebui inteligent proiectat și implementat, astfel încât să transcendă șederea dânsei în funcția de ministru de Externe.

Citește mai mult

Leonardo da Vinci

Acești denaturați finalmente demascați și-au găsit emuli și feroci admiratori inclusiv între furibunzii populiști antieuropeni din România, inși seduși de vorbăria înveninată a fanaticului ideolog rus Aleksandr Dughin, de aberantul neo-eurasianism/ antieuropenism și de „înțelepciunea rusească capabilă să debiteze doar tirade îmbâcsite de minciuni împotriva Occidentului, a culturii, civilizației și valorilor democratice ale acestuia. (Cinci capete grotești - artist, după Leonardo da Vinci/ foto: Profimedia)

Citește mai mult

sedinta de guvern Ilie Bolojan

În țară mai suntem 17,9 milioane înscriși pe listele electorale iar în afara granițelor țării sunt 4-5 milioane de români, răspândiți prin lume. Toți acești cetățeni ar avea posibilitatea să urmărească în direct sau din arhive, ce se mai întâmpla în Guvern, să își extragă informațiile dintr-o sursă oficială de încredere, să înceapă să detecteze toate manipulările perfide pe rețele. foto: gov.ro

Citește mai mult