Am găsit zilele trecute în cutia de scrisori un aviz de recomandată. În ciuda pandemiei, a trebuit să mă duc la Poștă s-o ridic. Era vorba de o notificare, după 6 ani, cu privire la nedepunerea în termen a declarației de venit (celebrul formular 200) pe 2015. Referitor la realizarea de venituri din activități independente, puse în aceeași oală cu jocuri de noroc. Poate eram în culpă, dar nu-mi aminteam despre ce activități (probabil publicații științifice, jocurile de noroc fiind excluse) și despre ce sumă este vorba. Exista pericolul și să fiu amendată, și să mi se stabilească din oficiu obligația de plată, dacă nu depun declarația în 15 zile de la primirea notificării.
Potrivit mențiunii din notificare, pentru informații suplimentare mă puteam adresa dnei inspector de serviciu și telefonic, nu doar la sediul Administrației (ceea ce voiam să evit). Numai că dna inspectoare, altfel foarte amabilă, mi-a spus că nu are acces la situația mea (probabil o împiedica protecția datelor, bat-o vina!) și că trebuie să vin la sediu, lucrurile neputându-se lămuri altfel. Cum mă deplasez cam greu, mi-a spus că pot ruga pe altcineva să se ducă, cu o împuternicire scrisă de mine de mână și copie după CI.
S-a dus altineva, cu toată teama de covid și grija de a evita contactul cu alte persoane, prin folosirea mijloacelor de transport în comun și pătrunderea într-o instituție reputată dintotdeauna ca focar de aglomerație. Teamă care s-a dovedit deplin justificată: înăuntru, puhoi de oameni, chiar peste așteptări. Care cu măști, care fără, numai că, la atâta lume în acel spațiu insuficient, nici vorbă să se poată păstra vreo distanță. Toți păreau să aibă aceeași problemă. Automatele eliberau continuu bonuri de ordine, ba pentru un ghișeu, ba pentru altul. Chiar cu 46 de persoane înaintea fericitului posesor, după cum se menționa, corect, pe un bon.
Noroc că funcționarii – primii în situație de risc medical sporit și vizibil încurcați de efectele notificărilor pe care au fost desigur obligați să le trimită – erau foarte amabili.
Problema mea s-a rezolvat. S-a găsit situația veniturilor încasate de mine în acel fatidic an. Mi s-a înregistrat o declarație pentru „contribuțiile sociale obligatorii, potrivit legiiˮ, de 250 de lei, pentru care fie nu voi fi completat în 2015 formularul 200, cum făcusem în fiecare an, fie acesta s-o fi rătăcit. Vom vedea ce va mai urma.
Dincolo de problema mea personală, rămâne însă întrebarea generală: De ce în plină pandemie, poate deja la al treilea val, în condițiile răspândirii masive a unor noi tulpini, mai ofensive, ale coronavirusului, care creează o îngrijorare justificată autorităților și populației, o instituție a administrației de stat provoacă o asemenea situație de criză pentru probleme care s-ar fi putut rezolva, fără aceste pericole, online? Unde este mult-trâmbițata digitalizare a administrației publice din România?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Unde crezi ca ii trimiti daca ii dai afara? Nu au competente in niciun alt domeniu, au petrecut atatia ani in fata tastaturii si scriu cu un singur deget, au plimbat hartii dar abia stiu sa le citeasca, au pus stampile dar nu stiu de ce.
Daca as fi guvernant, chiar m-as gandi serios ce sa fac cu aceste hoarde de muncitori necalificati care au avut impresia ca se angajeaza pe viata la stat, exact cum zici.
Ce faci cu ei? Cine ii angajeaza?