Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Dacă vrem un internet mai curat, trebuie să începem cu cei care îl murdăresc cel mai tare: adulții

Internet / sursa foto: Profimedia

sursa foto: Profimedia

În România, ne place să credem că totul se rezolvă cu o interdicție sau cu o regulă/lege scrisă și aprobată. Așa am ajuns să discutăm de câteva zile despre interzicerea accesului adolescenților la platformele online ca o soluție la ce credem că e un ”val de violență” produs de aceștia. Ca și cum adolescenții ar fi inventat mizeria de pe internet. Ca și cum ei ar fi cei care au umplut spațiul public, real sau virtual, cu ură, vulgaritate, conspirații și antagonizare.

Când un adolescent postează (sau face) ceva deplasat, toată lumea sare de fund în sus arătându-l cu degetul. Când un adult cu zeci de mii de urmăritori promovează violență, misoginie sau prostie agresivă, brusc ne raliem de-o parte sau de alta a ”baricadei”. Și mai toți ăștia (gen Soșoaca, Georgescu, Budeanu, Tate, Makavelli) devin ”eroi” pentru unii...

Pentru mine, internetul românesc e ca o casă cu grădină pe care adulții au abandonat-o de ani buni, iar acum se miră că buruienile au acoperit casa, devenind un loc unde șerpii cresc și se înmulțesc.

Interdicția nu a rezolvat niciodată nimic. Nici în școală, nici în familie, nici în societate. Când interzici fără să educi (cu tot ceea ce înseamnă educație - valori, comportamente, prevenție, modele, reguli care sunt respectate de noi înșine, pentru a fi respectate și de ceilalți etc), nu faci decât să arunci problema în curtea celorlați și să-ți clamezi superioritatea. Numai că, și în acest caz, copiii (oamenii, în general) vor găsi mereu o cale de a eluda. Pentru că așa funcționează curiozitatea. Și, mai ales, adolescența.

Dacă vrem un internet mai curat, trebuie să începem cu cei care îl murdăresc cel mai tare: adulții. Cu cei care creează conținut toxic și antagonizant. Cu cei care îl distribuie. Cu cei care fac bani din toate astea, normalizând anormalul.

Sigur că e nevoie de reguli. E nevoie de reglementări, de educație digitală pentru părinți, profesori, politicieni și creatori de conținut și, mai ales, de instituții care aplică legea în mod real. Pentru că, la coada-cozii, adolescenții sunt cea mai mică problemă. Ei sunt doar cei care cresc într-o lume construită de noi, adulții. Și care, de cele mai multe ori, repetă ceea ce i-am învățat (teoria învățării sociale).

Da, lumea asta, reală și virtuală, e plină de mizerie. Dar eu cred că pentru a o schimba, adulții sunt cei care trebuie să se apuce să facă curat în propriul fel de-a face lucrurile. Și ca efect direct, vom crește șansele ca și ei, adolescenții, să facă cu totul altfel ceea ce noi zicem că fac greșit acum.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • portal check icon
    1. in sfarsit un punct in care sunt de acord cu dvs.
    2. o tara cu cat are mai multe legi inseamna ca e mai inapoiata.
    3. nu trebuia de la inceput ca internetul sa aiba un cna ? pt ca e mijloc de informare in masa.
    4. retelele de socializare si-au deturnat de mult scopul initial - socializarea. sunt mijloace de manipulare in masa. si au niste scopuri financiare clare.
    5. propun ca fiecare stat sa aiba propria retea de socializare.
    6. ar fi bine sa ne putem face cont doar cu buletinul.
    7. nu vad legatura retele - copii-crime. intr-o tara de lumea a 3-a cred ca si acum 50 de ani erau copii criminali.
    • Like 0
  • mg check icon
    ..da, fructul oprit e dorit. Iar curiozitatea, mai ales cea vizavi de sex, cu greu poate fi stăvilită. E un tsunami care spulberă orice baraj.
    Lăsând ipocrizia la o parte, exact așa am fost și noi în copilărie.
    Ca să n-ajungi un deviant e nevoie de mulți factori, interdicția neaflându-se printre ei.

    Chestia asta seamănă cu Codul de reglementare a conținutului audiovizual.
    Marcajul ăla AP, 12, 15, 18 are ca rezultat exact opusul scopului declarat, copii aflând astfel din timp ce filme "sunt de urmărit" când părinții nu-s acasă..

    Lăsând la o parte că internetul e accesibil pe mai toate device-urile, smartphone, tabletă, laptop..etc
    Ce facem, confiscăm tot, riscând să provocăm drame sau chiar tragedii în rândul celor pe care ne închipuim că-i protejăm astfel ?

    Pentru că sunt și ei la vârsta la care vor independență.
    Vor să li se respecte statutul de ființă inteligentă, chiar dacă stau mai prost cu discernământul.
    Dar acesta nu se cultivă cu brutalitate, prin interdicție fără să stăm la discuții.
    E nevoie de răbdare și pricepere. Poate că școala ar putea oferi ceva-ceva, deși sunt destul de sceptic..
    • Like 0
  • Un articol f. bun, felicitări! Din păcate, chiar și pe această platformă se promovează uneori opinii ce nu ating standarde minime de fundamentare. De ce nu începeți voi curățenia? Voi știți care articole sunt bune și care nu? De ce nu culegeți sentimentul cititorilor?
    • Like 0


Îți recomandăm

Sergiu Balaban

Trăiesc în Italia de mulți ani. Eu poate nu am simțit umilințele altor români, nu am fost dat afară dintr-un magazin, nu mi s-a trântit ușa în nas, nu mi-a spus nimeni direct „pleacă de unde ai venit”. Însă au fost multe gesturi, multe propoziții spuse pe jumătate, multe zâmbete care nu erau chiar zâmbete. Lucruri mici, aparent inofensive, dar care te așază la locul tău fără să ridice tonul. foto arhiva personala a lui Sergiu Balaban

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon conducte

Statul administrează aproximativ 1.500 de companii. Doar prin două structuri – AVAS și SAPE – sunt gestionate participații la peste 400 de firme. În loc să tăiem de la educație sau să creștem taxe, de ce nu privatizăm transparent aceste active? Fondurile de pensii Pilon II au capital. Piața de capital există. Investitori există. Polonia a făcut asta din anii ’90. Noi încă finanțăm sinecuri pe datorie. foto Inquam Photos / Mălina Norocea

Citește mai mult