Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Întortocheatul drum al fructelor și legumelor autohtone. De câte ori crește prețul unui kilogram de roșii de la producător până la consumator. Republica antreprenorilor

RA - aprozar

7 lei 30, 12 lei 40, 52 de lei și 30 de bănuți... Cash sau card? Majoritatea clienților care trec pragul unui mic magazin de fructe și legume care s-a deschis recent în zona Pieței Iancului din București plătesc cash pentru că „sunt mai pe vechi”. Și pentru că probabil nici nu se așteaptă să poată plăti cu cardul într-un aprozar, așa cum o poți face într-un supermarket. Dar, la fel ca într-un magazin mare, aici îți poți alege singur fructele sau legumele pe care vrei să le cumperi, marfa este cântărită la gram, prețul stabilit la virgulă, iar bonul fiscal îl găsești în pungă. Ce este diferit față de un supermarket? Prețul.

Cu toate că, teoretic, ar trebui să fie mai mic decât în supermarket, pentru că majoritatea produselor sunt autohtone, lucrurile nu stau așa. Nici aici și nici în alte magazine de același tip deschise în spațiile comerciale de la parterul blocurilor, în zonele mai aglomerate.

„Un țăran ajunge să dea kilogramul de roșii și cu 50 de bani numai să scape de ele”

Mădălina Ionescu a lucrat mai bine de zece ani într-un aprozar, iar la începutul lui 2020 a decis să își deschidă propria afacere. Avea suficientă experiență, îi plăcea ce făcea și credea că oamenii merită să aibă acces la fructe și legume cu gust. În plus, era obișnuită cu dinamica unui astfel de business, în care ziua începe foarte devreme și se termină destul de târziu, inclusiv în weekend.  

Ziua de lucru a Mădălinei începe înainte de 5 dimineața. Merge în fiecare zi la Pucheni, târgul de legume și fructe, unde țăranii ajung încă și mai devreme pentru a-și vinde marfa. Dar produsele nu ajung direct la Mădălina, ci la primul lanț de intermediari, care și-au cumpărat sau închiriat spații de comercializare acolo.

„Ei cumpără de la țărani și eu de la ei. De exemplu, iau un kilogram de roșii cu 1-1,5 lei sau chiar cu 50 de bani. Iar țăranul le dă așa pentru că are marfă multă și acceptă, numai să scape de ele. Eu sunt a doua sau chiar a treia mână a distribuției. De aceea și ajung atât de scumpe pe piață produsele românești, pentru că nu există un sistem de distribuție care să le asigure țăranilor accesul la vânzarea directă. Eu astăzi am cumpărat roșiile cu 4 lei și le dau cu 7,90. Trebuie să-mi adaug cel puțin 100% ca să-mi acopăr costurile și pierderile și să rămân și cu ceva profit. Și, în același timp, să nu am prețuri cu mult mai mari decât sunt în piață”, explică Mădălina.

„Sunt zile în care arunc și 10 kilograme de roșii”

Varianta în care să meargă ea să cumpere fructe și legume direct de la țărani este costisitoare. Presupune un consum mare de carburant, dar și de timp. Iar ea trebuie să ajungă la magazin înainte de ora 9, unde rămâne la vânzare până spre 7-8 seara.

În plus nu are capacitatea de a cumpăra toată marfa pe care o au țăranii de vânzare, pentru că nu are cui să o vândă apoi. Iar dincolo de acest aspect, cei mai mulți producători nu pot elibera facturi.

Mădălina face aprovizionare în fiecare zi, în funcție de vânzări, pentru a limita astfel pierderile inerente într-un astfel de business. Fructele și legumele românești sunt mai perisabile, iar faptul că îi lasă pe clienți să-și aleagă produsele grăbește acest proces. „Sunt zile în care arunc și 10 kilograme de roșii. În plus, toate fructele și legumele scad la kilogram pentru că se deshidratează. De exemplu, dacă iau 10 kilograme de ardei gras și nu vând nimic, după o săptămână rămân cu 7 kilograme”.

„Am deschis primul magazin în rond la Coșbuc. Și a mers bine până s-a deschis un Profi lângă mine”

Magazinul de la Piața Iancului este al doilea deschis de Mădălina. Pe primul l-a avut în zona Pieței George Coșbuc. Ca să pornească business-ul a fost nevoie de o investiție de 15.000 de euro și de puțină răbdare, pentru că pandemia a întârziat obținerea tuturor documentelor necesare până în iunie anul trecut. Cei mai mulți bani s-au dus pe cumpărarea unei mașini pentru transportul mărfii, chirie și amenajarea spațiului.  

„A mers bine la început și eram foarte încântată până s-a deschis un Profi lângă mine. Cu o sâmbătă în urmă vândusem de aproximativ 2.000 de lei, iar sâmbăta următoare de 600 de lei. Nu reușeam să am vânzări mai mari de 1.000 de lei, iar după 3-4 luni de pierderi, a trebuit să mă mut, pentru că nu puteam acoperi costurile cu chiria și angajații”, spune Mădălina. A deschis noua locație cu ultimii bani pe care îi mai avea, 10.000 de lei, și mici împrumuturi de la rude și prieteni. Acum avea mica infrastructură necesară unui astfel de magazin, iar prețul negociat pentru chirie a fost unul bun.

Observase impactul pe care îl au magazinele mari încă de când era angajată în aprozar. În urmă cu 10 ani, erau zile în care încasările depășeau 15.000 de lei și se aducea marfă și de 2-3 ori pe zi. În ultima perioadă însă, vânzările dintr-o zi nu depășeau 3.000 de lei. Explicația Mădălinei este că oamenii nu se mai uită la calitate, ci doar la preț, așa că merg și cumpără de unde este mai ieftin.

Cu toate acestea, vrea să mai deschidă încă două magazine cu banii pe care speră să-i obțină prin programul Start-up Nation pentru care a aplicat încă de anul trecut.

„Sunt românești sau din Turcia?”

Aceasta este cea mai des auzită întrebare în magazinul Mădălinei. Majoritatea fructelor și legumelor sunt din producția autohtonă, mai ales în această perioadă, dar cumva clienții se arată sceptici. Poate și pentru că, până la urmă, nu pot verifica proveniența mărfii. Sau au fost păcăliți.

Marfa românească este însă ușor de recunoscut. Are câte o bubiță, o mică imperfecțiune, nu sunt toate la aceeași dimensiune și se strică mai repede. Clienții Mădălinei se feresc de fructele și legumele din Turcia, iar ea îi sfătuiește, atunci când nu au de ales, să opteze pentru produse din Grecia, Italia sau Spania.

Dar ceea ce-i convinge cu adevărat pe clienți este gustul. Nu de puține ori, Mădălina le taie câte o roșie sau le oferă o căpșună, ca să capete încredere. Și de multe ori, clienții revin a doua zi și se declară mulțumiți. Iar acesta este momentul pe care îl apreciază cel mai mult și care îi dă încredere că poate merge mai departe. 

Ca să înceapă a fost nevoie ca o singură persoană să creadă în ea: sportiva Cristiana Stancu, care inițial i-a fost clientă, iar apoi i-a devenit prietenă.

„Cristiana este practic un copil, dar de la care am avut foarte multe lucruri de învățat, deși muncesc de la 15 ani și am pornit în viață cu soțul meu de la zero, dintr-o cameră de 2/2. Ea a văzut în mine ceva ce eu nu știam că am și m-a încurajat atunci când ezitam să o iau pe acest drum, gândindu-mă că voi reuși să vând marfă românească mai scumpă decât cea de import”.  

Dacă IMM-urile merg bine, România merge bine. Mulțumim IMM-urilor pentru că generează 50% din cifra de afaceri a firmelor din România. Republica vă va purta în lunile următoare într-o călătorie în lumea celor care mișcă România prin inițiativă, curaj și multă muncă.

Republica antreprenorilor este un proiect susținut de Banca Transilvania.

Cumpără de la o afacere mică este o campanie Banca Transilvania.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Legume și fructe românești? Mai nou pt. masa de amiazi folosesc catering. Ies mai ieftin decât dacă gătesc acasă. Dar cumpăr fructe Am 3 marketuri în apropiere. Mega Image, Home Garden și Lidl. Fructe și românești și străine. Cireșele de la Cireșica Cluj au fost f.bune.Prunele cu caise ambalate în pungi de plastic necoapte. Am făcut dulceață din ele. Castraveți cornișon nici urmă. Numai" Fabio". Au aruncat producătorii toți castraveții? Până acum am luat numai murați. Dar ne era dor și de proaspeți.!!!!
    • Like 1
  • Nume check icon
    1. "Sunt mai pe vechi"?! Este o experesie din limba romana? Am mai auzit o expresie similiara la o fufa vedeta din marea industrie muzicala romaneasca: "de cand s-a dat cu pandemie"...Doamne ce rau am ajuns!
    2. In faimoasa piata de la Pucheni se emit facturi?! Mai sa fie...
    3. Daca taranul vinde cu 1 leu si un intermediar roman vinde cu 4 lei este un adaos comercial de 400%. Cand le cumperi cu 4 lei si le vinzi cu 8 lei este un adaos comercial de 100%. Comerciantii mari cumpara cu 4 lei si vand cu 5 lei, adica un adaos comercial de 25% in conditiile in care eu au mii de angajati, magazine de intretinut, etc. etc. Interesanta situatie. Si eu care credeam ca marii comercianti sunt cei umilesc si subjuga producatorul roman.
    4. Mult succes. Nu este usor sa supravietuiesti ca mic comerciant intr-o tara in care oamenii nu apreciaza DELOC, munca, calitatea si serviciile. Noi toti vrem sa cumparam Mercedes la pret de Logan. Vrem sa cumparam mult si ieftin, pentru ca traim ca sa mancam nu mancam ca sa traim.
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult