Foto: MoiraM/ Profimedia Images
Pentru prima oară în 30 de ani, eșichierul politic românesc s-a normalizat, adică a intrat în tiparele ideologice firești. În anii de după Revoluție, ideologiile politice au fost comunicate haotic, iar oamenii au votat persoanele pe care le considerau credibile, nicidecum platformele politice în care trebuia să se regăsească propria lor filozofie de viață. Ideologiile politice au fost apoi susținute și contrazise de către aceiași politicieni, până când nu a mai fost clar pentru nimeni, cine și ce ideologie reprezintă. Unii politicieni traseiști confundau chiar și sloganele, între ele.
Ca spectator tăcut al politicii românești din ultimii 30 de ani, aș spune că toate disputele ideologice pe care le-am urmărit au fost doar banale pretexte pentru răfuieli politice, cu miza constând în bani sau putere. Totuși, de dragul teoriei, voi încerca să clarific spectrul ideologic actual, respectiv bazinul electoral al partidelor parlamentare românești.
Dacă dorim să simplificăm, putem așeza doctrinele politice actuale și relevante în 4 categorii, separate prin cele două axe ideologice, standard. Nu putem simplifica chiar atât de mult, încât să suprapunem în totalitate stânga peste progresiști și dreapta peste conservatori, așa cum se mai obișnuiește, tot de dragul simplificării. De fapt, există 4 zone electorale, foarte clar definite și vizibile în imaginea alăturată. Procentele de reprezentare câștigate de partide în decembrie 2020 sunt irelevante. Ceea ce trebuie înțeles este bazinul electoral al fiecărei ideologii prezentată publicului.
Axa orizontală, definește doctrinele politice tradiționale, stânga și dreapta. Socialiștii stau la stânga, iar liberalii la dreapta, așa cum s-au așezat strămoșii lor ideologici, în primul Parlament Englez. Ideologic, stânga se concentrează pe asemănările dintre oameni, iar dreapta insistă pe diferențele dintre ei. Astfel, stânga are ca scop cooperarea dintre cât mai mulți membri ai rasei umane, în timp ce dreapta, mult mai exigentă, preferă cooperarea în grupuri mai mici, selectate pe criterii de apartenență, și care concurează între ele. Dreapta înțelege și acceptă existența egoismul uman, pe când stânga încearcă să-l amelioreze.
Valorile stângii sunt egalitatea și solidaritatea, aplicate unor mase largi de oameni, iar datorită acestei orientări, internaționalismul și globalizarea sunt direcțiile firești către care evoluează această doctrină. În schimb, valorile dreptei sunt libertatea și prosperitatea tribului (familia, satul, județul, națiunea), iar în organizarea tribului sunt esențiale ordinea, autoritatea și ierarhia. Dreapta prețuiește religia și tradițiile care argumentează teza existenței unei identități naționale și a unui destin propriu, al unui neam, aflat în competiție cu celelalte neamuri.
Pe axa verticală, se regăsește cealaltă antagonie, conservatori contra progresiști. Conservatorii sunt cei care vor ca lumea să rămână la fel cum era, atunci când au înțeles-o ei, iar progresiștii sunt cei care vor să modernizeze, să eficientizeze și să îmbunătățească lumea în care trăiesc. Pe scurt, conservatorii nu vor să accepte schimbările pe care progresiștii le consideră atât de utile.
Valorile principale ale conservatorilor sunt siguranța și stabilitatea, iar tradițiile sunt forma lor de expresie. Sunt oameni mai puțin interesați de nou, prin urmare mai puțin informați despre complexitatea lumii, mai puțin umblați și mai puțin citiți. Fiind mai puțin curioși, universul lor este mai strâmt, așadar au o filozofie de viață simplă și fermă. Preferă corectarea sistemelor vechi în dauna înlocuirii lor cu unele noi. Toate schimbările îi sperie: banii electronici, școala online, familiile monoparentale sau tradițiile noi, importate din occident.
Valorile progresiștilor sunt îmbunătățirea condiției umane, prin modernizare, folosind știința și tehnologia, și redefinirea organizării sociale, în scopul asigurării prosperității și fericirii indivizilor din rasa umană. Schimbări majore sunt necesare, pentru atingerea acestor idealuri, iar progresiștii sunt dispuși să le realizeze.
[Pe termen lung, progresiștii câștigă întotdeauna. Drama lor este că, în general, victoria îi face să devină, la rândul lor conservatori ai propriilor idei. Singurul obiectiv, în lupta politică, al conservatorilor este menținerea, pe termen cât mai lung, a status-quo-ului.]
Înaine de 90, exista o singură ideologie acceptată, doctrina oficială a statului, respectiv o struțo-cămilă imposibilă, numită naționalism-comunism, care amesteca eclectic elemente de extremă stânga (comunism stiințific) și extremă dreaptă (patriotism xenofob). După revoluție, struțo-cămila s-a rupt în două. Struțul a devenit stânga retrogradă, adică foștii nomenclaturiști, deghizați în conservatori ai valorilor comuniste, iar cămila, a devenit în mod straniu, dreapta cea progresistă, care și-a asumat valori vestice și dorință de schimbare. Mulți ani, am trăit cu antagonia comunism-vechi/capitalism-nou, iar oamenii au ales doar între cele două. În practică, struțul și-a băgat capul în pământ, iar cămila a mers mult prea încet. Abia în 2020 spectrul s-a lărgit, iar acum, putem spune că toate cele 4 ideologii sunt clar reprezentate.
Știm cu toții că majoritatea celor care au votat, oricum puțini, habar nu au de teorie politică. Știm că se votează persoane, culori sau slogane, și mai puțin doctrine politice. Însă, pentru cei preocupați de curentele politice reale, este evident că alegerile parlamentare din 6 decembrie au clarificat bazinele electorale ale fiecăreia dintre cele 4 ideologii. Pentru a păstra neutralitatea ideologică, nu vom analiza candidații, ci valorile propuse de partide, respectiv oferte electorale.
1. USR Plus s-a stabilizat în zona de nord-vest a graficului, acolo unde se situează, în mod natural, valorile asumate ale electorilor lor. Toată povestea cu USR Plus = partid de dreapta a fost deci, doar o confuzie, generată de necunoașterea teoriei politice. USR Plus este, după definiția din manual, un partid progresist de stânga. Din același bazin electoral, al socialiștilor progresiști, s-a hrănit și ProRomânia, insuficient însă, pentru a accede și în parlament. În fond, valorile USR Plus și ProRomânia sunt asemănătoare, doar oamenii care le reprezintă sunt caractere diferite.
2. PNL a rămas, din inerție, pe locul pe care s-a așezat (teoretic) încă de la reînființarea sa, respectiv în nord-est graficului. Dreapta progresistă, părăsită ideologic de USR Plus, care a virat la stânga, rămâne o zona electorală consistentă, unde PNL deține monopol. Oferta liberală dispune aici de un electorat vast și loial, unul dintre cele două rezervoare tradiționale majore de votanți. Tot în acest bazin se mai află și o parte dintre electorii PMP (dacă vor fi existat și votanți convinși de ideologia partidului) adică cei care preferau tot o viziune liberal-progresistă, însă împachetată altfel.
3. În Sud-vest tronează de 30 de ani PSD. Cu excepția câtorva derapaje haotice, ale unor lideri din trecut, către valori naționalist-tribaliste de esență liberală, stânga conservatoare a așteptat mereu de la PSD, implementarea egalității sociale. Socialiștii conservatori reprezintă celălalt rezervor tradițional major de electori. O mulțime de mici beneficiari de ajutoare și subvenții, funcționari de stat încă nedisponibilizati din ramuri economice neperformante, șomeri și categorii defavorizate ale populației, cu toții ar trebui să-și identifice ideologia potrivită în zona stângii conservatoare.
4. Zona de sud-est este zona dreptei conservatoare, ideologia cea mai ușor de identificat. Valorile ei sunt familia tradițională, religia și națiunea. Oferta AUR, pentru acest electorat, s-a potrivit de minune iar strategia de PR în social media s-a dovedit deosebit de eficientă. Din punct de vedere ideologic, AUR a prezentat doctrina cea mai coerentă și cea mai articulată. Dacă Trump ar fi fost român, ar fi votat AUR.
5. UDMR, deși funcționează că partid parlamentar de 30 de ani încoace, este practic imposibil de încadrat într-o ideologie politică anume. Formațiunea a pactizat, pe rând, cu toate doctrinele, mai puțin cu cele extremiste. Ca orice partid reprezentant al unei minorități, este mai preocupat de interesele sub-tribului sau, decât de interesele generale ale tribului cel mare. Din acest motiv, deși poziționarea UDMR este ambiguă, ei se află în mod clar la dreapta, pe axa orizontală. Pe verticală, declarativ se regăsesc la progresiști, însă faptic, la conservatori. Cu afirmarea identității etnice, că valoare esențială, UDMR și AUR sunt două oferte ideologice foarte asemănătoare, dar adresate unor naționalități diferite.
Și în noul Parlament, ca întotdeauna, UDMR va avea rolul de jolly-joker. Sau, altfel spus, în modelul Parlamentului 4x4 (4 ideologii și 4 partide politice), rezultat la alegeri și reprezentat în imaginea de mai sus, UDMR are rolul roții de rezervă.
Privind reprezentarea grafică a celor 4 tipuri de electorat, putem înțelege mai ușor logica următoarelor alianțe politice. Alianțele firești sunt cele orizontale sau verticale, iar cele absurde sunt cele diagonale. Desigur, aberații ideologice, rezultate din alianțe politice de conjunctură, s-au mai văzut, USL (alianța PNL-PSD, construită pentru a lupta contra lui Băsescu) este cel mai elocvent exemplu.
Și astăzi, o alianța PNL-PSD ar fi la fel de absurdă, din punct de vedere doctrinar, ca și o alianța USR Plus-AUR. În schimb, o alianța PSD-USR Plus, pe premise socialiste, sau o alianța PNL-USR Plus, pe premise progresiste, sunt previzibile, acum sau în viitor. Putem de asemenea presupune că AUR va susține atât naționalismul PNL, cât și tradiționalismul conservator al PSD.
Pe termen lung, socialiștii moderni devin obligatoriu progresiști, iar liberalii autentici devin conservatori. Dacă modelul se păstrează, înseamnă că stânga conservatoare și dreapta progresistă sunt în pierdere de teren în fața celorlalte doua ideologii, care le vor prelua electoratul. În speță, votanții socialiști, care votau inerțial PSD se vor îndrepta în viitor către USR Plus, iar votanții PNL, se vor simți mai temeinic reprezentați de AUR.
Tabloul politic de mai sus clarifică opțiunile electoratului și face evoluțiile politice viitoare mai predictibile.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Interesant este că în ambele situații este atacată practic ideea de națiune în numele "globalismului". Ori în fond acest "globalism" este cel "împotriva naturii", specia umană este tribală prin definiție, asta este ceea ce i-a asigurat în primă fază supraviețuirea iar mai apoi poziția în vârful lanțului trofic.
Oamenii au tendința normală și naturală de a se grupa după afinități, iar cele mai puternice afinități SUNT cele naționale, oricât de mult ar prefera unii alte "steaguri".
As adauga însă o noua axa, de data asta diagonala: noțiunea de “sistem” / “anti-sistem”. In mod evident, PNL și PSD fac parte din prima categorie iar USR-Plus și AUR din cea de-a doua. Și sunt posibile, in aceasta perspectiva, acele alianțe “contra naturii”. Le-am văzut deja și o sa le mai vedem, punctual, pe probleme concrete - vezi cazul DNA-ului pădurilor. USR-Plus și AUR se întâlnesc pe temele care dor partidele tradiționale: depolitizarea administrației, fără penali in funcții publice, parlament unicameral cu 300 de membri, defrișările, și cred ca vor mai fi și altele. Sigur, pe teme de familie, religie, globalizare - război total.
Pe de alta parte, PNL și PSD sunt vecini vechi de parlament, cu genealogie partial comuna (sa nu uitam linia FSN - PD - PNL) și oameni migrați lejer dintr-o barca in alta, eventual și înapoi, după nevoie. Ma aștept ca PNL și PSD sa colaboreze bine când va fi amenințat status-quo-ul și modul tradițional de a face politica.
In orice caz, Dl Lica are dreptate: avem in sfârșit un parlament normal, echilibrat din multe puncte de vedere și, probabil, interesant. Sa speram doar ca nu va fi prea interesant.