De la ultimele etaje ale turnurilor de lângă Casa Presei Libere, România se vede altfel. Norii capătă forme de cloud tehnologic, ideile par să se lege invizibil, pe deasupra. Nu se împiedică de traficul aglomerat, conflictele zilnice, birocrație sau schimbări politice de moment. De acolo, se proiectează limpede România anului 2050, într-o lume eminamente legată de tehnologie.
„România a evoluat enorm în 20 de ani. În primul rând cred că am evoluat în ceea ce privește capacitatea de a aspira și de a dori mai mult. Și atunci când oamenii își doresc mai mult, automat își dezvoltă modelele de business, își perfecționează modelele de management, învață, respectiv își perfecționează specializările pe care le au”, crede numărul 1 de la Microsoft România, Violeta Luca.
„Există o expresie în engleză care se numește Execution with intent. Practic să executăm un plan foarte bine gândit și structurat, extrem de disciplinat și cu impact în societate. Și atunci poți să obții schimbări fundamentale care să ducă la evoluție. Atâta vreme cât companii gigantice pot să o facă, nu văd absolut niciun motiv pentru care România nu ar putea să o facă sau o anumită industrie mai mare sau mai multe industrii. Desigur, e nevoie de multă voință politică, de multă voință civică, e nevoie de mulți factori ca să poți să mergi în direcția respectivă. Cred în puterea posibilului”, spune CEO Microsoft România, într-un interviu pentru Republica.
Cele mai importante declarații din interviu, pe scurt:
Atunci când îmbini capabilitățile cu pasiunea și cu contribuția, obții melanjul perfect ca să fii un om de succes, fericit, sănătos și contributor de lungă durată.
Suntem o sucursală a lui Microsoft importantă, atât în ceea ce privește resursele umane de aici, cât și din punct de vedere al valorii pe care o creăm. Practic, angajații care lucrează aici, în Microsoft România, deservesc, desigur, teritoriul românesc, dar deservesc și Europa “at large”, Middle East și Africa, în anumite cazuri.
Mă uit în segmentul de companii mici și mijlocii. Înregistrăm de doi, trei ani o rată de creștere a adopției de tehnologie de două cifre, pe o bază care crește în mod constant. Și întotdeauna vorbim de tehnologie Cloud. Aceste companii au adoptat mai repede decât alte tipuri de organizații subscripția ca bază de cumpărare a tehnologiei, ca serviciu. Și ne uităm că sunt din ce în ce mai conștienți în ceea ce privește riscurile legate de Securitate cibernetică.
Cu siguranță, eliminarea acestei măsuri (n.r. Eliminarea facilităților fiscale pentru industria de It& C), ne va face mai puțin competitivi ca angajați, ca țară, când ne gândim la o destinație geografică de investiție.
Calculând ce oameni ne trebuie în 2050, facem retro-planning și ne gândim cum trebuie să construim școala și curricula. Ok, poate vom fi 80% corecți în ceea ce imaginăm sau 60% corecți. Dar cu siguranță vom fi mai bine decât astăzi.
Avem nevoie de un pic de mândrie și încredere în ceea ce suntem și ceea ce știm să facem. Avem uneori o doză de modestie un pic peste măsură în anumite situații.
O societate trebuie să se bazeze pe trei piloni fundamentali: Infrastructură, Educație și Inovație - cercetare și dezvoltare tehnologică.
30 de ani de România, libertate. 30 de ani de când am învățat ce înseamnă democrația. Avem libertatea de a face business, libertatea de a ne mișca, libertatea de a învăța. Aveți o experiență îndelungată în ceea ce privește industria de IT & C. Cum a evoluat România în ultimii ani? Nu vorbim neapărat despre cifre.
Avem tendința să ne uităm la indicatori macroeconomici, la indicatori de performanță de pe diverse business-uri ca să evaluăm - cel puțin așa procedează oamenii cu o minte analitică sau cu o experiență bogată în industrii care măsoară performanța cu tot felul de indicatori. Și una dintre tendințe când te uiți la istorie este să te uiți la indicatori. Cum văd eu?
România a evoluat enorm în 20 de ani. În primul rând cred ca am evoluat în ceea ce privește capacitatea de a aspira și de a dori mai mult. Și atunci când oamenii își doresc mai mult, automat își dezvoltă modelele de business, își perfecționează modelele de management, învață, respectiv își perfecționează specializările pe care le au.
Călătoresc mai mult, au modele de urmat, scriu despre ele, îi motivează, se implică în societate pentru a o schimba într-o formă sau alta. Crește mult simțul civic, crește încrederea în sine, oamenii se uită la dezvoltarea profesională cu o abordare mult mai holistică. Vorbim despre mai multe cariere într-o singură viață, vorbim despre un spirit antreprenorial care crește, vorbim despre oameni care sunt capabili să facă treceri de la o carieră de corporație, la carieră antreprenorială sau viceversa.
Este o mobilitate a gândirii și a societății mult mai mare decât era. Și dacă mă gândesc la anul 1998 când am venit în București și mă gândesc la ziua de astăzi în 2019, cred că am evoluat enorm. Acum, desigur, probabil că nu suficient de repede pe anumite sectoare, probabil că mi-aș dori să fi avut o infrastructură mult mai bună astăzi.
E infrastructura singura mare lipsă?
Cred că o societate trebuie să se bazeze pe trei piloni fundamentali. Infrastructură, Educație și Inovație - cercetare și dezvoltare tehnologică. Mă uit cu ochii ariei de oportunitate pe cel puțin două sectoare pe zonele de Educație și Infrastructură - în care am fi putut să facem mai mult. Pe de altă parte, avem șansa prin accesul la tehnologie, prin faptul că industria de IT&C s-a dezvoltat mult în România în ultimii ani, aici lucrează peste 140 de mii de oameni în acest domeniu. Avem ocazia să facem acel salt, dacă vrei, un salt care să ne permită poate să compensăm o parte din “gap”-ul pe care nu l-am acoperit în timp. Și îl compensăm printr-o accelerare a anumitor zone. Fie de adopție de tehnologie, fie de modele de business, modele de organizare instituțională, modele de educație.
Există o expresie în engleză care se numește “Execution with intent”. Practic să executăm un plan foarte bine gândit și structurat, extrem de disciplinat și cu impact în societate. Și atunci poți să obții schimbări fundamentale de evoluție. Și atâta vreme cât companii gigantice pot să o facă, nu văd absolut niciun motiv pentru care o anumită industrie mai mare, sau mai multe industrii nu pot să o facă. Desigur, e nevoie de multă voință politică, voință civică, factori de convergență pentru a obține progrese semnificative la scară largă. Dar cred în puterea posibilului, atunci când proiectezi dezvoltarea uner organizații sau unui individ. Este atât de simplu să spui nu. Nu, nu pot, nu am mai făcut. Nu se poate. Nu există. 1000 de Nu-uri putem avea foarte simplu.
Președintele Klaus Iohannis a decorat-o de Ziua Națională pe fondatoarea Step by Step, o inițiativă pe domeniul educației pentru un Alt viitor. E un semnal?
Cred că este un semnal ca avem disponibilitatea să ne uităm la alte modele de educație și să elaborăm modele prin care stimulăm gândirea critică, prin care ne pregătim pentru noi tipologii de joburi, respectiv ieșim din zona de memorare - redare și intrăm în zona de gândire, de “judgement” care să ne facă, pe de o parte, niște specialiști mai buni, pe de altă parte, niște cetățeni mai “empowered”. Mai capabili să ne creăm destinul, să luptăm pentru o țară mai bună, pentru o economie mai productivă, pentru un nivel de trai mai bun.
Sunt premise pentru a îmbunătăți rezultatele de la testele PISA despre care s-a vorbit foarte mult în ultimele săptămâni?
Cu siguranță se pot pune bazele unei schimbări. Nu am suficiente date statistice că să pot să creionez un flow logic în ceea ce privește nivelul de pregătire, să îl corelez cu metodologii de educație și să mă duc într-o zonă de asociere, proximitate și analiză logică. Cred cu adevărat că aproape nimic din ceea ce există pe lumea aceasta nu este de neschimbat. Adică, inclusiv în interiorul companiei în care lucrez și respectiv ca individ, cred în posibilitatea de a te transforma, de a învăța, de te concentra pe ariile pe care nu le stăpânești sau nu le ai, ca puncte forte și de a deveni o versiune mai bună a ta. Orice test, orice KPI, orice indicator de performanță în perspectiva asta poate fi modificat în bine. Și de fapt, chiar poți să pierzi orice avantaj competitiv, dacă nu mai înveți, dacă nu te mai antrenezi, dacă nu îți exersezi orice mușchi - și mintea, și corpul, și respectiv perfomanța unei organizații trebuie întreținută.
Călătoriți mult prin natura meseriei. Cum e văzută România, mai ales din perspectiva deschiderii către tehnologie?
Călătoresc mai mult în Statele Unite ale Americii și în Europa. Și mai puțin în Asia sau în Orientul Mijlociu sau Africa. Cu siguranță românii sunt văzuți bine când vine vorba despre competențe și capabilități în industria de IT. Este loc de mai bine, să promovăm rezultatele muncii noastre indiferent că vorbim despre performanțele acestea într-un mediu de companie, de corporație, în mediul privat sau în mediul public. Există multe cursuri de storytelling, care deși au prins și la noi, deși au transformat modul în care oamenii povestesc despre viața, experiențele și proiectele lor, reprezintă încă o arie pe care putem să o dezvoltăm și mai mult. Aceea de a povesti punând accent pe fapte, impact, construirea alianțelor și replicarea modelului cu succes. A doua dimensiune e legată de un pic de mândrie și încredere în ceea ce suntem și ceea ce știm să facem. Avem uneori o doză de modestie, un pic peste măsură în anumite situații.
Ne văd străinii mai bine decât ne vedem noi înșine pe noi?
Uneori, da. Mi s-a întâmplat să văd asta. Dar puterea vine dinăuntrul fiecăruia. Și dacă nu constientizezi punctele forte la nivel de individ și la nivel de organizație, atunci nu poți să te aștepți să le vadă numai celălalt. Și apoi asta ne va ajuta să scalăm business-uri românești mai bine peste granițe. Nu doar din domeniul IT, ci și din industrii mai tradiționale. Pentru că nu avem suficiente modele de business exportate în afară, fie că vorbim de regiune, fie că vorbim despre o expansiune mai amplă, internațională.
S-a vorbit mult despre eliminarea unor facilități fiscale acordate celor din industria de IT, care se referă în special la zona de soft. Ar fi o măsură care să dezechilibreze major piața? Ne-ar face mai puțin competitivi?
Întotdeauna când ai o măsură de stimulare a unui sector și apoi o schimbi sau o elimini, într-un sens de minimizare a unui efect pozitiv, va există un efect negativ. Eliminarea acestei măsuri este posibil să ne facă mai puțin competitivi ca angajați, ca țara, când ne gândim la o destinație geografică de investiție. Și în condițiile în care am reușit că țara să avem un impact al industriei de IT care a crescut de la 0,5% la 6%, 6,5% (care este prognoza din PIB), acestea ar fi detalii de luat în calcul atunci când se ia o decizie.
Ce înseamnă business-ul Microsoft în România?
Microsoft are în România cel mai mare al doilea site (n.r. sediu) din Europa, după Irlanda. Practic în România angajăm peste 10 business grupuri, de la arii de marketing, product marketing, până la software engineering și support, learning, field engineering și support, talent recruitment.
Suntem, dacă vreți, o sucursală a Microsoft importantă, atât în ceea ce privește resursele umane de aici, cât și din punct de vedere al valorii pe care o creăm. Practic, angajații care lucrează în Microsoft România deservesc, desigur, teritoriul românesc și Europa, Orientul Mijlociu și Africa, în anumite cazuri. Suntem un centru de excelență care ne-am dezvoltat capabilitățile, de la servicii simple de suport până la cazuri dintre cele mai complexe rezolvate de către inginerii noștri, chiar și prin dezvoltarea unor soluții noi, astfel încât clienții noștri să beneficieze în mod constant de cele mai înalte standarde ale serviciilor noastre.
Într-adevăr, avem engineering și support, dar în zona de cazuri mai avansate de suport. Am evoluat foarte mult în ultimii ani, de la un site de suport mai tânăr, către un site mult mai matur. Potențialul de investiție și dezvoltare este mare în continuare. Anul trecut am anunțat că ne vom muta în 2020, în toamnă, într-un spațiu nou, unde am închiriat peste 20 de mii de metri pătrați. Ne vom muta în prima clădire de birouri din România care va fi certificată WELL, acesta fiind cel mai important standard pentru clădiri axat pe îmbunătățirea sănătății și a stării de bine, prin atributele mediului construit.
România este un exportator de talente, în sensul în care avem mulți colegi care lucrează, dincolo de cei din echipele de support engineering, learning, recruitment. Avem oameni în zona de marketing, de partner development care deservesc din România diverse alte piețe. Și ne mândrim că am început să câștigăm premii la nivel global pentru diverse inițiative. Fie că vorbim de comunicare, fie că vorbim de proiecte din zona de impact în societate, valorizând programele pe care le avem la nivel global cum ar fi AI for good. Ne mândrim că suntem din ce în ce mai prezenți. Ceea ce este foarte important este că, prin programele pe care le avem și prin operaționalizarea acestora pe piața românească, sprijinim start-up-urile din România să își scaleze modele de business în afara granițelor. Companii care inițial vindeau aplicația, produsul sau platforma lor în țară, prin conexiunile pe care le creăm prin programele de IP Co-sell reușesc să se extindă în alte teritorii - UK, Olanda - și ușor, ușor să scaleaze la nivel global. Și cred este unul dintre factorii de motivație, de mândrie, de satisfacție pe care le avem ca angajați. Pentru că vedem că avem un impact la scară largă.
A scăzut rata de piraterie soft în România?
Începând de acum doi-trei ani, nu ne mai uităm atât de mult la acest indicator. Am ales să ne concentrăm eforturile pe zona de educare și pe consiliere pe partea de securitate cibernetică. Există în continuare în România, din cunoștințele mele, o rată mare a pirateriei. Nu aș putea să spun dacă este mai mare de 50% sau ușor mai mică. În orice caz acesta este ordinul de mărime. A scăzut, însă nu atât de mult. În schimb, ceea ce vedem că este extrem de valoros este să facem programe împreună. Fie cu reprezentanți ai instituțiilor statului, de prevenire, educare, creșterea conștientizării asupra pericolului la care ne expunem ca indivizi, când vine vorba despre atacurile de securitate cibernetică. Vorbeam de curând cu o colegă despre studiul făcut de Banca Mondială, care spune că dacă ar fi să existe statul Cyber Crime, din punct de vedere al GDP, ar fi al 13-lea în lume. Și acesta este un lucru îngrijorător. Și dacă ne gândim la faptul că majoritatea incidentelor de securitate cibernetică apar cu un email, practic puterea unui singur email în campaniile de phishing, asta ne face cu atât mai mult să devenim, să fim un actor foarte vocal, foarte activ în ceea ce privește conștientizarea riscurilor. Există mai multe inițiative în care ne-am implicat de curând cu diverse organizații. Fie că vorbim de AMCHAM, fie că vorbim de ASPEN, în care încercăm, sub umbrela de sustenabilitate digitală, să inițiem împreună cu alți jucători din piață, programe care, într-o primă fază, să crească nivelul de înțelegere, de conștientizare a pericolului și să aducă un minimum de educație pe zona de digital skills.
Accesul la tehnologie este mai rapid decât accesul la educație. Avem acces la tehnologie, dar nu știm să o folosim?
Da, avem acces la tehnologie. Cred însă că a existat și un nivel de superficialitate în ceea ce înseamnă înțelegerea a ceea ce poate să facă tehnologia. Oamenii s-au bucurat de beneficii, relativ repede, aș spune. Dar nu neapărat am conștientizat că trebuie să ne educăm în privința folosirii, să înțelegem expunerea, să înțelegem riscurile asociate unei utilizări necorespunzătoare.
Riscurile sunt chiar și mai mari în cazul companiilor?
Așa este. În momentul în care promovăm zona de Securitate cibernetică, nu ne uităm doar la companii. O facem la scară largă. Pentru că, până la urmă, individul are acces și acasă la tehnologie, are și la birou. Ceea ce facem împreună că partenerii noștri pentru companii: avem campanii de comunicare, fie digitală, fie în evenimente, în care efectiv alegem teme sau scenarii de potențiale riscuri și discutăm despre el într-un limbaj accesibil. Și, deopotrivă, partenerii prezintă și soluții de protecție. Acum, ceea ce observăm noi dacă ne gândim la adopția tehnologiei în cadrul companiilor mici și mijlocii este că înregistrăm de doi, trei ani o rată de creștere cu două cifre a adopției de tehnologie, pe o bază care crește în mod constant. Și întotdeauna vorbim de tehnologie Cloud. Aceste companii au adoptat mai repede decât alte tipuri de organizații subscripția, ca bază de cumpărare tehnologie. Deci, ca serviciu. Și ne uităm că sunt din ce în ce mai conștiente în ceea ce privește riscurile legate de securitate cibernetică.
Un factor favorizant pentru adopția tehnologiei a fost și implementarea normelor de tip GDPR. Iar dacă ne uităm la ecosistemul de companii care vând soluții de tehnologie ne bucură să vedem o abordare din ce în ce mai holistică a nevoilor clienților. Există multe alianțe strategice. Fie că vorbim de Microsoft cu Oracle, sau Bitdefender împreună cu diverși provideri, fie că vorbim de alianțe de tip Microsoft - Uipath. Există o zonă de enhancement (dezvoltare) a capabilităților și respective a competențelor pe care le aduce o organizație sau alta, de așa manieră încât să oferim clientului final o experiență end-to-end. Acesta este un lucru bun pentru că asta protejează și indivizii din companii și face mai facilă implementarea de tehnologii complexe. Acesta este un aspect. Al doilea aspect este legat de faptul că există investiții din ce în ce mai mari în cercetare și dezvoltare pentru a combate cyber crime. Microsoft investește anual peste 1 miliard de dolari. Avem 3500 de specialiști care lucrează în Digital Crime Unit.
Viziunea Microsoft a început cu Cloud First, Mobile First World- dacă vă aduceți aminte. Practic, astăzi ne-am mutat din zona de Cloud First către Intelligent Cloud și, mai mult decât atât, către Intelligent Edge, care vine în zona menționată de către tine cu privire la A.I., 5G. Nu este de ajuns să ai o putere mare de procesare și data centere perfomante și super servicii în cloud și atât. Pentru a beneficia cu adevărat de puterea tehnologiei de astăzi, când lumea devine un imens computer, este foarte important să transformăm Edge-ul, adică - dacă vreți- extremitățile sistemelor în general. Să le facem inteligente, de sine stătătoare și să procesăm informația. Adică viziunea completă pentru a ne pregăti și a face față cu brio viitorului este de fapt un Secure Intelligent Edge. În așa manieră încât device-urile pe care le-ai făcut inteligente prin senzori să fie inteligente și prin puterea de procesare, conectate, sigure și să aibă capabilități de percepție mediu. Pentru că atunci, cu adevărat, puterea tehnologiei este scalabilă și sigură, deopotrivă.
Este 5G o șansă care trebuie fructificată, având în vedere aplecarea multor companii spre cercetare și inovație în tehnologie?
Aș comenta doar că tehnologia 5G va permite companiilor și indivizilor să beneficieze de puterea de procesare mare din Cloud pentru diverse tipuri de operațiuni. Fie că vorbim de cele de acasă, fie că vorbim de cele din fabrică, din companie. Practic, va facilita și mai mult accesul la tehnologiile moderne de tip cloud. Pentru că astăzi există dependențe legate de viteză și de latența canalului de comunicații, de valorificarea puterii de procesare pe care o ai în cloud. Foarte mare aplicabilitate o vedem deja în proiecte din afara țării, în zona de manufacturing, IoT (Internet of Things), Efge Computing, inteligența artificială și lucratul de la distanță. Implementări relevante sunt și în domenii intervenționale, inclusiv în zone mai puțin accesibile. Cu siguranță este un... enabler esențial care aduce tehnologia cloud mai aproape de clienți.
Exercițiu de imaginație: cum ar arăta o oră de curs la școala zilei de mâine?
Să ne gândim la structura demografică de astăzi, în care 60% din populație este reprezentată de către Millenials și generația Z. Aceste generații au crescut având acces la tehnologie și, drept urmare, le-a influențat procesul de învățare, dar și preferințele de studiu. În primul rând, văd cultivată ideea și respectiv principiul, în diverse medii, potrivit căruia înveți încontinuu. Nu înveți doar la școală. Școala, desigur, este bază pe care construiești, de la care pornești în viață, dar înveți încontinuu. Acesta este primul principiu.
Al doilea ar fi că înveți în clasă, înveți citind, înveți interacționând cu oameni, înveți în mediul digital, înveți jucându-te. Și cred într-un model în care folosești toate mediile acestea. Nu mai cred în modelul în care pur și simplu memorezi tone de informații și mai departe nu le conectezi, pentru că puterea informației este data de modul în care faci conexiunile, modul în care o aplici, o utilizezi, îi augumentezi valoarea, și nu doar stocarea și predarea ei exact cum ai învățat-o. Și pentru asta este nevoie să stimulăm foarte mult la școală creativitatea, gândirea critică, colaborarea, comunicarea, participarea la anumite activități în societate. E nevoie să cultivăm - cred eu - încă din școală simțul de contribuție, competențele de colaborare, dincolo de aportul individual. Este o schimbare de paradigmă mare față de ceea ce facem noi astăzi în sistemul de învățământ românesc. Este o formă în care ne pregătim, de fapt, să acomodăm o schimbare care deja se întâmplă și care va deveni din ce în ce mai pregnantă și pentru noi.
Acum, desigur, dacă mă întorc în zona concretului, cred că școlile - unele dintre ele - au deja laboratoare pe care le pot folosi mai mult. Accesul la internet sau la conținut este facil. Există fie jocuri, fie metodologii, fie programe întregi în care poți să combini un curriculum standard de învățământ cu unul mai inovativ, până când ajungem să avem un format optim de traseu educațional.
Și cred în folosirea tehnologiei pentru a personaliza conținutul în funcție de obiectivele de învățare, capabilitățile existente și potențialul de dezvoltare.
Imaginează-ți că am avea acces la o profilare relevantă a elevilor, că am înțelege care le sunt pasiunile și dorințele, iar tot conținutul din învățământ ar fi stocat în cloud. Elevii ar avea acces la un curriculum adaptat, iar studiul ar fi facilitat de profesori, de agenți virtuali, de comunități virtuale de învățare, de psihologi, de așa manieră încât să poți să îți dai seamă cine ești, ce vrei să faci și care sunt pașii pe care să îi parcurgi pentru a-ți realiza potențialul.
Cred cu tărie că atunci când un om îmbină capabilitățile cu pasiunea și cu contribuția obții melanjul perfect ca să fii un om de succes, fericit, sănătos și contributor de lungă durată. Cu cât creezi încă de la baza creșterii gap-uri între cine ești și ce vei face și ce vrei să faci și cum te comporți, cu atât mai mult vom avea o societate disfuncțională. Frumusețea astăzi este că putem experimenta în 10 școli un anumit tip de învățământ, în altele alt tip și după aceea putem să măsurăm rezultatele. Însă putem să avea o astfel de abordare doar cu viziune pe termen lung, pentru că nu putem să obținem progrese sustenabile doar cu mandate scurte. Și până la urmă dezvoltarea societății românești, dincolo de mandatele clasice politice, se poate face dând timp unor programe. În Sănătate și în Educație nu poți să construiești sustenabil pe termen scurt.
Personalizarea învățatului, personalizarea evaluării ar fi cheia?
Și respectiv ghidajul elevilor și al studenților în a-și alege prima carieră. Eu cred că oamenii vor avea până la 3-5 cariere într-o viață. Dar au nevoie de un ghidaj. Și ghidajul acesta poate să fie obiectivat prin folosirea anumitor metodologii și a tehnologiei.
Am văzut o statistică, spunea că o să fie nevoie doar de data - scientists. Ce o să te faci? Data-scientist. Adică o participare la aproape orice tip de coaching de tipul dezvoltării personale îi poate ajuta pe elevi și pe studenți să facă alegerile corecte. Să avem o piață a muncii mai calibrată.
Mai cred în elementul instituțional, în a gândi școala din nou pe termen lung. Calculând ce oameni ne trebuie în 2050 facem retro- planning și ne gândim cum trebuie să construim școala și curricula. Ok, poate vom fi 80% corecți în ceea ce imaginăm sau 60% corecți. Dar cu siguranță vom fi mai bine decât astăzi. Pentru a regla clar cerea și oferta, pentru a pregăti, până la urmă, societatea de mâine- pentru că asta face școala.
Însă aproape nimic din toate acestea nu putem face fără digitalizarea administrației. Instituții publice, școli, spitale. Sunt modele europene de succes din care cel mai mediatizat este Estonia. Inclusiv la acele teste PISA au uimit când au ieșit foarte bine comparativ cu acum câțiva ani. Unde trebuie să se uite decidenții când vorbim despre digitalizare?
De curând, în echipa noastră, împreună cu câțiva stakeholderi cu care lucrăm pe proiecte de transformare digitală în România, am desenat o viziune a României digitale așa cum o vedem noi aici. Am validat cu alte voci, minți, de așa manieră încât să avem o cutie de rezonanță, să nu avem doar un laborator. Și, în viziunea aceasta digitală, vedem ca fiind importanți 3 piloni:
Unul l-am denumit noi Empowered citizens - și are la bază două lucruri mari. O data un hub de servicii digitale pentru cetățeni. Și când zic cetățeni, nu mă refer neapărat la persoane fizice cât și la persoane juridice care să țină cont de evenimentele din viață. Să țină cont de programul anterior, agenda digitală construită în 2015. Se poate updata acel program pentru că între timp s-au mai schimbat câteva realități. Practic, pornind de la niște nevoi de bază pe care le avem în calitate de cetățeni, să avem servicii digitale pe care să le oferim. Fluxuri digitale atât în front-end cât și în back-end. Această este o fațetă, a două este legată de competențe digitale. Atât la nivelul cetățeanului, și aici mă refer la minimul de digital skills pe care să le aibă orice om din România ca să acționeze într-un mediu sigur, să fie reliable, să aibă siguranță că poate folosi aceste servicii. Și, deopotrivă, în administrația publică. Oamenii care activează în administrația publică să aibă și ei nivelul de competențe digitale, de data asta, de partea furnizorului care oferă acest serviciul digital. Deci o alfabetizare digitală, e drept cu valențe diferite, pentru funcționarul public și pentru cetățeanul care consumă serviciul respectiv.
Al doilea pilon este competitive economy – avem câteva industrii în care încă mai funcționăm bine. Există niște arii pe care le putem dezvolta, în care am rămas în urmă. Tehnologia poate să fie un facilitator. Dincolo de IT&C putem avea 3-5 industrii în care să fim mai competitivi ca țară. Și respectivele industrii să ne permită să ne creștem indicatorii macroeconomici la atractivitatea de investiție, respectiv de a locui aici. Vorbim despre retenție de oameni, nu doar despre atragerea de investiții străine.
Și pilonul 3 este legat de inovație. Aici avem două fațete mari. Start-up-uri și Centre de Cercetare și Dezvoltare.
Da, însă pentru implementarea unei astfel de strategii e nevoie de voință politică.
Cu cei trei piloni sprijiniți pe un framework la nivel de politici publice, la nivel de legislație, care să sprijine adopția de tehnologie menită să faciliteze implementarea proiectelor mari, inițiativelor multianuale, ca să putem să ne bazăm pe cei cei trei piloni. Și avem nevoie de cadru legislativ care să facă asta. Avem nevoie de supervizare pentru cybersecurity și cyber resilience pe infrastructura publică. Pentru că nu vom putea să facem asta fără să securizăm spațiul virtual public. Și fără să creăm un tip de landscape de IT care să ia ce e mai bun din ambele lumi. Din Cloud-ul privat și din cel public. Nu poți să ai cele mai noi tehnologii fără să ai o conexiune la cloud-ul public. Iar ca să ai o conexiune scalabila și future-ready cu Cloud-ul public, e nevoie de o redesenare a peisajului de infrastructură IT.
Și nu în ultimul rând, e nevoie să atragem investiții strategice care să poată să finanțeze cei trei piloni.
Cam așa arată viziunea noastră digitală și în conjuncție cu câțiva actori din spațiul public. Am prezentat-o prima dată în forumul de Sustenabilitate Digitala la ASPEN, am vorbit despre ea cu ocazia câtorva întâlniri la nivel de Executiv.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.