Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

În sănătate și în educație implicarea comunităților este mai eficientă decât controlul politic

Spital Dăruiește Viață

(Foto: daruiesteviata.ro)

După ce în ultimii zece ani mediul civic s-a orientat în mod prioritar înspre problemele din domeniul Sănătății, iată că în ultimul timp Educația tinde să devină un domeniu la modă. Mințile activiștilor caută cu siguranță proiecte care se pot dezvolta urmând prioritățile și dacă ar fi să listăm problemele în ordinea gravității lor, Sănătatea se află încă îngenuncheată, fără că inițiativele ultimului deceniu să fi rezolvat cu adevărat măcar problemele identificate în această perioadă de timp. Care sunt cauzele pentru care micile picături turnate în sănătate s-au evaporat înainte să atingă pământul? De ce renovarea unei secții de pediatrie sau dotarea cu echipamente moderne a unei secții de chirurgie nu au fost și nu sunt folosite ca și exemple pentru desțelenirea ogoarelor ce ar trebui să fie fertile?  

Cu siguranță că răspunsurile sunt complexe, la fel de bine cum există și excepții în care un proiect a avut succes datorită unui om care lucrează acolo și nu datorită transformării, restructurării sistemului. 

În general însă, acest sistem medical, injectat ici și colo cu câte o investiție aplaudată de toată lumea la scenă deschisă, s-a comportat în acele momente ca și cum nu ar fi existat, singurii reprezentanți implicați fiind cei locali, care au beneficiat cu adevărat de investiția în cauză. În rest, liniște. Pentru că nimeni nu ar fi putut reacționa. Pentru că sistemul medical de stat funcționează ca și biserica ortodoxă: autocefal. Este probabil păcat să facem această comparație însă și în sănătate și în biserică există capete mai luminate și capete mai puțin reprezentative. Fiecare își atrage atenția cuvenită și în consecință investițiile cuvenite. Și asta în timp ce toți ceilalți contribuie puțin câte puțin la supraviețuirea sistemului ca atare. Așa cum este el: autocefal. Deși ar trebui ca motivația să fie similară, orientată către scopuri caritabile sau măcar generoase față de beneficiari, biserica își păstrează menirea mai bine decât și-o păstrează sănătatea, aceasta din urmă fiind bântuită mai mult de interese individuale decât biserica. 

Dacă luăm exemplul simplu al unui proiect de reabilitare a unei secții, el este viu și apreciat de public atât timp cât este în desfășurare, pentru ca la puțin timp de la realizarea investiției aceasta să fie donată conform contractului inițial, spitalului și deci sistemului. Administrația secției reintră deci din nou în hățișul public, fără ca „cineva”, comunitatea din care face parte și care a contribuit la reabilitare să aibă în continuare vreun cuvânt de spus. 

Fără guvernanță clinică măcar a proiectelor noi, fără o continuitate a coordonării activității acestora – care să includă și donații pentru echilibrarea bugetului – proiectele noi rămân la mila celor care le conduc, fiind total dependente de tragerea de inimă a acelor manageri, în lupta cu jungla sistemului. 

Iată deci cum cei ce au generat proiecte în sănătate au început să se reorienteze către educație. În primul rând este logic: educația trebuie să includă prevenția, iar prevenția este veriga lipsă din cadrul sistemului de sănătate. 

 Fără prevenție, piramidă stă cu vârful în jos, având în partea de sus spitalizarea, locul în care ajungem în ultima instanță, atunci când costurile însănătoșirii sau ameliorării unei maladii devin extrem de mari. Mai mult, educația primară extinsă la nivelul zonelor defavorizate recreează legătură dintre copii și clinicile din orașe, readuce în mințile lor nevoia de a trata față de obișnuință de a ignora. Mai mult decât atât, există speranța că a investi în Educație este mult mai „safe”, continuitatea proiectelor fiind însămânțată în însăși structura lor. Încă nu s-a dovedit nimic, dar speranța există și pe bună dreptate. În timp ce sănătatea trebuie rezolvată mai întâi de către stat, educația poate să beneficieze de idei inovative care ar putea eventual să restructureze cât de cât întregul sistem, fără intervenția majoră a statului. Și toate acestea fără a mai vorbi despre beneficiile unei educații de calitate. Iată cum numai în contextul educație – sănătate, prima începe să pălească în comparație cu a două. Poate că este momentul că politicienii să recunoască această tendința și să lase hățurile din mâini. Probabil că și autoreglarea cu implicarea comunităților este mai eficientă decât controlul politic.  

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Există cel puțin o investiție într-o structură din Sănătate de care beneficiază cam tot românul: ați auzit de noua secție construită la Marie Curie din donații private? Și de cea care urmează să fie construită la Constanța în același fel?
    De acord că educația e fundamentală pentru o nație „sănătoasă” (și) în alte sensuri decît cel biologic, dar de aici pînă la a bagateliza eforturile făcute în sănătate de comunități locale și/sau online e drum lung. Chiar nițel penibil aș zice.
    • Like 0


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult