(Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)
După salvele de onoare trase de militari, a trecut un avion. Un zumzet huruitor a brăzdat cerul în timp ce jos, printre peticele de iarbă de câmp și pietrele funerare mâncate de vreme, corul de voci baritonale intona „Hristos a înviat!”.
Sub brazii falnici ai Cimitirului Central din Cluj, oamenii priveau în tăcere cum groparii aruncau cu nesaț pământul umed peste sicriul din lemn alb.
Privindu-i pe fiul și pe nepoții doamnei Doina Cornea cum stăteau adunați, calmi și senini, m-am gândit că ceremonia funerară a fost exact cum și-a imaginat Leontin, reazămul ei până la final, „o slujbă de Înviere, şi nu o tribună politică”.
Mai devreme, slujba din foaierul Casei Universitarilor fusese o desfătare. Așa cum ar fi trebuit să fie existența fostei disidente după 1989, abia acum s-a săvârșit firescul: nu ea a vorbit, ci ceilalți, despre meritele și jertfa sa temerară. Preoții și episcopii greco-catolici au făcut dovada unei solidarități aparte, în spiritul luptei și principiilor doamnei Cornea. Au rostit cu miez, într-o evocare încărcată de emoție, lungi predici despre curajul de a înfrunta regimul ateu și despre lupta sa pentru renașterea românească, precum și despre credința sa neabătută în reintrarea în drepturi a Bisericii Unite cu Roma. Deși întâmpinată cu patimi și umilințe, ea le-a arătat tuturor, după ce regimul se prăbușise, că fețele schimonosite de ură și de minciună erau încă la putere.
Ieri, acolo, s-au auzit deseori termeni ca demnitate, onoare, curaj, speranță și mai ales pilde despre meritele unui om care și-a iubit semenii dincolo de puterea noastră de înțelegere. Așa cum s-a spus, ea i-a iertat pe toți și le-a iertat tuturor `greșiților” ei păcatele, căderile, lașitățile. Nu de puține ori, chipurile pământii și supte de lacrimi s-au luminat ieri când ei, slujitorii credinței, au cuvântat despre doamna Cornea ca despre un personaj biblic sau asemuind-o cu iluștri înaintași ai luptei pentru creștinătate.
Nu au fost nicidecum cuvinte fără noimă. De pildă, nu a părut deplasat ca duhovnicul doamnei Cornea, Teodor Lazăr, să vorbească despre sacrificiul disidentei, care și-a luat în exercițiul civic – pe care unii l-au numit inconștiență, alții nebunie, iar alții deruta unei fanatice –, proprii copii, pe Ariadna și pe Leontin, așezându-se tustrei, pentru totdeauna, în cea mai oficială petiție cu putință. Aceea a demnității.
Iubindu-și neamul mai mult decât propria piele, doamna Cornea, a spus același ierarh, l-a iubit și pe nefericitul istoriei noastre, Nicolae Ceaușescu, pentru că în timp ce toți ceilalți îl mințeau și îi ascundeau realitatea în fața propriei psihoze, ea i-a arătat o oglindă tămăduitoare, posibilitatea de a se îndrepta.
La ceasul despărțirii, familia a făcut dovada că a moștenit de la doamna Cornea nu doar memoria unei luptătoare temerare pentru libertate, ci și dragostea pentru aproape și pentru cuvânt. Leontin a mulțumit ierarhilor greco-catolici și ortodocși pentru slujba comună din ziua precedentă și a închipuit bucuria postumă a doamnei Cornea care a unit cele două biserici, fie și pentru o clipă. Nepoata franțuzoaică Julie a evocat, într-o armonioasă limbă română, amintirile nepoților chemați periodic în România de doamna Cornea pentru a le arăta lumea pe care bunica lor a încercat să o facă mai bună.
Din impresionanta procesiune au lipsit stridențele, nechibzuința și nefirescul. Ieri, o mulțime frumoasă adunată lângă trupul firav al doamnei Cornea, acoperit cu flori și cu drapelul regal, a înconjurat-o ca într-o îmbrățișare. Au condus-o cu toții la marea odihnă.
Câte chinuri, câte umilințe, câte sudalme a îndurat această doamnă! Ea a primit în piept toate loviturile pe care lașitatea celorlalți le-a fentat, descurcăreala lor le-a evitat, dulcele compromis le-a ocolit. Au internat-o la `nebuni”, au arestat-o, au izolat-o în propria casă, au bătut-o, au dat-o afară de la universitate. La moartea ei nu s-au arătat și nu au vorbit ei, autorii acestor gesturi „în apărarea ordinii de stat”, torționarii doamnei Cornea. Inocența ei i-a scos pentru totdeauna în decorul istoriei.
Acest text este asumat de autor în calitate exclusiv privată şi nu reprezintă punctul de vedere al nici uneia dintre instituțiile şi/sau organizațiile la care acesta este angajat sau la care este afiliat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.