Într-o seară din martie 2024, când bebelușul dormea buștean am deschis un nou document pe ecranul calculatorului meu. M-am uitat câteva secunde la dreptunghiul alb, după care m-am gândit: „Ce ar fi dacă aș scrie o carte pentru copii?” Cu atâtea năzbâtii și cu atâtea cuvinte stâlcite, dar pronunțate haios ar ieși o poveste pe cinste.
Zis și făcut!
Primele patru capitole le-am scris dintr-o suflare. Se vede că erau pregătite de ceva vreme de subconștientul meu. Am cerut părerea prietenilor mei, iar reacțiile lor m-au încurajat să-mi duc visul mai departe.
Cel mai greu a fost să găsesc un editor care să-mi citească manuscrisul, însă din vorbă în vorbă, din prieten în cunoscut am ajuns la Ioana. O profesionistă.
I-am trimis, cu inima în gât, mesajul care purta cu el documentul și la fel i-am așteptat răspunsul. A fost unul rapid și pozitiv, în sensul în care povestea avea potențial și stârnea emoții, iar ea a fost deschisă să mă ajute să o aduc la forma finală.
A urmat o perioadă de colaborare strânsă, timp în care, ghidându-mă după sfaturile ei, povestea a căpătat conținutul și conturul potrivite.
Am trimis apoi cartea către zeci de edituri mai mici sau mai mari. După patru săptămâni, aveam trei răspunsuri generate automat de providerii de email și atât, dar niciun interes din partea nimănui.
Mi-am depășit dezamăgirea, am crezut în povestea mea, așa ca am mers mai departe, ignorând liniștea dinspre cei cărora le trimisesem documentul. Cu răbdare și din vorbă în vorbă, folosindu-mi speranța ca pe energia cu care sărim din piatră în piatră traversând un râu, am ajuns la Andreea, o tânără ilustratoare din Brașov, iar portofoliul ei mi-a spus rapid că vreau să fac echipă cu ea.
I-am scris, i-am trimis povestea și a venit a doua veste bună, astfel că am început colaborarea.
În patru luni, personajele mele au prins formă și culoare. Am mers pe mâna artistei de la cap la coadă și nu îmi pare rău.
Oamenii talentați există și sunt printre noi.
Găsirea tipografiei a fost o piatră de moară, dar, în punctul acesta, m-am ajutat doar de internet și mi-am ascultat instinctul. Am găsit o tipografie micuță, din capitală, care a acceptat să tipărească un număr mai mic de exemplare. Calitatea este de departe ceea ce îi definește.
Au fost 10 luni de zile lungi și obositoare, însă în 28 martie mă voi bucura de lansarea cărții și sper ca publicul la care m-am gândit când am scris-o - copii mai mici sau mai mari - să râdă și să se bucure de „Aventuri în MermeLand. Peripețiile unui cal năstrușnic”.
P.S. Am găsit trei sponsori care m-au ajutat cu închirierea sălii pentru lansare și la plata facturii pentru tipografie.
Toate celelalte costuri au fost plătite de mine și familia mea și, Doamne, la ce sumă am ajuns!
A doua carte este la dospit.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.