Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Infecțiile din spitale sunt încă ascunse sub preș la 3 ani după Colectiv. Medicul Elena Copaciu: „Sistemul trebuie resetat. E nevoie de un departament pentru siguranța pacientului”

„Marșul Chitarelor” pentru Colectiv -

(Foto: Dan Mihai Bălănescu)

„- Și dumneavoastră ați avut infecții, nu e așa?

Aprob din cap și îmi plec privirea. Am avut, da. Nu am aflat decât de curând, dintr-o scrisoare medicală pe care asistenta șefă o «rătăcise» vreo câteva luni. Nu am primit nici pozele făcute în sala de baie, deși mi s-a promis că se vor regăsi la dosar. Am obținut documentul după ce l-am cerut insistent pe toate căile posibile, însă fotografiile îmi sunt refuzate în continuare. Probabil că medicii au ceva de ascuns.

Pe fiecare pagină a scrisorii medicale scria lămurit: examen secreție plagă POZITIV cu Pseudomonas spp - rezistent. M-am temut că spitalul din Germania va refuza să mă trateze îndată ce va vedea actele. Însă șeful Secției de Recuperare Medicală mi-a acceptat dosarul și, câteva săptămâni mai târziu, iată-mă înaintea lui. Sunt al patrulea pacient din grupul sosit din România în urma accidentului și toți am avut infecții nosocomiale. Cicatricele noastre sunt diferite de cele ale oamenilor veniți la clinică din spitalele germane. Cicatricele, dar și amintirile legate de îngrijirea medicală.” 

Este mărturia Alexandrei Furnea, unul dintre răniții în incendiul din clubul Colectiv, acum trei ani. Ce s-a schimbat de atunci în spitale, în modul în care sunt abordate cazurile marilor arși?

„Sistemul trebuie resetat, iar pentru asta e nevoie de muncă intensă”, spune într-un interviu pentru Republica.ro dr Elena Copaciu (foto), cu experiență de 25 de ani în terapie intensivă, consilier onorific al fostului ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu. În opinia sa, este necesară crearea unui departament care să răspundă de „siguranța pacientului” în spitale, astfel încât cel care finanțează sistemul medical - contribuabilul - să nu-și riște viața în momentul în care ajunge într-un spital.

Medicul crede că ar trebui încurajată implicarea diasporei medicale românești în reformarea sistemului de sănătate, pentru că „sunt mulți oameni dispuși să se implice”. „Chiar mi se pare o șansă pentru viitorul sistemului sanitar românesc să folosim la modul cel mai pragmatic experiența acumulată de mii de doctori români în sisteme sanitare performante din alte state”, subliniază dr Elena Copaciu.

„Pierderea încrederii pacienților în modul în care sistemul medical poate să le rezolve problemele de sănătate reprezintă o mare problemă și va dura foarte mult până să reclădim încrederea pacienților în cei care derulează actul medical”, spune dr Elena Copaciu, care a condus timp de opt ani Secția de Anestezie-Terapie Intensivă a Spitalului Universitar de Urgență din București.

Este nevoie ca autoritățile care prin lege trebuie să efectueze controlul calității actului medical să își facă treaba la modul efectiv. Multe din aceste lucruri se întâmplă doar pe hârtie, adaugă medicul.

Creșterea salariilor în sistemul de sănătate? „Nu e suficient și nu știu dacă cineva și-a imaginat că doar mărind veniturile automat totul va fi perfect în sistemul sanitar”, punctează dr Elena Copaciu. 

Potrivit așa-numitului raport Colectiv, întocmit de Elena Copaciu, în timpul guvernării Cioloş, autorităţile au dovedit dezorganizare în gestionarea incendiului de la clubul Colectiv. Documentul face referiri la infecţiile nosocomiale și la refuzul de a transfera victime în străinătate. După plecarea guvernului tehnocrat, Ministerul Sănătăţii a negat existenţa documentului, despre care însă fostul ministru Vlad Voiculescu a spus că a fost înregistrat la registratura.



(Foto: Facebook/Elena Copaciu)

„Prevenţia colonizării/infectării plăgilor arse: Analiza deceselor indică o rată ridicată de colonizare rapid după internare, cu bacteriemii ulterioare şi alte complicaţii septice cu germeni multirezistenţi provenind din mediu spitalicesc. Recomandări: Strategia naţională de prevenire a infecţiilor asociate ingrijrilor medicale- în circuit de avizare internă, ca şi înfiinţarea Comisiei Naţionale Intersectoriale care să aprobe/actualizeze această strategie şi planul de aplicare al acesteia; finanţare- AP ATI şi AP Arsuri, program de prevenţie infecţii nosocomiale; fişa de proiect pentru formare personal medical în domeniul prevenţiei infecţiilor nosocomiale pentru 7.800 de persoane!”, se arată în raportul făcut la cererea fostului ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu.

Care sunt lecțiile la trei ani de la incendiul din clubul Colectiv? Am învățat din greșeli?

Eu vreau să sper că ceva ceva s-a învațat, însă impresia mea personală este că prea puțin am și aplicat teoretic din lecțiile învățate, ca să remediem din problemele care au fost identificate atunci.

Unde este așa-numitul raport Colectiv? Pare ca o scrisoare pierdută.

Nu are cum să fie scrisoare pierdută, pentru că este un document înregistrat oficial și preluat de Direcția de asistență medicală a Ministerului Sănătății. Ceea ce se numește generic raportul Colectiv este de fapt o analiză a actului medical rezultată din documentele medicale ale pacienților care au fost internați atunci și din care nu s-a urmărit să se identfice vinovații, ci practic să se identifice zonele în care să se poată îmbunătăți actul medical. Partea cea mai imprortantă a raportului o constituia planul de măsuri, cu niște termene orientative și cu instituțiile care răspund de aplicarea lor.

Mi s-a părut util să rămână în minister un astfel de document pentru ca cei care veneau după noi să poată să aibă viziunea acestui document și să vadă cam până urde s-a ajuns cu măsurile care erau deja inițiate și cam care era strategia pentru perioada următoare. După o astfel de tragedie știm că din păcate astfel de evenimente se repetă la un interval de timp variabil și e obligatoriu ca viitorul accident cu victime multiple să ne găsească mult mai bine pregătiți.

Lecția învățată

Dacă am avea un nou Colectiv am putea face față, sau măcar am putea să cerem ajutor străin?

Este o declarație publică făcută recent de doamna ministru Sorina Pintea, cred că așa a și sunat întrebarea - ce am face diferit. Dânsa a răspuns că, dat fiind că în acest moment nu putem interna nici măcar 30 de mari arși în țară - capacitatea este tot de 11 paturi de mari arși, pacienți critici -, ar activa cât de repede mecanismul de protecție civilă al Uniunii Europene. Deci aceasta pare o lecție învățată.

S-a schimbat ceva în mod real în cum se raportează infecțiile nosocomiale în spitale?

Cifrele spun că a crescut numărul de raportări, dar e încă foarte departe de o medie europeană. Ceea ce ne duce la concluzia că de fapt subraportarea persistă. Și problema nu ar fi poate atât raportarea, cât managementul în spital al unor astfel de episoade de boală și mai ales prevenția lor, pentru că, după părerea mea de medic cu 25 de ani de terapie intensivă în spate, partea de prevenție este cea deficitară.

Ce măsuri ați lua în această direcție dacă ați fi ministru al Sănătății?

Este o abordare pentru care e nevoie de un plan, o strategie, iar lucrurile acestea erau deja schițate în 2016. E nevoie de întărirea noțiunii de leadership la toate eșaloanele și a celei de control, trebuie creată o cultură de prevenție a acestor infecții asociate îngrijirilor medicale, care să se reflecte în reguli de bună practică medicală, în proceduri, să se verifice respectarea acestor proceduri și în teren. Primul pas, care este cel mai greu de depășit, este cel legat de infrastructurile vechi de spital în care circuitele funcționale, așa cum cer normativele, sunt foarte greu, în multe locuri, imposibil de realizat, iar din momentul în care o astfel de verigă nu funcționează toate celelalte vor „păcătui” din punct de vedere al calității. Și pentru aceasta părerea mea personală și nu doar a mea, a fost și o discuție în cabinet în 2016, e că așa cum atâtea alte țări din jurul nostru au avut un hospital master plan pe 10-15 ani, de înlocuire a infrastructurilor vechi de spital - și sunt țări precum Estonia care au reușit să încheie un astfel de program, în Ungaria au fost modernizate complet infrastructurile de spital undeva la nivelul anilor 2015- 2016 - noi nu vom avea nicio șansă în lupta cu aceste infecții asociate îngrijirilor medicale dacă nu gândim o infrastructură de spital cu responsabilități clare. În momentul în care responsabilitățile nu sunt clare uitați-vă cum trenează spitalele regionale, cu finanțare în bună parte asigurată la nivelul anului 2014 și avem perspectiva ca până în 2023 să nu avem niciun spital regional funcțional. E inadmisibil.

O altă problemă e autorizarea sanitară a structurilor existente, pentru că în momentul în care ai un ordin, cum e ordinul de ministru al Sănătății nr. 1030 din 2009 care se tot prorogă, și cred că e cel mai prorogat ordin din Ministerul Sănătății, se eliberează autorizații provizorii, cu plan de conformare, iar peste un an vin iar inspectorii DSP și iar mai dau un plan anual de conformare. Ultima prorogare aparține dlui ministru Bodog, din pix toate spitalele au avut ca termen de confirmare 2020. Deci pe de o parte nu avem perspectiva unei infrastructuri noi de spital, pe de altă parte situația existentă se acoperă cumva legal cu astfel de documente care practic sunt niște hârtii fără valoare. În teren se perpetuează infrastructurile care sunt la nivelul anilor '50-'60, care nu mai corespund în niciun fel nevoilor pacientului din aceste vremuri. Mă refer mai ales la pacienții cu probleme deosebite, cei imunodeprimați, nu mai spun de prematuri, de cei transplantați, de pacienții care au boli care dau imunodepresie sau tratamente care dau imunodepresie. Aceia sunt populația cea mai fragilă și cea mai expusă.

De ce se tem la noi medicii să raporteze aceste infecții nosocomiale?

Există reticență în a se raporta aceste infecții din teama de litigii, de acuzații de malpraxis îndreptate și împotriva unității sanitare și a medicului curant de la patul pacientului. Acesta este doar unul din motivele pentru care ele sunt subraportate. Pe de altă parte, în momentul în care le-am raportat așa cum erau practic nu au existat probleme majore din punctul de vedere al litigiilor. A existat un program pilot al Uniunii Europene în care au intrat mai multe spitale mari din țară, unitatea pe care am condus-o până în 2015 a făcut parte din acest program pilot, iar aceste infecții au fost abordate cu onestitate. Este foarte important să cunoști circulația acestor tulpini multirezistente, pentru ca să știi ce strategie să aplici. De altfel este o problemă recunoscută și la nivel mondial, când anul trecut, în martie, Organizația Mondială a Sănătății a identificat și a recunoscut într-un document oficial problema rezistenței microbiene și a rezistenței la antibioticele existente pentru anumite categorii de germeni. Există o listă cu germeni cu prioritate critică pentru care s-a recomandat guvernelor să elaboreze planuri naționale individualizate. În România nu cred că ne lipsește niciunul dintre germenii de pe lista aceea cu prioritate critică. Consider că este una din prioritățile oricărui guvern și a oricărei politici de sănătate publică să elaboreze astfel de planuri și nu numai să le elaboreze, ci să le și aplicăm consecvent și responsabil.

Pacientul care beneficiază de actul medical e nevoie să simtă că sănătatea lui e pe mâini bune

De ce pacienții din spitale nu simt că actul medical e altfel după ce salariile medicilor au crescut?

În 2015 în august a existat o mișcare în special în mediul online a unor medici, am făcut și eu parte din grupul respectiv, în care se vorbea de salarii decente pentru cadrele medicale, însă partea pe care probabil nu toată lumea a perceput-o corect a fost că de fapt era un demers pentru un act medical de calitate. Spuneam de atunci că nu ajunge să mărești veniturile, deoarece nu rezolvăm nimic mărind veniturile unor categorii de cadre medicale - pentru că nu la toată lumea au crescut aceste venituri, și nu au crescut semnificativ la multe categorii de personal implicat în derularea actului medical – cât este nevoie de un sistem sanitar în care poți să desfășori un act medical corect și coerent, astfel încât pacientul care beneficiază de actul medical să simtă că sănătatea lui e pe mâini bune, să se simtă în siguranță în timp ce se derulează un act medical. Pierderea încrederii a pacienților în modul în care sistemul medical poate să le rezolve problemele de sănătate reprezintă o mare problemă și va dura foarte mult până să reclădim încrederea pacienților în cei care derulează actul medical. Nu e suficient și nu știu dacă cineva și-a imaginat ca doar mărind veniturile automat totul va fi perfect în sistemul sanitar.

Cum ar putea să crească încrederea pacienților în actul medical? Trei măsuri pe care ar trebui să le ia un ministru al Sănătății.

Întâi de toate cred că e nevoie de o discuție cu factorii de decizie, cu cei ce au autoritate profesională în sistem în acest moment pentru că e vorba în primul rând de o disoluție a autorității și o fragmentare a modului în care se iau deciziile în sistemul sanitar. E nevoie de coerență din partea celor care conduc sistemul sanitar astfel încât să se coordoneze actul medical, activitatea spitalelor și nu mă refer doar la cele de urgență, să existe continuitate cu îngrijirile pacienților din extraspital, legătura cu medicul de familie. Aici cred că IT- știi performanți din România pot să ajute foarte mult. Și mai ales e nevoie ca autoritățile care prin lege trebuie să efectueze controlul calității actului medical să își facă treaba la modul efectiv. Multe din aceste lucruri se întâmplă doar pe hârtie.

E necesar un departament de patient safety, de siguranța pacientului, o autoritate de control după modelul Haute Autorité de Santé din Franța, și de selectarea unui corp de profesioniști care să coordoneze regulile de bună practică medicală, să le impună și să se respecte și de un corp de control care să verifice periodic ca aceste lucruri să se respecte. Consider că e important să existe și vocea pacienților, pentru că până la umă ei finanțează, ei sunt beneficiarii actului medical. Aici trebuie gândită o structură prin care legătura directă cu pacienții să fie facilitată, iar ei eventual să se poată implica în decizii. Ideea lui fostului ministru Vlad Voiculescu ca un secretar de stat să reprezinte vocea pacienților în Ministerul Sănătății mi se pare un bun început. De asemenea cred că dacă înființăm un grup să zicem de siguranța pacientului nu știu la nivelul cărei autorități, acest lucru trebuie gândit de specialiști, ar putea fi un început. Practic trebuie resetat sistemul, iar pentru asta e nevoie de muncă intensă. Sunt mulți oameni dispuși să se implice și cred că nu avem decât de câștigat dacă implicam diaspora medicală românească în această problemă, pentru că în momentul de față este impresionantă și are deja o experiență care poate să ajute foarte mult. Sunt mulți oameni care vor să ajute. Chiar mi se pare o șansă pentru viitorul sistemului sanitar românesc să folosim la modul cel mai pragmatic experiența acumulată de mii de doctori români în sisteme sanitare performante din alte state.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Multe vorbe, foarte multe vorbe. Dar faptele? Unde's faptele? :)
    • Like 0
  • Eu nu o să comentez acest articol, bine făcut, cu participarea unui medic competent și bine intenționat. Vreau să menționez doar atât: cred că, in foarte mare măsură, responsabilitatea infecțiilor intraspitalicești se datorează delăsării, nepăsării cadrelor medicale și managerilor de spitale. De ce spun asta: dacă veți sta, o jumătate de ora, in dreptul intrării in spitalul fundeni, la capătul mijloacelor de transport in comun autobuz 253, troleibuz 66, veți avea ocazia să vedeți personalul din spital, in echipamentul pentru desfășurarea activității, cum umblă pe stradă, după diverse cumpărături de la magazinele situate in zonă. Am văzut chiar și un personaj in tunică albă cu stetoscopul in jurul gâtului, specific medicilor. Mă întreb: oare șefii de secții, directorul, nu au cunoștință de acest fapt? Mi-e greu să cred că nu. Colegii celor in cauză nu iau nici un fel de atitudine? Portarul si paza de ce permit ieșirea celor in cauza? Cu vizitatorii sunt foarte drastici, pana simt ceva foșnind în palmă! Iată, una dintre cauzele infectării spitalelor. Nu mi-am permis să fac poze și să le trimit factorilor in măsură, de frică să nu fiu eu cel tras la răspundere pentru fotografierea fără acord. Dacă trebuie o voi face. Sper ca postarea mea să aibă un efect. Sper că și ceilalți care observă un asemenea aspect să-l menționeze. Este imposibil ca, doar eu, din mulțimea ce se perindă prin zonă, să observ acest lucru. Nu am auzit pe nimeni din cei ce discuta despre starea jalnică din sănătate să pomenească o vorbă despre asta.
    • Like 1
    • @ Zugravu Mircea
      Este exact vina medicilor si a managerilor de spital, si cu siguranta exista cale de remediere pe cale fortata. Daca sesizezi acele nereguli la institutiile de control pana se satura de tine si se corecteaza neajunsurile, zic si eu, mai mult sper decat cred. Daca toti medicii si cadrele de acolo ar face reclamatii cred ca ar putea izbi dincolo de nesimtire si nepasare..
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult

Eric Stab, Engie România

De la ultimele etaje ale clădirii în care se află sediul central al Engie România, când privești pe geam, îți poți imagina ușor o mare de panouri puse la muncă să capteze razele soarelui. „La finalul zilei, energia cea mai ieftină este energia pe care nu o consumi ”, spune zâmbind spune Eric Stab.

Citește mai mult