Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Într-un parc din Japonia, am întâlnit un bătrân care m-a vrăjit

Ueno Park

Foto: Profimedia Images

Duminică dimineață, dimineață, în parcul Ueno, un domn în vârstă picta cu șiroaie de apă animale pe dalele de piatră. Muia într-o găletușă un burete legat în vârful unui băț și dintr-o trăsătură culca la pământ, rotunde și blânde, jivine drăguțe și durdulii, numai bune să se joace copiii cu ele.

Mi-a amintit de călugărul bătrân din Primăvara, Vara, Toamna, Iarna... și Primăvara lui Kim Ki-duk, care scria caractere chinezești cu apă pe podeaua de lemn a mănăstirii lui plutitoare. Dar domnul acesta nu scria, nu îmblânzea nici caractere, nici idei, doar cumințea undeva, între caligrafie și desen, prin arabescuri, linii drepte și curbe, toate fiarele pământului pentru copii și le elibera din găletușa lui precum Noe din pântecele arcei sale.

Dacă ar fi scris ceva, ar fi fost povestea evoluției în propria variantă, în care vietățile ieșeau din nou din apă, jumătate în forma în care le știm azi, jumătate amfibie, gata să se poată întoarce oricând înapoi în adâncuri. Părea coborât din Duminica roșie a lui Colin, un altfel de clovn care modelează baloane de săpun în formă de animale, care se sparg apoi pe dale.

Cum v-aș putea descrie cel mai bine stilul? Taurii lui, să zicem, n-aveau nici dinamica taurului lui Dali, nici puterea de abstractizare a taurului lui Picasso, dar, ca restul animalelor, reușeau să cuprindă în câteva linii, tot ludicul lumii, ca și cum Dumnezeu ar fi creat după lumea noastră, serioasă și aspră, una de jucării, mai ușor de îndurat.

Se adunase lume și probabil că vă închipuiți că ”se strânseseră oamenii în jurul lui”, dar nu: el strânsese animalele în jurul oamenilor. Reușise cumva, fără cuvinte, să-i mâne pe gură-cască într-un pâlc în fața lui, din care alegea unul pe care îl întreba care e animalul lui preferat, îl desena invers, astfel încât cel căruia îi era destinat să-l vadă cum trebuie, nu stând în cap (excepție făcând firește, liliecii), după care făcea cu grație un pas către dreapta, descria o latură, apoi pornea perpendicular, mai descria una și tot așa.

M-am temut că o să ne închidă pe toți într-un pătrat vrăjit: când ultimul animal desenat se va întâlni cu primul vor începe toate, lovite de streche, o goană nebună și noi vom rămâne captivi în vârtejul de apă, dar perimetrul nu se închidea niciodată complet. Iernile sunt uscate în Japonia: oricât era de frig, bestiarul fluid de pe dalele de piatră era și el supus legilor dispariției. Primele fiare se ridicau încet la cer, particulă cu particulă, deveneau străvezii și în cele din urmă lăsau piatra curată, gata să primească botezul unei ființe noi.

Am dansat și noi o vreme cu bătrânul din parc, am văzut animale apărând și evaporându-se, am văzut curioși ca și noi venind și plecând și când timpul a sosit, am ieșit din împrejmuire pășind cu grijă să nu călcăm, Doamne ferește, vreo viețuitoare.

Nu i-am făcut nicio poză și nici nu l-am filmat, tocmai ca să fiu sigur că n-am să-l uit. Mai sper ca atunci când o să mi-l amintesc să nici nu-l mai compar cu nimeni. Domnul acela în vârstă era un domn din parcul Ueno și nimeni altcineva, care nu cerea bani, nu purta niciun înscris, nu vindea nimic și nici nu făcea reclamă la ceva (primul gând a fost că lucrează pentru celebra grădină zoologică din apropiere). Era doar un domn care picta într-o duminică dimineață cu șiroaie de apă pe dale de piatră animale care se uitau pe sine.

Spre prânz, a început să plouă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Marina Axentii

La doar 27 de ani, Axentii Marina (foto) se află pe un parcurs academic remarcabil. Originară din România, ea este doctorandă în domeniul Ingineriei Produselor Alimentare la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, iar în prezent își desfășoară activitatea de cercetare peste ocean.

Citește mai mult