În 7 ani și jumătate, s-au triplat categoriile de beneficiari la sistemul de sănătate care nu plătesc contribuția

Foto: Inquam Photos/ George Călin

Principiile fiscalității au fost des încălcate de către autorități. Odată cu reducerea facilităților fiscale și digitalizarea grăbită a administrației fiscale a fost adusă în discuție, în spațiul public, nerespectarea principiului predictibilității. Autoritățile își doresc ca, prin digitalizare, să reducă evaziunea fiscală și să încurajeze conformarea voluntară. Însă complexitatea și impredictibilitatea modificărilor legislative, lipsa de transparență și tratamentul inechitabil al contribuabililor descurajează conformarea voluntară și îngreunează inclusiv digitalizarea. Unele dintre cele mai modificate prevederi din Codul Fiscal sunt cele în legătură cu contribuția la sănătate, iar rapoartele privind starea sănătății în România, efectuate de OCDE și UE, nu concluzionează că aceste modificări au adus schimbări în bine.

Conform unui studiu efectuat de The Tax Institute (TTI), noul Cod Fiscal a fost modificat de 554 de ori (fără modificările la impozite locale) prin 107 acte normative (legi, ordonanțe de guvern și ordonanțe de urgență), în doar 7 ani și jumătate (10 septembrie 2015 - 31 martie 2023). Astfel, mai puțin de jumătate dintre alineatele noului Cod Fiscal au rămas în forma inițială, toate aceste modificări având ca rezultat scăderea veniturilor bugetare într-o perioadă de creștere economică. Modificările din Codul Fiscal în legătură cu contribuția de sănătate sunt pe locul al treilea al celor mai modificate prevederi, ca număr, în această perioadă, cu 14 modificări considerate foarte proaste și 28 modificări proaste.

Modificările aduse, până în prezent, acestei contribuții au creat diverse situații, cum ar fi: obligația plății contribuției de sănătate de persoane care nu obțin venituri; suprataxarea salariaților part-time; obligatia plății contribuției de mai multe ori pentru persoane care obțin mai multe tipuri de venituri; obligația plății contribuției pentru măsuri cu caracter social, cum ar fi tichetele de masă. Între timp, s-au acordat facilități fiscale pentru salariații din construcții, sectorul agricol și industria alimentară, ca asigurați, fără să plătească contribuția, fiind un sistem în care este nevoie permanentă de fonduri. De altfel, în 7 ani și jumătate, categoriile de beneficiari la sistemul de sănătate, fără plata contribuției, s-au triplat.

Pentru calculul, declararea și plata contribuției, autoritățile au luat în considerare toate variantele, ceea ce a dus la exprimarea publică a dezacordului din partea reprezentanților asociaților de pacienți și a specialiștilor în domeniul sănătății și la dispoziții considerate neconstituționale de către CCR. 

Aceste modificări nu au facilitat accesarea serviciilor medicale. De exemplu, specialiștii în domeniu avertizează că o treime dintre gravide nu au făcut niciun fel de investigații în timpul sarcinii, chiar dacă femeile însărcinate și lăuzele sunt beneficiare ale sistemului de sănătate, indiferent dacă obțin venituri sau nu, și chiar dacă autoritățile iau măsuri fiscale pentru creșterea natalității. Raportul privind starea sănătații în UE în 2023 prezintă de asemenea niște statistici îngrijorătoare:

- nevoile nesatisfăcute în materie de asistență medicală în România (4,9 % din populație) sunt de peste două ori mai mari decât media UE (2,2 %), mai ales pentru persoane cu venituri mici, din cauze cum ar fi costurile, distanța pe care trebuie să o parcurgă, perioadelor de așteptare și deficitul de personal;

- aproximativ 12 % din populație a rămas neasigurată în 2020, în special în zonele rurale; de exemplu, persoanele care lucrează și locuiesc în străinătate, persoanele care lucrează în mod informal, șomerii care nu sunt înregistrați la serviciul de asistență socială și persoanele care nu au cărți de identitate;

- în 2021, plățile directe efectuate de gospodării au reprezentat 21 % dintre cheltuielile curente în domeniul sănătății, comparativ cu 15 % la nivelul UE;

- în 2022, 18% dintre români au declarat că au fost nevoiți să efectueze o plată suplimentară atunci când au vizitat un centru public de sănătate; cea mai ridicată rată din UE, unde media a fost de 4%;

- cheltuielile totale pentru sănătate pe cap de locuitor în România au reprezentat mai puțin de jumătate din media UE în 2021;

- persoanele cu venituri mici au o probabilitate mai mică de a beneficia de un screening pentru cancer; accesează mai puțin asistență stomatologică și au un risc mai crescut pentru anxietate și tulburări depresive.

Serviciile spitalicești au reprezentat cea mai mare parte a cheltuielilor pentru sănătate din România în 2021 (44 %), cea mai mare pondere înregistrată la nivelul țărilor UE, cu media UE de 28%. Proporția finanțării dedicate asistenței medicale ambulatorii (18 %) este cea mai scăzută din UE și cu mult sub media de 29 %. Aceste cheltuieli se fac în defavoarea altor servicii, cum a fi cele de prevenție.

În timp ce, pentru anumite activități, s-au creat regimuri preferențiale, impozitarea excesivă a muncii a condus la o varietate de situații, printre care facilități fiscale acordate în impozitarea muncii în șase sectoare de activitate (unele eliminate, altele reduse), un număr mare de salariați încadrați pe salariul minim și diferențe salariale între sectorul public și cel privat în favoarea celui public. În timp ce unii contribuabili și-au exprimat dorința de plafonare a contribuției la sănătate pentru veniturile din salarii, contribuția la sănătate a crescut pentru venituri din activități independente. În prezent, există niște facilități fiscale pentru asigurarea voluntară de sănătate, pentru angajat și angajator, în limita a 400 EUR pe an. Pentru celelalte tipuri de venituri, în afara celor salariale, contribuțiile la sănătate sunt plafonate.

În sănătate sunt planificate investiții majore. Planul de redresare și reziliență al României (PNRR) acordă prioritate investițiilor în servicii medicale spitalicești - se vor aloca aproape 70% din fondurile PNRR pentru dezvoltarea infrastructurii spitalicești publice. Alte domenii de investiții includ infrastructura de asistență medicală ambulatorie, sănătatea digitală, precum și consolidarea capacităților și a resurselor umane. Investițiile prevăzute de PNRR sunt completate de alte fonduri UE pentru infrastructura de sănătate, echipamente medicale, digitalizare, măsuri de îmbunătățire a accesibilității, a calității și a rezilienței serviciilor de sănătate în România.

Sperăm că nu se vor mai face „improvizații” într-un domeniu vital pentru fiecare dintre noi, cu personal insuficient și subfinanțat, având în vedere că România este pe primul loc în Uniunea Europeană la mortalitate din cauze tratabile, iar speranța de viață este cu mult sub media UE. Până atunci „așteptăm” următoarea modificare legislativă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp