Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

În tramvai, am întâlnit un controlor care m-a făcut să zâmbesc. Povestea omului care a ales să fie fericit

Tramvai

Foto: Guliver/Getty Images

Am pășit în tramvai și m-am uitat după controlor și după un scaun liber, așa cum fac de obicei. Am găsit un loc și m-am așezat. Controlorul mă văzuse și își făcea loc să vină către mine, încet.

“Un bilet pentru o zi, vă rog. Cu tren cu tot.” O opțiune care există aici în mod obișnuit: cumperi biletul pentru tramvai și tren, în tramvai, direct de la controlor, plătești cu cardul sau lichid, după cum iți vine mai bine. Tranzacția s-a desfășurat fără probleme și mi-a întins biletul zâmbind larg. “Ați vrea să vă dau o copie după bon?”. Refuz politicos și înghit următoarea întrebare pentru ca observasem că avea și alți mușterii.

Plecă mai departe, șchiopătând dureros. Nu era nici o urma de suferință pe fata sau în ochii lui atunci când se apropia de câte un pasager. Același zâmbet frumos, încrezător. Același mulțumesc, spus tare, articulat atunci când se îndepărta. Și asta, indiferent de cum arăta pasagerul sau de faptul că era politicos sau nu (unii nici măcar nu își ridicau privirea din telefon să se uite la el).

A trecut din nou pe lângă mine și nu m-am putut abține să nu întreb: “de când lucrați aici?”

“De 4 ani. Parcă ar fi o viață întreaga.” Și-a continuat drumul către celalalt capăt al tramvaiului verificând abonamentele și biletele, mergând mai încet când trecea pe lângă mine. Sa fie asta aproape o invitație să discutam mai mult?

“Și ce ați făcut înainte să vă mutați?”

“Păi am lucrat în industrie. Și m-am saturat să tot fiu făcut șomer tehnic pentru că industria era când sus, când jos la fiecare 2 ani. Am decis că aveam nevoie de o schimbare totală așa că m-am apucat de asta.”

“Sunteți fericit?”

“Da. E o viața bună. Cu excepția coapsei care mă supără puțin, zise frecându-se pe șoldul stâng. Dar, vorbind sincer, m-ar durea și dacă aș sta pe scaun și dacă aș sta întins. Așa măcar fac ceva care îmi face plăcere.”

“Sunteti din țara carbunelui (Black Country), nu?”

Se luminează tot.

“Da. Sunt din Walsall. Întotdeauna voi fi din Walsall (pentru cititori, Walsall e un orășel industrial în afara Birmingham-ului, unde eram cu tramvaiul.) I-am mulțumit pentru că a acceptat să stăm de vorbă și am coborât. Poate că nu vi se pare mult, dar în ziua aceea, m-am dat jos din tramvai fericită. Pentru ca am vorbit cu un om din Walssall cu ochi frumoși, albaștri ca cicoarea și o inimă mare de tot.

Fericită pentru că eu cred că toate persoanele de vârsta lui ar trebui să se simtă ca și el, (fericite, împlinite) și, practic, el mi-a demonstrat că este posibil. Dacă ar fi să analizăm și să simplificăm, aș spune că era fericit pentru că a ales să fie.

A ales să fie el însuși, să se respecte, în ciuda pasagerilor nepoliticoși sau aiuriți peste care dă în fiecare stație. A ales să se concentreze pe faptul că are un serviciu sigur decât să se lase distrat de durerea de coapsa pe care o simte la fiecare pas. Și-a luat destinul în mâini și a ales să își schimbe cariera complet la o vârstă la care alții bombăne că “sunt prea bătrâni” ca să facă ceva, să mai realizeze ceva, să mai învețe sau să mai schimbe ceva.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pff,ce poveste,tipic de romanca maritata cu strain care face lacrimogene pentru cei din tara.Despre toti africanii si subsaharienii violatori care sigur se aflau si ei in tramvaiul ala nu vrei sa spui o poveste?
    • Like 0
  • Frumos Sorina, cunosc spiritul tau sensibil.
    • Like 1
    • @ Billy Joe
      Multumesc, Dan.
      • Like 0
    • @ Sorina Stallard
      Povesti lacrimogene tipic romancelor.Despre africanii subsaharieni si arabii violatori care sigur se aflau si ei in tramvai nu vrei sa ne dai detalii?
      • Like 0
    • @ Sorina Stallard
      Povesti lacrimogene tipic romancelor.Despre africanii subsaharieni si arabii violatori care sigur se aflau si ei in tramvai nu vrei sa ne dai detalii?
      • Like 0
    • @ Adrian Cretu
      Victor66 check icon
      Sunt destui români violatori și la noi. Ce ai cu africanii subsaharieni?
      • Like 1
  • Corina check icon
    Frumos. Un om dăruit, poate, cu o fire calmă și înțelegătoare, dar și evoluat. Care a lucrat și lucrează cu sine, la urma urmei, în condițiile unei dureri fizice permanente. Deloc simplu. Oare la noi i s-ar fi dat o șansă, i-ar fi apreciat recrutorul calitățile, în ciuda handicapului?
    • Like 1
    • @ Corina
      Este ceea ce ma intreb si eu.
      • Like 0
    • @ Corina
      Delia MC Delia MC check icon
      Bună întrebare...E însă și rațiunea economică: omul muncește și plătește impozite. Dacă ar sta acasă ar primi bani de la stat. Toată lumea e mulțumită. Sau persoana are niște facilități numai să nu stea acasă cu pătura în cap. Îmi imaginez un "te caută moartea pe-acasă, ce-ți mai trebuie ".
      Singura dezamăgire: e în altă parte.
      PS: salut atitudinea corectă: ignore haterilor la fel ca și trolilor. Mare le e frustrarea, ratează exact subiectul: uneori putem spune nu nefericirii și frustrării.
      • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult
text: Sorina Stallard / voce: Claudiu Pândaru
sound-bars icon