Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Imposibila solidarizare a procurorilor și judecătorilor cu greva profesorilor

Greva Scoala -

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

În anul 2017, pe vremea lui vodă Dragnea ot Teleorman, au fost manifestații și proteste-fluviu împotriva amestecului politicului în justiție. Atunci, toate categoriile sociale și profesionale au subscris și au participat la aceste proteste. A fost o solidarizare națională cu procurorii și judecătorii, cu toți lucrătorii din sistemul de justiție din România.

Astăzi, în condițiile grevei profesorilor, această solidarizare din partea judecătorilor și procurorilor cu protestul profesorilor este imposibilă. Din două motive, cel puțin. În primul rând, este un clivaj insurmontabil social, financiar și de prestigiu al procurorilor și judecătorilor față de categoria profesorilor și educatorilor. Acest clivaj a fost cultivat vârtos de comunism și s-a reprodus și mai accentuat în post-comunism. Procurorii și judecătorii au fost brațul neînarmat al comuniștilor și securiștilor, au fost executanții fără greș ai directivelor de partid, începând cu procesele politice, până la toate rechizitoriile admise și asumate de „oamenii legii” împotriva oricărui dușman al poporului. Ei au fost slugile perfecte ale ideologiei comuniste. După 1989, această genă privilegiată s-a reprodus în statul democratic, astfel încât procurorii și judecătorii (foarte mulți cu studii precare la universități particulare) au devenit subiect de dezbateri publice și vedete „eroice”, unii de anvergură europeană, în percepția publică. 

În al doilea rând, spre deosebire de profesori, această castă de la marginea intelectualității s-a făcut remarcată prin potențialul ei financiar și material deșănțat: salarii masive, pensionări în floarea vârstei, pensii speciale etc. Pe toți aceștia îi recunoaștem în spațiul public prin aluri și înfățișări țepoase, dar mai ales printr-o emblematică aparte a tăblițelor de înmatriculare ale autoturismelor particulare care semantizează ipostaze distincte și privilegiate: LEX, LAW, JUD – corpul judecătorilor și procurorilor, tot așa cum ARH – reprezintă casta arhitecților, sau MED, DOC - cea medicilor. Este o etalare dizgrațioasă a importanței sociale a acestor categorii ale castelor privilegiate din societatea românească. Profesorii și educatorii sunt marginalizați, umiliți din toate părțile, astfel încât asistăm la o adversitate majoritară față de aceștia, cei care, orice s-ar zice, fac oameni din copii, le ridică privirea din pământ, îi luminează. Asta chiar dacă ne place sau nu ne place unora dintre noi. Dar mai ales acelor intelectualiști „reformatori” ai educației cărora totul le pute și îi enervează în sistemul de învățământ. Acești pedagogi, psihologi și mistagogi ai educației, tăioși și răi, emit din colțul gurii critici și vituperații împotriva oricărui segment din sistemul de învățământ. Ei sunt prizați cu nesaț de mass-media sub imperiul senzaționalismului jurnalistic ca adevărate personaje mintoase și indispensabile învățământului românesc. Tocmai de aceea, asistăm astăzi la o nepăsare, la o desolidarizare cu corpul didactic, la o denegare evidentă a obiectivelor proiectelor dăscălimii.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Din păcate profesorii sunt umiliţi crunt, de la cozile pe care le fac pe la inspectorate până la tot felul de acte absurde care li se cer. Lucrează după programe care li se bagă pe gât, după manuale în care autorii fac parte şi din comisiile de avizare etc. O schimbare reală se va petrece atunci când profesorii vor căpăta controlul asupra muncii lor, asupra a ceea ce predau la clasă, a manualelor, a subiectelor de examen etc. Au ajuns calul de bătaie al învăţământului. Este adevărat că mulţi tac atunci când vine vorba de nepotismul din sistem, de abonamentele (cu ghilimele de rigoare) din comisii etc. Au o viaţă grea şi urâtă.
    • Like 1
    • @ Valentin
      Da, „au o viață grea” profesorii, numai că articolul este despre cu totul altceva!
      • Like 1
  • Foarte corectă opinie privind lipsa solidarizării procurorilor și magistraților cu protestul profesorilor, argumentată și pertinent formulată.
    Autorul clarifică și impactul negativ al acestei desolidarizări asupra altor structuri ori categorii de pseudointelectuali, ca și cel asupra unei părți a mediei.
    • Like 1
  • Roland check icon
    Ieri am cunoscut un pustan plin de tupeu care clama lipsa criteriilor de performanta in politica de salarizare. Incercam sa il intreb daca nu ar trebui, inaintea asa ziselor criterii de inalta performanta, sa ne asiguram ca minimul necesar subzistentei este asigurat. Sau ca ne asiguram ca performerii oricarui domeniu sunt atrasi cat de cat de domeniul educatiei. Ca nu poti avea pretentii de performeri cand salariul de incadrare este mai mic decat al unui lucrator in supermarket. Serios acum, un debutant are 2,500 de lei. Dupa ani de experienta, inspectii, teste, grade si asa mai departe, ajungi la 4,000 lei. Cum isi permite un profesor o chirie, cum isi permite o rata la casa, o masina, un concediu sau macar o haina mai acatarii? Mi-amintesc profesorul de romana din liceu, avea un singur sacou. Cum se poate asa ceva?
    • Like 0


Îți recomandăm

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutionsla PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Rectific pentru suporterii lui Trump: am afirmat că este o canalie mincinoasă. Este, dar peste asta vine, acum, demența pură. Aveți vreo altă explicație, stimați trumpiți, pentru ce i-a aruncat în față liderului saudit Mohamed bin Salman, în Florida, în prezența întregii elite saudite?

Citește mai mult