Să înceapă niște unii să cotrobăie prin dulapurile despre care ai crezut tot timpul ca sunt numai ale tale, să-ți ia la numărat boarfele - de care sunt, cât de curate sau murdare, cât au costat, cine le-a cumpărat, din banii cui și în ce fel - da, e foarte deranjant, mai ales când asta nu s-a întâmplat de zeci de ani.
E marea amenințare pe care o reprezintă acest guvern de tehnocrați pentru partidele vechi care au condus țara pe rând în ultimii 25 de ani. În egală măsură, aceasta trebuie să fie și misiunea principală a cabinetului Cioloș. Nici nu prea are ce să facă altceva: guvernează legat de mâini și de picioare, cu puteri limitate peste perioada de vară. Până pică în Parlament sau sunt schimbați natural, după alegerile generale, miniștrii tehnocrați au la dispoziție câteva luni în care să scoată din dulapurile monopolizate de partide toate rufele murdare, să le pună ca pe gard, ca să le admirăm. Sunt hainele luate din banii noștri, la suprapreț. Jegoase, prăfuite, mâncate de molii, cusute cu ață proastă, demodate, dar cumpărate ca și cum sunt din ultima colecție de la o mare casă de modă.
De altfel, această strategie pare să prindă contur tot mai evident de câteva săptămâni, prin ieșirile publice ale membrilor cabinetului Cioloș. Aflăm de la ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu, faptul că sistemul sanitar este unul feudal, că de sus în jos toți de comportă ca pe moșiile lor, iar corupția este un cancer. Ne zice șeful Corpului de Control, Valentin Mircea, că zeci de mii - dacă nu chiar sute de mii - de directori, directorași, șefi și șefuleți din administrația publică centrală și locală au dreptul la mașini de serviciu și că un șofer ne costă 100 de euro pe zi. Luni, ministrul Fondurilor Europene scoate la iveală tortul lui Sebastian Ghiță pe tot ce înseamnă sisteme de IT din România- contracte și subcontracte de peste 700 de milioane de lei în ultimii ani. Cum au permis instituțiile statului și serviciile secrete ale României un astfel de monopol extrem de periculos? - e o întrebare la care mai devreme sau mai târziu vor trebui să vină cu explicații.
Presiunilor, amenințărilor, intimidărilor, înjurăturilor și invectivelor aduse de Ana Birchall, de Sebastian Ghiță și de fostul premier Victor Ponta, ministrul Cristian Ghinea a răspuns cu armele cele mai bune pe care le are la îndemână un tehnocrat: cifrele, banii, contractele, analizele - toate expuse în piața mare, ca să poată cetățeanul votant să le vadă cu ochii lui. A făcut publică valoarea lucrărilor pe care a pus mâna Sebastian Ghiță prin interpuși. În România plină de informaticieni, în țara cu programatori de top, în care dezvoltarea, IT-ul și înalta tehnologie software au ajuns să facă 6% din Produsul Intern Brut al țării (cu perspective de 10 la sută în următorii ani) - toată infrastructura publică a încăput pe mâna unui parlamentar și a acoliților lui. Abia în astfel de momente se vede clar, în lumina zilei, miza menținerii acestor găști la putere.
Iată și rezultatele căpușărilor - toată informatizarea instituțiilor de stat e o rețea eterogenă de calculatoare care nu funcționează, dar este extrem de scumpă, achiziționată din bani de la buget la preț exorbitant. Cardul de sănătate se blochează la câteva zile, bazele de date nu sunt interconectate, sistemul de plată prin SMS al rovinietei spre mare cade în fiecare weekend, website-urile primăriilor sunt praf, ghiseul.ro este funcțional doar pe o bucată și se lucrează la el de aproape 10 ani. Toate par a fi făcute cu un singur scop - acela ca sistemul să fie cât mai opac și să dreneze miliarde de la buget. În fața acuzațiilor venite din partea ministrului Ghinea, Sebastian Ghiță și Victor Ponta ar fi trebuit să aibă un singur răspuns inteligent - să arate ce anume au realizat cu atâția bani, ce funcționează perfect și ce probleme majore au fost rezolvate, prin tehnologizare, în România. De la nivelul contribuabilului, se vede opusul: plătim în continuare taxele la ghișeu, completăm în continuare hârtii lipsite de importanță în birourile de la stat, facem copii legalizate fără sens, nu știe o instituție ce face cealaltă. Nu avem habar care sunt cheltuielile publice, ne încurcăm în legislația tot mai stufoasă.
Un tehnocrat nu trebuie să replice politicienilor decât cu cifre și rapoarte pe care să le facă publice.
Guvernul Cioloș nu are altă șansă să bifeze misiune îndeplinită decât prin câteva obiective simple duse la capăt. Trebuie să transparentizeze tot sectorul mastodont public, să ne arate cât s-a plătit pe fiecare bec în cea mai îndepărtată comună din țară, să transparentizeze prin tehnologizare fiecare mișcare pe care o face aparatul administrativ și politicienii care-i stau în spate.
Mi-ar plăcea ca la final de toamnă, România să aibă un index al tuturor angajaților de la stat, cu funcții și grilă de salarizare, bugetele pe fiecare instituție- indiferent că e o școală sau un spital sau o primărie de sector, până la ultimul angajat tăietor de frunze printr-un birou de HR. Ar fi interesant să știm cât costă o coală de hârtie A4 în ficare colț de țară. Și nu ar fi deloc rău să știm cât costă fiecare kilogram de ciment sau de material de construcție de pe șosele, pentru că, din păcate autostrăzi nu avem. Tehnocrații lui Cioloș nu trebuie decât să scoată toate aceste cheltuieli pe website-uri. Are cine să le ia la tocat mărunt, puținii jurnaliști de investigație din presa centrală și locală și organizațiile nonprofit.
În ceea ce privește competența miniștrilor tehnocrați ai cabinetului Cioloș, aceștia ar trebui să se bucure de un capital de încredere consistent din partea alegătorilor. Pentru politicienii și televiziunile care desființează semantic cuvântul tehnocrat (specialist într-un anumit domeniu) există întrebări despre competențele și capacitatea lor de management. Să dea - indiferent că se cheamă PSD, PNL, ALDE, UNPR, PC - un singur exemplu al unui domeniu reformat complet în România, care funcționează perfect. Din păcate, după 25 de ani de conducere a acelorași fețe pe care le vedem la fiecare rundă de alegeri, educația este în vârful imposturii academice și cu rezultate foarte proaste la examenele naționale și combaterea analfabetismului, sănătatea este o loterie în care niște băieți se joacă de-a dezinfectanții diluați de o mie de ori, turismul funcționează târâindu-se numai pentru că s-au chinuit privații, infrastructura este praf, informatizarea țării, proiectul e-România sunt departe, birocrația e în floare, ineficiența angajaților de la stat a ajuns la paroxism.
Celor care râd de pe margine cum că tehnocrații nu se pricep să le reamintiți că, sub guvernarile lor, în România se merge pe calea ferată mai încet decât în perioada interbelică, dar și că Bucureștiul nu are o legătură directă cu trenul sau metroul de la aeroportul Otopeni. În ritmul actual, dacă mai conduc țara 10 ani, trenurile vor sta. De la București la Sibiu se fac între 6 și 8 ore pe calea ferată pe o distanță de 300 și ceva de kilometri, din Capitală până la Iași se merge cu trenul între 8 și 12 ore. În timpul mandatului de premier al lui Victor Ponta a fost inaugurată autostrada care s-a surpat după câteva luni și s-a pierdut contractul cu Bechtel. Cât despre autostrăzi, la ministerul transporturilor au fost 17 miniștri susținuți politic, iar Traian Băsescu a ocupat fotoliul în trei mandate diferite. Călin Popescu Tăriceanu, alt critic guraliv la adresa cabinetului de tehnocrați, a avut o performanță unică - în cei 4 ani cât a fost premier, economia a crescut și cu 8% pe an, dar nu s-a făcut un metru de autostradă. Sub partidele politice care astăzi sunt deranjate de faptul că tehnocrații scot la iveală dimensiunea catastrofei, s-au tăiat 366.000 de hectare de pădure, cu pagube inestimabile pentru mediu. București, oraș cu milioane de locuitori, se chinuie să aibă o stație de metrou până în Drumul Taberei, regia de transport este în faliment, iar regia de termoficare stă să cadă de tot.
Destructurarea actualei clase politice organizată după principii mafiote, urmată de schimbarea ei adevărată, pot să se întâmple numai dacă vom avea imaginea calamității managementului dus de actualele partide, care s-au perindat la putere dupa 1989.
În fond, dumneavoastră, cititorii, când vă uitați la România, sunteți mulțumiți de cum v-au administrat politicienii care țipă astăzi că s-au băgat tehnocrații să scotocească în dulapurile lor? Aveți autostrăzi, măcar un singur spital european, școli, trenuri, parcări, metrouri, păduri, turism, pensii, salarii, parcuri?
Când vin să vă ceară votul la toamnă, fie că se numesc PNL sau PSD sau ALDE, întrebați-i de ce nu aveți autostrada Timișoara-Iași, avion de la București la Sibiu, tren de mare viteză care să facă 3 ore din Constanța până la Brașov. Cereți-le explicații pentru momentele când mergeți la spital și vă îmbolnăviți mai tare. Întrebați-i de ce copilul vostru nu face școală și învață limba română de la un subcalificat. Apoi întrebați-vă pe voi înșivă de ce le-ați da votul tot lor, pe care i-ați văzut la putere de 2 decenii - mereu aceiași, sub alt nume de partid, la televiziunile care sunt tot ale lor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.